ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1283/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 mai 2023 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal, sub număr de dosar x/2023, reclamanta A. - Sucursala Focșani, în contradictoriu cu pârâta Societatea Administrația Piețelor Focșani S.A., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata integrală și imediată a prejudiciului creat din culpa sa, în cuantum de 213.332,10 RON reprezentând consum de energie electrică neînregistrat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. C. proc. civ., art. 1349, art. 1381 C. civ., Legea nr. 123/2012, Ordinul ANRE nr. 190/2020.

Prin sentința civilă nr. 32/2024 din 27 mai 2024 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. - Sucursala Focșani. A obligat reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 5.950 RON reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinței menționate, în termen legal, a declarat apel reclamanta A. - Sucursala Focșani, considerând-o netemeinică și nelegală și solicitând admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate, iar în rejudecare, obligarea pârâtei la plata prejudiciului creat, în cuantum de 213.332,10 RON reprezentând consum de energie electrică neînregistrat.

Prin decizia civilă nr. 278 din 23 octombrie 2024 Curtea de Apel Galați a admis excepția netimbrării, invocată de instanță din oficiu, și a anulat apelul declarat de reclamanta A.-Sucursala Focșani împotriva sentinței civile nr. 32/2024 din 27 mai 2024 pronunțată de Tribunalul Vrancea, ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii, apelanta-reclamantă A. - Sucursala Focșani a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate și fixarea unui termen în vederea rejudecării apelului formulat de A. S.A. prin Sucursala Focșani.

Prin decizia civilă nr. 6/2025 din 22 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, a fost respinsă contestația în anulare, ca inadmisibilă.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., A. - Sucursala Focșani a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 6/2025 din 22 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

După o scurtă prezentare a situației de fapt, în argumentarea cererii de recurs a susținut, în esență, că A. a promovat contestația în anulare, întrucât decizia a cărei anulare s-a solicitat a fost pronunțată în apel, fără drept de recurs, mențiunea din cuprinsul deciziei fiind aceea că are caracter definitiv.

În opinia recurentei, hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât deși instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a apreciat că hotărârea care a făcut obiectul contestației în anulare nu era susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, totuși a analizat pe fond motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat în cadrul contestației în anulare.

Instanța a reținut că aspectele susținute de contestatoare se confirmă, fiind dovedite cu înscrisurile depuse în calea extraordinară de atac, în sensul că aceasta a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel și a depus taxa la altă instanță ce nu avea legătură cu judecarea cererii de apel, însă aceste aspecte nu se circumscriu noțiunii de eroare materială reglementată de lege în materia contestației în anulare.

Or, apreciază recurenta, analiza pe fond a motivului invocat art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., pe care se sprijină contestația în anulare, nu putea să aibă loc decât dacă era admisibilă contestația în anulare.

Prin urmare, considerentele pe care se sprijină decizia pronunțată în contestația în anulare sunt contradictorii, întrucât, dacă o atare cale extraordinară de atac era inadmisibilă, instanța nu putea să pășească la analiza pe fond a motivului care a constituit temeiul contestației în anulare.

În ceea ce privește soluționarea pe fond a contestației în anulare, recurenta arată că obligația de plată a taxei de timbru a fost îndeplinită în termen, iar depunerea dovezii la o altă instanță decât aceea competentă să soluționeze apelul se poate înscrie în noțiunea de eroare materială.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurentă, casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, însă, în cauză, acest motiv de recurs nu-și găsește incidența.

Prezentul recurs vizează soluția de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare promovate împotriva unei hotărâri pronunțate în apel.

Înalta Curte subliniază că, în sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor.

Art. 129 din Constituție stipulează că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Potrivit art. 503 C. proc. civ.:

"1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

1.hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;

2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4.instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Din interpretarea per a contrario a textului de lege enunțat, rezultă că, dacă hotărârea pronunțată în apel este susceptibilă de recurs, aceasta nu poate fi atacată pe calea contestației în anulare pentru motivele prevăzute la art. 503 alin. (2) C. proc. civ., partea neavând alegerea între exercitarea căii de atac a recursului și exercitarea contestației în anulare.

Astfel, în mod legal, Curtea de Apel Galați a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de A. - Sucursala Focșani (recurenta în cauză), în condițiile în care hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, respectiv decizia nr. 278 din 23 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2023 prin care a fost anulat apelul ca netimbrat, avea deschisă calea de atac a recursului, fiind pronunțată într-o acțiune în pretenții, conform art. 483 C. proc. civ.

În egală măsură, promovarea căilor de atac se face tot în condițiile legii, așa cum indică art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este unul absolut, el putând fi supus unor limitări admise implicit, în special cu privire la condițiile de admisibilitate a unei căi de atac, deoarece aceasta presupune prin însăși natura sa o reglementare statală.

În acest context, trebuie precizat că unul dintre principiile fundamentale de drept este acela că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, iar, conform art. 457 alin. (3) C. proc. civ., denumirea inexactă din cuprinsul hotărârii pronunțate în apel cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, aspect reținut cu justețe de instanța a cărei hotărâre se atacă prin prezentul recurs.

Astfel, ținând cont și de prevederile art. 457 alin. (3) C. proc. civ. împrejurarea că hotărârea pronunțată în apel, împotriva căreia s-a demarat contestația în anulare, cuprindea mențiunea "definitivă" nu constituie o critică de nelegalitate, întrucât legile, indiferent de forma lor (lege, Ordonanță a Guvernului, Ordonanță de Urgență a Guvernului etc.) sunt prezumate în mod absolut că sunt cunoscute de toți cetățenii, astfel că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem).

Cu alte cuvinte, nimeni nu este exonerat de răspundere pe motiv că nu cunoaște legea, mai concret, recurenta nu se poate prevala de necunoașterea dispozițiilor legale cum sunt cele ale art. 457, art. 483, art. 503 alin. (3) C. proc. civ. etc.

Deși recurenta a invocat incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., criticile acesteia în sensul că "hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât deși instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a apreciat că hotărârea care a făcut obiectul contestației în anulare nu era susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, totuși a analizat pe fond motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat în cadrul contestației în anulare" pot fi încadrate în motivul de recurs instituit de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., însă se constată caracterul nefondat al acestora.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Contrar susținerilor recurentei, nu se poate reține existența unui raționament contradictoriu, în condițiile în care contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, iar, astfel cum s-a arătat anterior, motivarea existentă în decizia recurată concluzionează în acest sens.

Se constată că hotărârea atacată este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția adoptată.

Nu în ultimul rând, se impune precizarea că în structura argumentelor unei hotărâri judecătorești sunt cuprinse considerente decisive (care justifică, susțin și explică dispozitivul), considerente decizorii (care conțin o soluție asupra unei chestiuni litigioase fără ca aceasta să se regăsească în dispozitiv) și considerente indiferente sau supraabundente (care depășesc sfera dezbaterilor și conțin elemente care nu influențează soluția din dispozitiv).

Examinând considerentul criticat de recurentă:

"instanța a reținut că aspectele susținute de contestatoare se confirmă, fiind dovedite cu înscrisurile depuse în calea extraordinară de atac, în sensul că aceasta a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel și a depus taxa la altă instanță ce nu avea legătură cu judecarea cererii de apel, însă aceste aspecte nu se circumscriu noțiunii de eroare materială reglementată de lege în materia contestației în anulare", se constată că acesta nu reprezintă un considerent decisiv sau decizoriu, care prin el însuși să susțină sau să justifice în vreun fel dispozitivul hotărârii, ci reprezintă un considerent supraabundent, ce putea să lipsească din cuprinsul hotărârii, fără ca soluția pronunțată să își piardă astfel fundamentul, înlăturarea considerentului criticat neprezentând interes din perspectiva modificării soluției pronunțate.

Fără a reitera argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se confirmă nici motivul de nelegalitate instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, astfel cum s-a arătat, Curtea de Apel Galați a dat o corectă eficiență principiilor și regulilor de drept aplicabile.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. - Sucursala Focșani împotriva deciziei civile nr. 6/2025 din 22 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. - Sucursala Focșani împotriva deciziei civile nr. 6/2025 din 22 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2025.