ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4178/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 170 din 16 februarie 2004 a Judecătoriei Strehaia a fost respinsă acțiunea formulată de C.I.C. împotriva pârâților D.I. și D.E. pentru rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părți la 23 ianuarie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că nu s-a făcut dovada în cauză că pârâții nu-și respectă obligația asumată de a acorda întreținerea reclamantului, mai cu seamă în această fază a procesului reclamantul nu a solicitat admiterea de probe. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 3158 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, s-a avut în vedere că nici probele administrate în această fază a procesului nu confirmă susținerile reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recursul de față, în motivarea căruia a arătat că nu a semnat actul de vânzare cumpărare, nu a primit prețul menționat în act, nu i se acordă întreținerea, vecinii săi audiați ca martori au dat declarații mincinoase. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare. În primul rând este de observat că cele cuprinse în motivarea recursului nu pot fi supuse examinării pentru că nu se constituie în motive de nelegalitate ale hotărârii prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și apoi sunt redate elemente noi diferite de temeiul și motivele invocate în sprijinul acțiunii în rezoluțiune. În ceea ce privește critica referitoare la greșita aplicare a legii cu privire la soluționarea cererii având ca obiect rezoluțiunea contractului pentru nerespectarea întreținerii se constată că aceasta nu este întemeiată.

Este exact că potrivit art. 1020 C. civ., beneficiarul întreținerii poate să ceară rezoluțiunea contractului de înstrăinare pentru neexecutarea obligației stabilită prin contract, iar în temeiul căruia ambele părți își asumă obligații. Noțiunea de întreținere, includeau multiple prestații, menționate în cuprinsul actului în mod generic ca toate cele necesare traiului, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, care așa cum s-a arătat își are izvorul în contract implică pe lângă prestația materială și o componență ce ține de caracterul intuitu personae a contractului de întreținere, relațiile dintre părți fiind întemeiate pe un raport de încredere și apropiere. În cauză, probele administrate au făcut dovada că pârâții și-au respectat obligațiile asumate, situație confirmată și de martorii indicați de reclamant.

De aceea, în mod corect instanțele au respins acțiunea în rezoluțiunea îndreptată de tată împotriva fiicei sale. Și această legătură directă de rudenie este de natură a confirma sentimentele pârâtei în sensul că nu există în cauză motive de anulare a convenției. Așa fiind recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul C.I.C. împotriva deciziei civile nr. 3158 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.