ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2149/2024

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2024

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, la data de 17.05.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Municipiul Focșani, prin reprezentanți legali, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.A. (în prezent B.), ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună: obligarea A. S.A. la anularea/stornarea următoarelor facturi emise în sarcina Municipiului Focșani: 1. Factura fiscală seria x nr. x din 14.12.2022 pentru 01.09.2022- 30.09.2022; 2. Factura fiscală seria x nr. x din 14.12.2022 pentru 01.09.2022-30.09.2022; 3. Factura fiscală seria x nr. x din 06.01.2023 pentru 01.09.2022-30.11.2022. Obligarea pârâtei A. S.A. la calcularea facturilor fiscale seria x nr. x din 14.12.2022, seria x nr. x din 14.12.2022 și seria x nr. x din 06.01.2023 pentru 01.09.2022-30.11.2022 și stabilirea prețului în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. (c) și (e) din O.U.G. nr. 27/2022, cu modificările și completările ulterioare. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 99 din 29.11.2023, Tribunalul Vrancea a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Focșani în contradictoriu cu pârâta B. (fosta A.) având ca obiect anulare act și obligație de a face. A fost obligată pârâta la anularea/stornarea facturilor fiscale: seria x nr. x din 14.12.2022 pentru 01.09.2022-30.09.2022, seria x nr. x din 14.12.2022 pentru 01.09.2022-30.09.2022 și seria x nr. x din 06.01.2023 pentru 01.09.2022-30.11.2022, precum și la calcularea acestor facturi fiscale și stabilirea prețului în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. (c) și (e) din O.U.G. nr. 27/2022, cu modificările și completările ulterioare. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în valoare de 40 RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel B.

Prin decizia nr. 149/2024 din 22 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 99 din 29.11.2023 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs B.

Motivele invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă susține că decizia recurată încalcă prevederile art. 5 alin. (3), art. 22 alin. (2) și (7) și art. 480 alin. (2) C. proc. civ.. Potrivit autoarei recursului, instanța de apel a soluționat calea de atac ținând seama de cerințele echității și nu prin aplicarea dispozițiilor legale incidente. Recurenta susține că instanța de apel a confundat puterea de apreciere asupra cauzelor cu care este învestită instanța, cu puterea de apreciere la care fac referire dispozițiile art. 22 alin. (7) C. proc. civ.. În speță, instanța de apel nu avea o marjă de apreciere asupra aplicării sau nu a dispozițiilor legale, ci trebuia să aplice prevederile legale la situația de fapt, conchide recurenta.

Sub un alt aspect, recurenta redă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și susține că soluția pronunțată în cauză de curtea de apel nu este în concordanță cu considerentele. Astfel, deși instanța de apel arată că este de acord cu criticle acesteia din cererea de apel, referitoare la imposibilitatea aplicării prețului plafonat pentru lunile septembrie și octombrie 2022 din culpa operatorului de rețea, curtea de apel respinge integral apelul, susține recurenta. Prin urmare, decizia recurată este nelegală, întrucât dispozitivul hotărârii nu se poate întemeia pe motivele de fapt și de drept expuse în considerente, acestea fiind inconsecvente, potrivit recurentei.

Printr-o altă critică, autoarea căii de atac susține că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 119/2022 și prevederile art. 31 din Regulamentul privind furnizarea de ultimă instanță a energiei electrice din 23.06.2022, parte integrantă din Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 91/2022.

Recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că susținerile recurentei-pârâte prin care arată că soluția pronunțată în cauză de curtea de apel nu este în concordanță cu considerentele, precum și cele prin care susține că instanța de apel nu a aplicat prevederile legale la situația de fapt, vor fi analizate din prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., și nu art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, indicat în memoriul de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că obligația de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esențiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, corelativ cu obligația instanței ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează în mod imperativ obligația instanței de judecată de a arăta în considerentele hotărârii judecătorești între altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, indicând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii astfel pronunțate, conform art. 175 C. proc. civ.

Prin urmare, nemotivarea, în oricare din ipotezele menționate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Înalta Curte constată că instanța de apel, în motivarea deciziei recurate, s-a rezumat la a reda prevederile art. 23 alin. (3) din Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 91/2022, precum și dispozițiile O.U.G. nr. 119/2022, care au modificat O.U.G. nr. 27/2022, fără a proceda la o analiză efectivă privind aplicabilitatea acestor norme materiale la situația de fapt, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Înalta Curte constată întemeiată critica recurentei-pârâte prin care susține că soluția pronunțată în cauză de curtea de apel nu este în concordanță cu considerentele, întrucât instanța de prim control judiciar face trimitere la o necorelare legislativă, deși se impunea completarea considerentelor cu argumente care să reflecte mecanismul logico-juridic prin care s-a format convingerea judecătorului astfel încât să determine soluția din dispozitiv.

Astfel, se observă că, deși instanța de apel arată că este de acord cu unele critici din cererea de apel, respectiv cele referitoare la imposibilitatea aplicării prețului plafonat pentru lunile septembrie și octombrie 2022 din culpa operatorului de rețea, respinge integral apelul, fără a expune cu claritate motivele în susținerea soluției pronunțate.

Totodată, instanța supremă constată că din considerentele deciziei recurate prin care a fost examinat apelul formulat de societatea B., nu rezultă că instanța de apel a analizat care este temeiul de drept aplicabil în cauză și pentru care a respins calea de atac, din considerente lipsind examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Așadar, instanța de apel nu a procedat la o analiză efectivă a prevederilor legale incidente, iar în acest context apare cu evidență faptul că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susținerile și apărările părților, la probatoriul administrat, precum și la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Mai mult decât atât, instanța are obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Or, prin nemotivarea hotărârii, recurentei-pârâte i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, revenind instanței de apel, în rejudecare, rolul reexaminării depline a cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 149/2024 din 22 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Față de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă nu va mai analiza criticile exprimate prin cererea de recurs subsumate pct. 5 și 8 al art. 488 alin. (1) din același cod.

În rejudecare, instanța de apel, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și în limitele efectului devolutiv al apelului, va analiza temeiurile legale invocate raportat la apărările recurentei și va pronunța o hotărâre prin care va răspunde acestor apărări într-o formă clară și precisă. Totodată, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 149/2024 din 22 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2024.