ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1625/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 04.03.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Societatea de Întreținere și Servicii Energetice "B." S.A., prin C. TRANSILVANIA SUD, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate executarea lucrărilor la care s-a obligat prin contractul de servicii nr. x/31.08.2016 și conformitatea acestora cu contractul, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 406.794,36 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de întocmire documentații tehnico-economice faza PT + CS pentru refacere culoare de siguranță pentru liniile de 110 kw menționate în anexa 1 la contract, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere începând cu momentul exigibilității obligației de plată (16.11.2017) și până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1.350, art. 1.480 alin. (1), art. 1.481 alin. (1), art. 1.489 alin. (1) teza I, art. 1.522 alin. (1), art. 1.523 alin. (1) lit. c) teza I, art. 1.851, art. 1.852, art. 1.862 și art. 1.864 alin. (1) C. civ.

La 22.03.2019, reclamanta a precizat cuantumul penalităților de întârziere ca fiind în valoare de 61.027,15 RON calculate de la data de 16.11.2017 și până la data introducerii acțiunii, respectiv 01.03.2019.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. Filiala de Distribuție a Energiei Electrice "C." Transilvania Sud S.A., prin care a solicitat ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantei, să se dispună obligarea chematei în garanție la plata sumelor la care ar putea fi obligată.

Prin sentința civilă nr. 147/C/05.02.2020, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 680/Ap/06.08.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanța de apel a preluat, tale quale, considerentele sentinței și, totodată, nu a analizat motivele de apel arătate la pct. 3 lit. a)-e).

Sub acest aspect, a mai susținut că instanța de apel a arătat la finalul hotărârii faptul că își însușește argumentele primei instanțșei, astfel că nu se poate considera că pricina a fost examinată.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după prezentarea situației de fapt, recurenta a susținut că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire a documentației din 25.05.2017, iar intimata a refuzat să efectueze plata aferentă facturii nr. x/16.11.2017, deși a fost notificată în acest sens, fiind încălcate prevederile art. 1.270 alin. (1) raportat la art. 1.851 alin. (1) C. civ.

În continuare, a mai susținut că în mod nelegal a fost menținută soluția dată în primă instanță, prin care s-a dat eficiență apărării intimatei cu privire la excepția de neexecutare a contractului, întrucât anexa nr. 1 la contract nu prevede efectuarea unor lucrări de topografie, și, implicit, termene de finalizare a acestora, fiind evident că referirea din contract la aceste măsurători a avut un caracter generic, astfel de contracte fiind contracte-cadru în care obligațiile exacte ale părților sunt prevăzute în anexe.

Totodată, a mai arătat că a se lua dintr-o clauză o frază trunchiată și numai după termenii săi literali să se deducă o obligație convențională și specială nestipulată în anexa care detaliază obligațiile recurentei reprezintă o încălcare nu numai a principiilor de drept în materie de interpretare, dar și a principiilor esențiale ale validității convențiilor care cer ca, pentru a se naște o obligație, trebuie să existe consimțământul celui care se obligă și un obiect determinat care să formeze materia obligației.

Pe de altă parte, instanțele de fond nu pot denatura clauzele clare și precise ale contractelor, căci, altfel, schimbând clauzele contractului, se încalcă legea părților.

Recurenta a mai susținut că prin recepția lucrării, intimata a încuviințat și aprobat lucrările pe care le-a efectuat, astfel că invocarea excepției de neexecutare după încetarea efectelor contractului nu este conform bunei-credințe.

Totodată, în ce privește clauza de la cap. 6 pct. 6.1. din contract, invocată de intimată ca temei al neexecutării obligației sale de plată, recurenta a subliniat că nu are incidență în raporturile juridice dintre recurentă și intimată, aspect ce rezultă cu claritate și din clauza de la pct. 3.3 din contract.

Sub acest aspect, a mai arătat că prin întâmpinare chemata în garanție a precizat că intimata nu și-a respectat obligațiile asumate, fiind incident principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Recurenta a mai invocat nelegalitatea deciziei recurate și prin prisma faptului că instanța de apel a acordat eficiență unor așa-zise observații făcute de beneficiarul final al lucrării, în încercarea de a justifica soluția nelegală, recurgând la un artificiu în sensul că pretinsele nereguli sesizate de beneficiarul final ar fi fost însușite de antreprenorul general. De altfel, simplele obiecțiuni ale unei părți, fără a se dovedi a fi întemeiate, nu o pot exonera pe aceasta de obligațiile asumate prin contract, un astfel de raționament fiind contrar dispozițiilor art. 1.270 C. civ.

În final, a mai arătat că a încheiat multiple contracte de servicii similare celui aflat în cauză, cu același obiect, fiind executată obligația de plată a prețului aferent serviciilor executate, fără a se invoca pretinsele lucrări de topografie cu privire la care recurenta nu și-a asumat vreo obligație.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei atacate.

Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a criticat decizia curții de apel, susținând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, deoarece au fost preluate, tale quale, considerentele sentinței și că nu au fost analizate motivele de apel arătate la pct. 3 lit. a)-e).

Criticile sunt nefondate.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal, întrucât hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., având în vedere că instanța de apel a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la respingerea apelului reclamantei, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății și situația de fapt.

Astfel, decizia recurată cuprinde considerente care demonstrează că pricina a fost analizată, în raport cu elementele de fapt și de drept ale cauzei, instanța de apel explicând raționamentul pe baza căruia a constatat ca fiind nefondat apelul.

Împrejurarea că instanța de apel a conchis în sensul că își însușește argumentele primei instanței nu reprezintă o necercetare a cauzei și o preluare tale quale a considerentelor sentinței apelate, în condițiile în care din lecturarea hotărârii recurate se identifică propria analiză, în raport cu motivele de apel expuse și apărările intimatei, precum și probatoriile administrate în cauză.

Totodată, Înalta Curte reține că hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susțineri formulate de părțile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susține soluția pronunțată în cauză, obligație îndeplinită în speță.

Totodată, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică decizia curții de apel, pornind de la faptul că și-a îndeplinit obligațiile contractuale și că intimata a refuzat să efectueze plata, cu încălcarea prevederilor art. 1.270 alin. (1) raportat la art. 1.851 alin. (1) C. civ.

În continuarea raționamentului mai arată că în mod eronat a fost admisă excepția de neexecutare a contractului, întrucât anexa nr. 1 la contract nu prevede efectuarea unor lucrări de topografie și nici termene de finalizare, nu există noțiunea de recepție cantitativă, iar clauza de la cap. 6 pct. 6.1 din contract nu are incidență în raporturile juridice dintre recurentă și intimată, astfel că în mod eronat s-a dat eficiență obiecțiilor făcute de beneficiarul final, chemata în garanție.

Criticile sunt nefondate.

Situația de fapt stabilită în apel, judicios reținută și amplu expusă, presupune existența unui contract încheiat între părțile litigante, respectiv contractul de servicii nr. x/31.08.2016, în baza căruia recurenta solicită să se constate că a executat lucrările ce au făcut obiectul contractului, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 406.794,36 RON, reprezentând contravaloare servicii, la care se adaugă și accesoriile în sumă de 61.027,15 RON.

Demersul judiciar al recurentei are la bază refuzul intimatei de a îi achita contravaloarea pretinselor servicii prestate de întocmire documentații tehnico-economice faza PT+CS, pentru care reclamanta a emis factura nr. x/16.11.2017, în valoare totală de 406.794,36 RON, la care se adaugă penalitățile aferente debitului, conform clauzei de la cap. 6.

De cealaltă parte, intimata invocă o neexecutare de către recurentă a obligației asumate la art. 6 pct. 6.1 din contract, cu referire la lipsa documentelor justificative necesare efectuării plății, respectiv procesul-verbal de predare-primire a documentației semnat de subcontractant și antreprenorul general, precum și aprobarea valorii lucrărilor de topografie de către beneficiarul final C. Transilvania Sud S.A., afirmând că proiectele tehnice întocmite de recurentă prezintă o serie de nereguli ce i-au fost aduse la cunoștință și care nu au fost remediate, iar termenul de predare prevăzut la art. 2.1. din contract nu a fost respectat.

Prima instanță a respins acțiunea recurentei, iar instanța de apel a menținut hotărârea, ca urmare a respingerii apelului.

Pornind de la considerentele reținute în decizia recurată, se constată că instanța de apel a interpretat clauzele contractuale, având în vedere succesiunea necesară executării obligațiilor părților, astfel cum au fost convenite, în raport cu normele legale incidente, apreciind în mod corect că recurenta este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

Sub acest aspect, instanța de apel a avut în vedere faptul că anterior sesizării instanței de judecată părțile au corespondat cu privire la executarea obligațiilor asumate în baza contractului aflat în discuție, în acest sens intimata solicitând recurentei să remedieze neregulile existente în documentația predată de recurentă, conform observațiilor făcute de beneficiarul final al lucrării și însușite de intimată, asupra cărora recurenta și-a arătat dezacordul, însă fără o argumentare în acest sens.

La baza justificării refuzului de a remedia deficiențele semnalate de către intimată în legătură cu proiectele tehnice întocmite, recurenta susține că nu are obligația de a efectua măsurători topografice și documentații, rezultând, implicit, că nu există vreun termen de finalizare în acest sens, în anexa de la contract neexistând o astfel de obligație asumată.

Contrar susținerilor recurentei, astfel cum a reținut și instanța de apel, o astfel de obligație rezidă în contract la art. 5.2, prin care aceasta și-a asumat "obligația de a efectua măsurătorile topografice și documentațiile aferente ce fac obiectul prezentului contract, cu respectarea întocmai a cerințelor din caietul de sarcini, precum și a prevederilor din prescripțiile și reglementările tehnice în domeniul energiei electrice, standardele, specificațiile tehnice și legislația în vigoare". Astfel că, în lipsa efectuării lor, nici termenul stabilit la art. 2.1 din contract nu a fost respectat.

Totodată, recurenta se prevalează de Anexa 1 la contract, afirmând că în cuprinsul acesteia nu este prevăzută obligația privind efectuarea unor lucrări de topografie, astfel că în mod eronat s-a dat eficiență unor obligații inserate într-un contract-cadru.

O astfel de critică nu poate fi primită, având în vedere că Anexa 1 face front comun cu contractul de servicii, fiind parte integrantă a contractului, context în care interpretarea clauzelor se face prin raportare la întregul contract și anexă, nu doar parțial, așa cum sugerează recurenta.

Prin urmare, atâta timp cât reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate ea nu poate invoca nerespectarea obligației asumată de pârâtă cu privire la plată, având în vedere că reciprocitatea și interdependența obligațiilor în contractele sinalagmatice.

De altfel, sub aparența nelegalității deciziei recurate, recurenta mai susține că instanța de apel în mod eronat a reținut obiecțiile beneficiarului final legate de neregularitățile lucrării efectuate, dând valoare juridică acestora, în contextul în care era ținută doar de raporturile juridice dintre părțile litigante.

Aceste susțineri puse în discuție antamează aspecte indisolubil legate de situația de fapt și aprecierea probelor, astfel că nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 680/Ap/06.08.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2021.