ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5315/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5315/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj, la data de 1 februarie 2006, reclamanții B.N., A.T. și S.M. au

chemat în judecată pe pârâții S.N.L.O. SA și E.M.C. Roșia, solicitând obligarea

acestora la plata sumei de 942.000 RON, reprezentând drepturi cuvenite pentru

perioada 1 noiembrie 2004-31 martie 2006, indexate cu indicele de inflație de

la data plății, plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

drepturile solicitate li se cuvin în calitate de autori ai realizării tehnice

„soluție tehnică privind reducerea vitezelor de transport ale benzilor

transportoare pentru corelarea capacităților de transport-haldare cu

capacitățile de excavare, existente în C.N.L.O. Târgu Jiu”, pentru care a fost

eliberat certificatul de autor nr. 776 din 5 martie 2001.

Prin sentința civilă nr. 748 din 21

decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a admis în parte

acțiunea dispunându-se obligarea în solidar a pârâtelor la plata către

reclamanți, fiecare dintre aceștia, a sumei de 104.403,19 lei, cu dobânda

legală aferentă, de la data introducerii acțiunii – 1 februarie 2006, până la

data plății. S-a respins ca nefondată excepția prematurității cererii invocată

de către pârâta SNL Oltenia SA Târgu-Jiu. S-au compensat parțial cheltuielile

de judecată privind onorariile de expert și au fost obligate în solidar

pârâtele la câte 6000 lei cheltuieli de judecată către reclamanții S.M. și A.T.,

reprezentând onorariu avocat și la 6.040,5 lei către reclamantul B.N.

reprezentând onorariu avocat și taxă timbru.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța a avut în vedere următoarele motive:

Reclamanții sunt coautori ai

realizării tehnice intitulate „Soluție tehnică privind reducerea vitezelor de

transport ale benzilor transportoare pentru corelarea capacităților de

transport-haldare cu capacitățile de excavare, existente în C.N.L.O. Târgu

Jiu”, pentru care li s-a eliberat certificatul de autor nr. 776 din 5 martie 2001;

în această calitate au încheiat contractul nr. 7898 din 2 iulie 2002, prin care

pârâtele s-au obligat să le plătească, urmare folosirii realizării tehnice, cu

titlu de drept de autor, 30% din eficiența economică în primul an de

exploatare, iar 20% pentru următorii ani, plata drepturilor urmând a se face

anual – sume neachitate la data sesizării instanței.

Pe tot parcursul cercetării

judecătorești pârâtele nu au contestat utilizarea realizării tehnice și

obținerea de beneficii, aspect confirmat și de expertizele tehnice efectuate în

cauză, din care s-a reținut una dintre variantele de determinare a drepturilor

solicitate.

Din clauzele contractului încheiat

rezultă că plata drepturilor se face fără indexări, în acest sens fiind pct. 2

lit. f).

Prin decizia civilă nr. 719 din 2 iulie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, s-au respins

apelurile declarate de reclamanți și de pârâta E.M.C. Roșia împotriva sentinței

primei instanțe, pentru următoarele motive:

Prima

instanță a argumentat alegerea variantei de determinare a drepturilor cuvenite

reclamanților, din cele propuse prin cele două expertize tehnice efectuate în

cauză, reținând că doar cel de-al doilea raport întocmit în cauză este

fundamentat tehnic.

Într-adevăr,

doar această expertiză a stabilit, pe baza unor determinări concrete, a unor

experimente efectuate la benzile transportoare, că reducerea vitezei de

transport a benzilor nu duce prin ea însăși la prelungirea duratei de utilizare

a covoarelor de cauciuc sau a ghirlandelor de role și că aplicarea soluției

tehnice propusă de reclamanți contribuie doar la realizarea de economii la

consumul de energie electrică, economii ce s-au avut în vedere la stabilirea

eficienței economice și pe cale de consecință a drepturilor cuvenite

reclamanților ca o cotă din valoarea eficientei.

Prin

raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți la

acest raport s-au combătut argumentele aduse de reclamanți și preluate în

primul raport de expertiză, privitoare la economiile realizate prin prelungirea

duratei de viață a covoarelor de cauciuc și ghirlandelor de role ce s-ar

justifica prin pretinșii algoritmi din documentația realizării tehnice.

Autorii

realizării tehnice, în documentația prezentată - CTE al C.N.L.O. confirmată

prin procesul verbal de avizare, au justificat prelungirea durabilității

printr-o simplă afirmație, susținând (fără a invoca o formulă consacrată) că

uzura covorului este invers proporțională cu viteza de deplasare, susținere

combătută prin expertiza O., printr-un raționament conform căruia reducerea

vitezei bandei transportoare duce la mărirea sarcinii, respectiv a masei de

material excavat și deci a presiunii ce se exercită asupra covorului, ceea ce

poate duce la mărirea iar nu la reducerea uzurii.

Experimentele

făcute pentru determinarea matematică a durabilității rolelor pe care s-a bazat

cel de-al doilea raport de expertiză ,ce a indicat și lucrări de specialitate

în domeniu, a dus la concluzia nerealizării de economii sub acest aspect prin

folosirea soluției tehnice în discuție.

Există

suficiente argumente care justifică înlăturarea ca probă a primului raport de

expertiză ce s-a bazat doar pe documentația prezentată de autorii realizării

tehnice, care este sumară, nu cuprinde o metodă matematică de determinare a

pretinselor economii ce s-ar obține la cele două componente și niciun

experiment de laborator care să demonstreze indubitabil creșterea duratelor de

utilizare a covoarelor de cauciuc și a rolelor.

Celelalte

înscrisuri, care în opinia reclamanților s-ar corobora cu concluziile primului

raport de expertiză sunt situații, rapoarte semnate chiar de unii autori ai

realizării tehnice, acte cu caracter evident subiectiv, iar alte situații și

hotărâri judecătorești privesc alte pricini, alte părți și chiar alte realizări

tehnice, nefiind probe concludente în cauză.

Prima

instanță a stabilit corect și perioada de 5 ani pentru care se datorează

drepturile de autor reclamanților, pentru soluția tehnică propusă, interpretând

corect clauzele contractului încheiat de părți; aceasta a fost durata ce

rezultă din prevederile art. 14 al Regulamentului C.N.L.O. privind realizările

tehnice aplicabile în subunitățile societății. Din coroborarea acestor

prevederi cu cele ale art. 4 care stabilesc data de început a duratei,

respectiv data constituirii depozitului realizării tehnice, prevederi în

deplină concordanță cu art. 15 din Legea nr. 64/1991, s-a calculat corect ca

dată limită a duratei data de 14 noiembrie 2005.

Termenul

de până la 20 ani trecut în formularul de contract este valabil doar în cazul

invențiilor și coincide cu durata de protecție a unui brevet de invenție (art. 31

din Legea nr. 64/1991).

Cât

privește indexarea sumelor datorate, reclamanții nu

indică

un temei legal al cererii lor și

nici existența unei convenții în acest sens.

Chiar

și în interpretarea pe care reclamanții o dau art. 2 lit. f) din contract nu

s-ar justifica indexarea sumelor, întrucât în speță nu s-au făcut plăți în

avans, iar cele post calcul nu se indexează.

Sunt

neîntemeiate și criticile privitoare la nulitatea expertizei confirmate de

instanță.

Raportul

de expertiză fiind un act de procedură poate

fi

anulat în condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Este deci

necesar ca vătămarea pricinuită unei părți să nu poată fi înlăturată decât prin

anularea raportului întocmit cu încălcarea normelor procedurale, iar

neregularitățile se acoperă dacă partea nu le-a invocat la prima zi de

înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune

concluzii pe fond [art. 108 alin. (3) C. proc. civ.].

Reclamanții nu au invocat

nulitatea raportului în termen procedural și, de altfel, nici nu se poate

reține existența neregularității invocate de reclamanți.

Din actele dosarului rezultă

că desfășurarea expertizei a presupus mai multe constatări ce s-au făcut

conform unui grafic convenit de părți, ce s-a modificat pe parcurs datorită

imposibilității întreruperii fluxului tehnologic la datele inițiale, întreruperi

necesare pentru efectuarea experimentelor tehnice.

Procesele verbale întocmite

în acest sens (filele 264-268) constituie dovezi ce confirmă că reclamanții au

avut cunoștință de data efectuării lucrărilor, astfel că au avut posibilitatea

de a participa la acestea.

Prin urmare, nu existau

temeiuri de anulare a raportului de expertiză

întocmit de

expertul O., iar

încuviințarea celei de-a doua expertize s-a

făcut în

condițiile art. 212 C. proc.

civ.

Nu se impune schimbarea

sentinței nici pentru indicarea eronată în prima parte a dispozitivului

sentinței ca pârâtă a E.M.C. Mehedinți - aceasta reprezentând o simplă eroare

materială ce se poate îndrepta și din oficiu.

E.M.C. Mehedinți nu apare în

minuta întocmită și semnată de judecători și nici

în

dispozitiv ca pârâtă obligată la

plata drepturilor de autor.

Nici criticile formulate de

pârâta E.M.C. Roșia Rovinari prin apelul său nu sunt de natură a schimba

sentința.

Certificatul de autor nr. 776/2000,

prin care s-a atestat calitatea reclamanților de autori ai soluției tehnice noi

și procesul de avizare nu au fost atacate în condițiile legii, producând efecte

până la anularea lor, ceea ce nu se poate realiza însă pe cale incidentală în

prezentul context procesual.

Împotriva deciziei de apel

au formulat cereri de recurs reclamanții-apelanți și pârâta-apelantă.

Reclamanții-apelanți au

criticat decizia pentru următoarele motive:

soluționat motivul de apel vizând nulitatea raportului de expertiză în raport

de dispozițiile art. 208 C. proc. civ., în condițiile în care au invocat

nerespectarea procedurii de citare la primul termen de judecată acordat pentru

studierea raportului de expertiză.

Răspunsul experților la

obiecțiuni s-a depus pentru termenul din 19 decembrie 2006, când, înainte de a

pune concluzii pe fond, au depus precizări prin care au arătat că nu au fost

convocați.

Nu poate fi reținută nici

interpretarea dată proceselor verbale în sensul luării la cunoștință a datelor

efectuării lucrărilor, din moment ce prin răspunsul la obiecțiuni experții au

recunoscut că nu au putut să îi convoace în scris, ci doar verbal, în temeiul

unei presupuse înțelegeri, nedovedite.

soluționare a motivului de apel prin care s-a solicitat să fie omologat primul

raport de expertiză efectuat în cauză, detaliindu-se argumente care susțin critica.

instanță a raportului de expertiză întocmit de experții O. și T., în varianta a

II-a, s-a făcut o greșită interpretare a actelor juridice deduse judecății și o

greșită aplicare a legii - ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

raport de expertiză, care înlătură economiile stabilite de prima expertiză ce

se obținuseră prin prelungirea duratei de viață a covorului de cauciuc și a

ghirlandelor de role, instanțele au acordat pârâtelor ceea ce nu au cerut,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

pricinii motivarea potrivit căreia hotărârile judecătorești pe care le-au depus

la dosar, ca probe, ar privi alte părți și chiar alte realizări tehnice,

nefiind probe concludente în cauză, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7

C. proc. civ.

indexarea drepturilor bănești este reprezentat de Regula 79, alin. (4) lit. c)

din Regulamentul pentru aplicarea Legii nr. 64/1991, nefiind nevoie de o prevedere

contractuală în acest sens.

Art. 2 lit. f) din contract

se referă la neindexarea drepturilor bănești postcalculate și nu are

aplicabilitate în speță, pentru că nu s-au acordat drepturi bănești

postcalculate, lipsind plățile anticipate.

Procedând în acest fel,

instanța a interpretat greșit acțiunea (neobservând că s-a indicat temeiul

juridic pentru indexare) – art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a aplicat greșit

legea (trebuia să facă aplicarea regulii din Regulament - art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.).

menținut în mod greșit sentința primei instanțe prin care se procedase la

compensarea cheltuielilor de judecată, cu motivarea că, admițându-se în parte

acțiunea, se impunea acordarea în parte și a cheltuielilor de judecată.

Prin acțiune au solicitat o

sumă estimativă, cea reală urmând să fie stabilită printr-un raport de

expertiză iar, în cauză, celelalte părți au căzut în pretenții în condițiile

art. 274 C. proc. civ.

Pârâta-apelantă a criticat decizia

pentru următoarele motive:

trebuiau stabilite numai proporțional cu pretențiile admise, acțiunea fiind

admisă în proporție de 33,24%.

conflict de interese în condițiile în care B.N. - coautor al soluției tehnice, cu

funcția de director general adjunct al C.N.L. Oltenia S.A. și A.T. – coautor al

soluției tehnice, salariat al C.N.L. Oltenia SA, au făcut parte din Comisia

tehnico-economică (CTE) a C.N.L. Oltenia SA care a analizat și avizat lucrarea

în cauză.

În aceste condiții, procesul

verbal de avizare nr. 173 încheiat la data de 14 noiembrie 2000 în ședința CTE

a C.N.L.O. Târgu-Jiu, care conține o motivare mai mult decât superficială, certificatul

de autor nr. 776 din 5 martie 2001, precum și toate demersurile subsecvente,

inclusiv contractul nr. 7898 din 2 iulie 2002 încheiat între reprezentantul

autorilor și E.M.C. Roșia - Peșteana sunt ilegale și, pe cale de consecință, nu

pot susține o cerere de acordare a drepturilor de autor.

În raport de adresa nr. 10560

din 19 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, Înalta Curte constată că recursul

reclamanților este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de art. 301

și art. 303 C. proc. civ.

Decizia de apel le-a fost

comunicată reclamanților-apelanți la data de 25 iulie 2007, iar recursul a fost

depus la Curtea de Apel Craiova la data de 9 august 2007; lucrarea a fost

înregistrată electronic ulterior, în data de 24 august 2007, urmare reluării

activității după vacanța judecătorească, sub semnătura președintelui secției

civile.

Analizând decizia de apel în

raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt

nefondate.

Recursul declarat de

reclamanții-apelanți.

apel se reține o dublă argumentație cu privire la nulitatea raportului de

expertiză, invocată de către reclamanți: prima se referă la neinvocarea

neregularității la prima zi de înfățișare ce a urmat după această

neregularitate iar a doua la faptul că procesele verbale întocmite (filele

264-268) dovedesc că reclamanții au avut cunoștință de data efectuării

lucrărilor și au avut astfel posibilitatea de a participa la acestea.

Față de cel de-al doilea argument,

nu se mai impune analizarea celei vizând nerespectarea termenului de invocare a

nulității.

Critica referitoare la cea

de-a doua argumentație vizează însă modul de apreciere a probatoriilor

administrate sau ignorarea de către instanță a unei probe administrate,

hotărâtoare pentru judecarea cauzei, aspecte care nu se circumscriu

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

2.3.4. Criticile de recurs

nr. 2, 3 și 4 vizează temeinicia hotărârii și nu se încadrează în dispozițiile

art. 304 C. proc. civ., motivele de drept indicate nevizând aspectele invocate.

de recurs vizează tot modul de apreciere a probatoriului de către instanță și

nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., deci nici motivului în

drept invocat, respectiv pct. 7 al acestui articol.

reține în motivare că nu este indicat un text legal și că nu există o convenție

în sensul acordării drepturilor indexate, face referire în continuare la art. 2

lit. f) din contractul nr. 7898 din 2 iulie 2002, apreciind că acest text nu

justifică cererea, întrucât în speță nu s-au făcut plăți în avans, iar cele

postcalculate nu se indexează.

Procedând în acest fel,

instanța a dat eficiență convenției părților, care urmează să-și producă

efectele în condițiile art. 969 C. civ.

Reaprecierea probei avută în

vedere de instanță nu este posibilă în fața instanței de recurs, nefiind

permisă de art. 304 C. proc. civ.

Trebuie subliniat totodată

că „interpretarea greșită a acțiunii”, invocată ca motiv ce s-ar încadra în

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu se circumscrie acestui text legal, întrucât

acesta are în vedere actul juridic dedus judecății – acțiunea nereprezentând un

asemenea act.

soluționare a motivului de apel vizând cheltuielile de judecată, critica de

recurs vizează temeinicia hotărârii, neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

Recursul declarat de

pârâta-apelantă:

1.Criticii vizând

cheltuielile de judecată urmează a i se reține aceleași argumente arătate mai

sus sub pct. 7 din recursul formulat de reclamanți.

reținut și instanța de apel, în condițiile în care nu a fost anulat și nu a

fost contestat în condiții procedurale certificatul de autor, precum și actele

precedente și subsecvente, critica formulată excede cadrului procesual al

litigiului.

Constatând, prin urmare, că

nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursurilor ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondate recursurile formulate de reclamanții B.N., A.T. și S.M. și pârâta E.M.C.

Roșia împotriva deciziei nr. 719 din 2 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 mai 2009.