ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 670/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția Civilă la 04.05.2018, reclamanta S.C. A. S.A. le-a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. și B. S.A. - Filiala de Distribuție a Energiei Electrice, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să le oblige pe pârâte la plata către reclamantă a sumelor de 206.765,86 RON, reprezentând despăgubiri achitate în dosarul de daună nr. x* și de 69.138,82 RON, cu titlu de dobândă legală, calculată de la data plății despăgubirilor și până la data achitării întregului debit, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5239/13.09.2018, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția propriei necompetențe materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, unde a fost înregistrată sub același număr unic pe rolul secției a VI-a Civilă.

La 27.02.2019, reclamanta a modificat acțiunea, arătând că înțelege să se judece cu pârâtele B. S.A. și S.C. C. S.A.

Prin sentința civilă nr. 3174/31.10.2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active și pe cea a tardivității modificării cererii de chemare în judecată. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor B. S.A. și C. S.A. și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1202A/02.10.2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul și a anulat în parte sentința atacată, în ceea ce privește dispozițiile de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și de respingere a acțiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a menținut în rest dispozițiile sentinței și, în vederea judecării procesului în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., a acordat termen de judecată la 06.11.2020.

Cu ocazia judecării cauzei după anularea sentinței atacate, instanța de apel a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin decizia civilă nr. 1502A/06.11.2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, constatând prescris dreptul material la acțiune.

Împotriva acestei din urmă decizii civile reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 2.539 alin. (2) teza a II-a C. civ., referitoare la întreruperea prescripției extinctive prin introducerea unei noi cereri de chemare în judecată într-un termen de 6 (șase) luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă.

Sub acest aspect, recurenta a susținut că intenția sa a fost, fără putere de tăgadă, una serioasă, atât prin introducerea primei cereri de chemare în judecată, cât și ulterior, prin introducerea celei de-a doua acțiuni promovate după renunțarea la recursul declarat împotriva hotărârii de perimare.

Totodată, a solicitat să fie avut în vedere efortul său depus în susținerea acestei cereri de chemare în judecată, cel de a afla cine este răspunzător pentru paguba produsă, dar și cel efectuat prin plata tuturor taxelor de timbru.

A mai subliniat că trebuie observată conduita pârâtelor care au invocat excepția lipsei calității pasive, deși acestea sunt singurele pe piața de profil din București și Ilfov, conform documentelor existente la dosarul cauzei.

În continuare, a prezentat aspecte legate de prescripție, arătând că aceasta se înfățișează ca o sancțiune a neexercitării dreptului în termenul legal, că există o funcție educativă și mobilizatoare a prescripției, dar și o funcție de întărire și consolidare a raporturilor juridice. În acest context, a arătat că nu a încălcat niciuna dintre cele două funcții ale prescripției, astfel încât să fie sancționată.

De altfel, susține recurenta-reclamantă, atitudinea sa a fost una constantă, iar intenția a fost una serioasă în a recupera suma achitată cu titlu de despăgubire ca urmare a pagubei produse, inițial prin demersurile cu privire la cei răspunzători de pagubă, prin demersurile cu privire la cauzele producerii evenimentului asigurat, iar apoi prin introducerea cererilor de chemare în judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 16.04.2021, intimata S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, raportat la valoarea petitului cererii, în principal excepția inadmisibilității recursului declarat în contradictoriu cu S.C. B. S.A., excepția nulității recursului față de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în ipotezele de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

La 16.04.2021, intimata S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Față de data înregistrării cauzei pe rolul instanțelor Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând în mod prioritar, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității, Înalta Curte reține următoarele:

Prin prisma acesteia intimata a susținut caracterul evaluabil al cererii de chemare în judecată care nu depășește pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, astfel încât urmează a fi respinsă, având în vedere decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale și prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, din perspectiva cărora sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în apel ulterior datei de 19.07.2017, indiferent de valoare.

Luând în analiză excepția nulității recursului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în criticile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Toate argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs urmăresc însă doar o reevaluare a materialului probator și a situației de fapt; astfel, invocând presupusa încălcare a art. 2.539 alin. (2) teza a II-a C. civ., referitoare la întreruperea prescripției extinctive, recurenta a solicitat să fie avut în vedere efortul său de a afla cine este răspunzător pentru paguba produsă și cauzele producerii evenimentului asigurat, în vederea recuperării sumei pe care a acordat-o cu titlu de despăgubire. Recurenta a mai relevat aspecte referitoare la conduita intimatelor care au invocat excepția lipsei calității pasive a lor și aspecte de ordin teoretic legate de prescripție.

Astfel, reluarea argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Or modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, ce poate fi învestită exclusiv cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reiterarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, deși legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, nu și un al treilea grad devolutiv.

Deși a reclamat încălcarea normelor de drept material care reglementează întreruperea prescripției extinctive prin introducerea unei noi cereri de chemare în judecată într-un termen de șase luni de la data când hotărârea de respingere sau anulare a rămas definitivă, recurenta face trimitere doar la situația de fapt privind demersurile sale pentru recuperarea despăgubirii achitate pentru evenimentul asigurat, subliniind eforturile de a afla persoana răspunzătoare, cauzele producerii evenimentului și conduita pârâtelor.

Or, examinarea instanței de recurs este limitată de însuși conținutul introductiv al art. 488 C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de eventuală netemeinicie.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o reală și autentică motivare din perspectiva rigorilor procedurale. O astfel de situație intervine și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1502A/06.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2022.