ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 116/2022

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. x/2019, la data de 21.01.2019 și transmisă cu plic la data de 18.01.2019 (potrivit dovezii aflate la dosarul primei instanțe), reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. solicitând să se constate caracterul netemeinic și nelegal al rezilierii contractelor subsecvente x și y, atribuite în baza acordului cadru z; să se constate încetarea contractelor prin ajungere la termen, ca urmare a îndepliniri tuturor obligațiilor contractuale de către Asociere; urmare a admiterii primelor două capete, să se constate nulitatea următoarelor acte: adresa nr. x/19.09.2018 și y/12.11.2018; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin nota de ședință depusă în etapa regularizării, reclamanta a indicat, ca temei în drept, dispozițiile art. 8 alin. (2) din Leg. 554/2004, pentru a sublinia faptul că prezentul litigiu revine în competența unui complet specializat în litigii cu profesioniști, fiind vorba despre o cauză neevaluabilă în bani.

Prin încheierea ședinței publice din data de 13.06.2019 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2019 s-au dispus următoarele: în conformitate cu prevederile art. 255 alin. (1), art. 258 raportat la art. 292 C. proc. civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei; cu privire la proba cu interogatoriul solicitată de părți, instanța a constatat că părțile sunt decăzute din administrarea acestei probe, având în vedere că pe de o parte reclamanta nu a anexat cererii de chemare în judecată interogatoriul în formă scrisă așa cum obligă disp. art. 194 lit. e) rap. la art. 254 alin. (1) C. proc. civ., iar pârâta nu a anexat-o întâmpinării cf. disp. art. 205 lit. d) rap. la art. 254 alin. (1) C. proc. civ.. Constată că nu sunt incidente disp. art. 254 alin. (2), pct. 5 C. proc. civ., astfel că, ambele părți sunt decăzute din dreptul de a administra proba cu interogatoriu; s-a luat act că reclamanta nu mai solicită încuviințarea probei cu expertiză specialitatea contabilitate; s-a constatat cercetarea judecătorească încheiată și, în baza art. 392 C. proc. civ. s-au deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul asupra cererii deduse judecății; s-au luat concluziile părților cu privire la cererea de chemare în judecată; s-a amânat pronunțarea cauzei cf. art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 865/C/27.06.2019 pronunțată de Tribunalul Brașov în același dosar, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. București în contradictoriu cu pârâta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. Brașov.

Împotriva încheierii de ședință din 13 iunie 2019 și a sentinței civile nr. 865/C din 27 iunie 2019 pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2019 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

Curtea de Apel Brașov, la data de 10.10.2019, a recalificat calea de atac declarată de reclamanta A. S.R.L. drept apel, potrivit art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 raportat la art. 466 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 584/Ap din 22 iulie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a dispus următoarele:

"Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L., cu sediul în cu sediul procesual ales la SCA B., cu sediul în București, împotriva încheierii de ședință din data de 13.06.2019 și a sentinței civile nr. 856/C/27.06.2019 pronunțate de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2019, pe care le păstrează. Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Brașov".

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate și prevăzute de art. 6 CEDO, art. 13 și art, 6 din C. proc. civ.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, ipoteza nemotivării deciziei recurate și a existenței motivelor contradictorii, iar, circumscris punctului 8 al aceluiași articol de lege, a menționat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a art. 1321 din C. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar, ulterior, a depus completare la întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului, în raport cu art. 55 alin. (3) și art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016.

La termenul de judecată din 26 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție excepția tardivității recursului și, totodată, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., a invocat, din oficiu, motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nealcătuirea instanței potrivit dispozițiilor legale aplicabile în raport cu data declanșării litigiului pendinte, reținând cauza în pronunțare asupra acestor aspecte.

Cu prioritate, în ceea ce privește excepția tardivității recursului, în condițiile în care cererea de recurs a fost depusă la data de 18 ianuarie 2021, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, iar decizia atacată a fost comunicată recurentei la data de 17 decembrie 2020, conform dovezii aflate la dosarul instanței de apel, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 457 C. proc. civ., precum și recalificarea de către curtea de apel a căii de atac din recurs în apel, constată că recursul este formulat în cadrul termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termen indicat, de altfel, și în dispozitivul deciziei pronunțate de instanța de apel.

Prin urmare, excepția tardivității recursului este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva motivului de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat din oficiu de instanță, reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Transilvania Sud S.A. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 18 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, și are ca obiect constatarea caracterului netemeinic și nelegal al rezilierii contractelor subsecvente x și y, atribuite în baza acordului cadru z; constatarea încetării contractelor prin ajungere la termen, ca urmare a îndepliniri tuturor obligațiilor contractuale de către Asociere; urmare a admiterii primelor două capete, reclamanta a solicitat constatarea nulității adresei nr. x/19.09.2018 și y/12.11.2018.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor și căilor de atac, aplicabil în mod unitar și valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică și cererilor privind executarea contractelor sus-menționate, categorie de litigii în care se include și cererea dedusă judecății.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (forma în vigoare la data învestirii instanței cu soluționarea cererii de chemare în judecată - 18 ianuarie 2019):

"Art. 53. - (1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice.

(1^1) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante. (...)"

"Art. 55. - (1) În cazuri justificate, dacă instanța de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunțării pentru un termen de 5 zile.

(2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunțare și se comunică de îndată părților în cauză.

(3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.

(4) Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență și cu precădere.

(5) În cazul admiterii recursului, instanța de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

Totodată, potrivit dispozițiilor exprese ale Legii nr. 101/2016:

"Art. 68. - Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, și cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

Analiza coroborată a textelor legale sus - menționate relevă faptul că, în condițiile în care prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanței civile competente material să soluționeze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluționare a acesteia, în lipsa unor dispoziții exprese în acest sens.

Prin urmare, trimiterea la dispozițiile dreptului comun cuprinsă în art. 68 din Legea nr. 101/2016 vizează exclusiv normele de reglementare a competenței materiale (funcțională și procesuală) a instanței civile competente să soluționeze litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziții publice/sectoriale, fără ca această trimitere să poată fi extinsă implicit și asupra căii de atac de drept comun în materie civilă, prevederile cuprinse în Legea nr. 101/2016 fiind norme speciale nu numai prin raportare la procedura de drept comun în materie civilă, ci chiar și prin raportare la dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

În același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - CDCD, prin decizia nr. 40/2020 din 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020.

Se constată, astfel, greșita recalificare de către instanța de control judiciar a căii de atac legal formulate de reclamantă, din recurs în apel, în raport cu dispoziții ale C. proc. civ. care nu erau aplicabile în determinarea căii de atac incidente în cauză.

Așa fiind, constatând fondat motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nealcătuirea instanței potrivit dispozițiilor legale aplicabile căii de atac a recursului, pe care legea o prevedea a fi exercitată împotriva hotărârii primei instanțe, și, pe cale de consecință, față de nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Brașov, secția Civilă, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 584/Ap din 22 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Brașov, secția Civilă, ca instanță de recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2022.