ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2189/2022

Ședința publică din data de 26 octombrie 2022

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. x/2019, la 21.01.2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A., solicitând: să se constate caracterul netemeinic și nelegal al rezilierii contractelor subsecvente x/18.05.2017 și x/22.08.2017, atribuite în baza acordului cadru x/17.02.2017; să se constate încetarea contractelor prin ajungere la termen, ca urmare a îndepliniri tuturor obligațiilor contractuale de către asociere; urmare admiterii primelor două capete de cerere, să se constate nulitatea adresei nr. x/19.09.2018 și nr. y/12.11.2018. S-a cerut obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 865/C/27.06.2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 584/Ap/22.07.2020, Curtea de Apel Brașov – secția Civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 13.06.2019 și a sentinței civile nr. 856/C/27.06.2019 pronunțate de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 116/26.01.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a respins ca neîntemeiată excepția tardivității recursului; a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 584/Ap/22.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția Civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Brașov – secția Civilă, ca instanță de recurs.

Împotriva acestei hotărâri, DISTRIBUȚIE ENERGIE ELECTRICĂ ROMÂNIA S.A., prin Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Alba a formulat contestație în anulare, prin care a solicitat anularea deciziei atacate și fixarea unui termen în vederea rejudecării recursului formulat de A. S.R.L.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivare, contestatoarea a susținut că Înalta Curte, în soluționarea excepției tardivității recursului, a reținut în mod greșit faptul că acesta este declarat în cadrul termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

A arătat că excepția tardivității recursului a fost invocată din oficiu la primul termen de judecată din recurs, iar instanța a amânat cauza pentru a da posibilitatea recurentei de a face dovada transmiterii recursului prin mijloace electronice mai devreme de 21.01.2021, data înregistrării recursului la Registratura Curții de Apel Brașov.

Contestatoarea a subliniat că, deși instanța de recurs a stabilit corect data de început a termenului procedural, respectiv 17.12.2020, dezlegarea dată excepției tardivității recursului este rezultatul unei erori materiale, de calcul al termenului procedural, deoarece instanța de recurs nu a avut în vedere faptul că luna decembrie are 31 de zile. Recursul a fost depus la data de 18.01.2021, în a 31-a zi de la comunicarea deciziei, cu depășirea termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

În concluzie, contestatoarea a susținut că sunt incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., putând fi atacate cu contestație în anulare hotărârile definitive, atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

Prin cererea supusă analizei s-a invocat, drept motiv al contestației în anulare, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.

Textul legal vizează greșeli materiale cu caracter procedural, esențiale și determinante pentru soluția pronunțată, greșeli care să fi dus la pronunțarea unei soluții eronate. Atât în practică, cât și în doctrină sunt considerate a fi erori materiale care să constituie potențiale motive de contestație în anulare: respingerea unui recurs ca tardiv, față de data înregistrării la instanță, deși la dosar se afla plicul cu data poștei din care rezulta că acesta fusese trimis în interiorul termenului de recurs, anularea unui recurs ca netimbrat, în pofida faptului că la dosar se află dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru, anularea unui recurs ca fiind formulat de către un mandatar fără procură, deși la dosarul cauzei se află atașată dovada mandatului dat de recurent etc.

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greșeala materială care deschide calea contestației în anulare vizează o eroare formală și evidentă, care, deși distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condițiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi inițiată pentru remedierea unor greșeli decurgând din calificarea cererii, aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale ori din stabilirea eronată a situației de fapt.

Astfel, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică reanalizarea aceluiași recurs prin redeschiderea unei judecăți soluționate definitiv, încălcându-se astfel securitatea raporturilor juridice, ceea ce legea nu permite.

Din conținutul deciziei contestate nu rezultă existența unor astfel de greșeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Astfel, prin decizia atacată s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității recursului, reținându-se că recursul a fost formulat în cadrul termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Contestatoarea a formulat critici care vizează pretinse greșeli de judecată, arătând că instanța de recurs în mod eronat a respins excepția tardivității și a considerat că recursul a fost formulat în cadrul termenului procedural. A arătat că recursul a fost depus în a 31-a zi de la comunicarea deciziei, cu depășirea termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. contestând astfel aprecierile și concluzia instanței de recurs asupra chestiunii examinate.

Înalta Curte notează, însă, că prezenta contestație în anulare specială, cale extraordinară de atac de retractare, nu poate fi primită pentru eventuala greșită aplicare a legii de către instanța de judecată, criticile în acest sens reprezentând motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în calea de atac a recursului, nu și în cadrul contestației în anulare, unde instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, fără a putea să examineze legalitatea soluției pronunțate. Or, prin intermediul contestației în anulare nu se poate tinde la valorificarea unei erori de judecată.

Prin urmare, împrejurarea reclamată de contestatoare nu face parte din categoria greșelilor materiale care intră în sfera art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci tinde să repună în discuție dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca rezultat al evaluării elementelor dosarului, deci, tinde să repună în discuție modalitatea în care chestiunea litigioasă a fost rezolvată, cerând instanței învestite cu contestația în anulare un control de reformare a deciziei nr. 116/26.01.2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2019.

Înalta Curte constată că aceste critici se referă la soluția pronunțată de instanța de recurs cu privire la excepția tardivității căii de atac și la considerentele reținute, contestatoarea urmărind să pună în discuție elemente ale cauzei care nu privesc aspecte de ordin formal ale judecății, ci țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor litigioase.

Având în vedere cele expuse mai sus, reținând că, în realitate, criticile nu vizează greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea DISTRIBUȚIE ENERGIE ELECTRICĂ ROMÂNIA S.A., prin Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Alba împotriva deciziei nr. 116/26.01.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2022.