ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 212/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 212/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 februarie 2022
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 19 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Brașov a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 379.481,46 RON, reprezentând compensația bănească la care are dreptul reclamanta în temeiul art. 22 alin. (7) din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public aprobat prin Ordinul ANRE nr. 59/2013, în cuantum de 301.534,30 RON și, în baza art. 1535 C. civ., dobânda legală pentru perioada 20 decembrie 2017-15 iunie 2020 în cuantum de 77.947,16 RON, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Brașov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 760/C din 18 noiembrie 2020, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Împotriva încheierii de ședință din 21 octombrie 2020 și a sentinței civile nr. 760/C din 18 noiembrie 2020 a declarat apel reclamanta A. S.R.L.
Prin decizia civilă nr. 600/Ap din 19 mai 2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 760/C din 18 noiembrie 2020, pe care a păstrat-o, și a respins cererea intimatei-pârâte privind obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. S.R.L., solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Brașov.
Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:
Sub aspect prealabil, recurenta-reclamantă arată că mențiunea "definitivă" din dispozitivul hotărârii atacate nu este corectă, decizia fiind susceptibilă de a fi recurată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceeași parte susține că soluția curții de apel nu este motivată, fiind preluate apărările intimatei-pârâte, fără a fi cercetat fondul cauzei. Mai arată că au fost greșit aplicate art. 6 alin. (3), art. 7 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordinul ANRE nr. 28/2003 și art. 1573, art. 1578, art. 2039 și art. 2040 C. civ.
Autoarea căii de atac afirmă că instanța de apel nu a analizat sensul noțiunii de "prim utilizator" în accepțiunea Ordinului ANRE nr. 28/2003 și nu a stabilit corect situația de fapt, raportat la criteriul faptic ce se desprinde din textele de lege și în temeiul căruia recurenta-reclamantă ar fi îndreptățită la plata compensației, fiind cea care a achitat tariful de racordare. Susține că din decizia atacată nu rezultă că instanța de apel ar fi analizat dacă ar exista o altă persoană care să dețină calitatea de prim utilizator, astfel încât să fie exclusă îndeplinirea acestei condiții de către recurenta-reclamantă. Menționează că S.C. B. S.R.L. nu avea în patrimoniu dreptul de a încasa compensația și nu îl putea transfera.
Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel cum a menționat în sedința publică de la 2 februarie 2022.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că dispozițiile art. 457 alin. (2) C. proc. civ. permit părții să exercite calea de atac prevăzută de lege, independent de mențiunile făcute de curtea de apel în decizia recurată. Se constată astfel că decizia atacată poate fi cenzurată în calea de atac a recursului.
Referitor la criticile prin care se susține că în apel nu a fost analizat sensul noțiunii de "prim utilizator", instanța supremă reține că recurenta-reclamantă a precizat în concluziile orale susținute la termenul de la 2 februarie 2022 că înțelege să subsumeze aceste critici motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.
Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează în mod imperativ obligația instanței de judecată de a arăta în considerentele hotărârii judecătorești între altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, indicând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii astfel pronunțate, conform art. 175 C. proc. civ.
Prin urmare, nemotivarea, în oricare din ipotezele menționate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
Aceste dispozițiile legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiției, cât și pentru a da posibilitatea instanțelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv și eficient al modului de desfășurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare.
Înaltă Curte constată că din considerentele deciziei recurate nu rezultă că instanța de apel a analizat noțiunea de "prim utilizator" în raport de prevederile legale aplicabile și de actele juridice care au fost încheiate în cauză, inclusiv față de efectele juridice ale acordului încheiat între recurenta-reclamantă și S.C. C. S.R.L. și față de susținerile recurentei în sensul că a achitat contravaloarea tarifului de racordare. Se observă că statuările curții de apel se limitează la a aprecia că dreptul de a obține compensația este strâns legat de contractul de racordare și de avizul tehnic de racordare, fără însă a justifica de ce nu se poate da prevalență criteriului faptic.
Curtea de apel nu dezvoltă un raționament clar și logic din care să reiasă de ce, în situația concretă din dosar, cererea reclamantei este neîntemeiată, și nici nu analizează, cu ocazia stabilirii situației de fapt, care este persoana care, în calitate de prim utilizator, este îndreptățită să încaseze compensația.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 600/Ap din 19 mai 2021, pe care o va casa și va trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Brașov, secția Civilă.
Față de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă nu va mai analiza celelalte critici exprimate prin cererea de recurs, subsumate pct. 8 al art. 488 alin. (1) din același cod.
În rejudecare, instanța de apel, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, din perspectiva criticilor formulate prin cererea de apel și având în vedere dispozițiile Ordinului ANRE nr. 28/2003 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a compensațiilor bănești între utilizatorii racordați în etape diferite, prin instalație comună, la rețele electrice de distribuție, va stabili persoana care are calitatea de "prim utilizator" și care are dreptul la plata compensației în raport de susținerile recurentei-reclamante în sensul că aceasta a achitat tariful de racordare și de efectele juridice pe care le produc contractele și acordurile încheiate între S.C. B. S.R.L, recurenta-reclamantă și S.C. C. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 600/Ap din 19 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2022.