ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5315/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5315/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursurilor civile de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 1 februarie 2006, reclamanții B.N., A.T. și S.M. au chemat în judecată pe pârâții S.N.L.O. SA și E.M.C. Roșia, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 942.000 RON, reprezentând drepturi cuvenite pentru perioada 1 noiembrie 2004-31 martie 2006, indexate cu indicele de inflație de la data plății, plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că drepturile solicitate li se cuvin în calitate de autori ai realizării tehnice „soluție tehnică privind reducerea vitezelor de transport ale benzilor transportoare pentru corelarea capacităților de transport-haldare cu capacitățile de excavare, existente în C.N.L.O.
Târgu Jiu”, pentru care a fost eliberat certificatul de autor nr. 776 din 5 martie 2001. Prin sentința civilă nr. 748 din 21 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea dispunându-se obligarea în solidar a pârâtelor la plata către reclamanți, fiecare dintre aceștia, a sumei de 104.403,19 lei, cu dobânda legală aferentă, de la data introducerii acțiunii – 1 februarie 2006, până la data plății. S-a respins ca nefondată excepția prematurității cererii invocată de către pârâta SNL Oltenia SA Târgu-Jiu. S-au compensat parțial cheltuielile de judecată privind onorariile de expert și au fost obligate în solidar pârâtele la câte 6000 lei cheltuieli de judecată către reclamanții S.M.
și A.T., reprezentând onorariu avocat și la 6.040,5 lei către reclamantul B.N. reprezentând onorariu avocat și taxă timbru. Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele motive: Reclamanții sunt coautori ai realizării tehnice intitulate „Soluție tehnică privind reducerea vitezelor de transport ale benzilor transportoare pentru corelarea capacităților de transport-haldare cu capacitățile de excavare, existente în C.N.L.O. Târgu Jiu”, pentru care li s-a eliberat certificatul de autor nr. 776 din 5 martie 2001; în această calitate au încheiat contractul nr. 7898 din 2 iulie 2002, prin care pârâtele s-au obligat să le plătească, urmare folosirii realizării tehnice, cu titlu de drept de autor, 30% din eficiența economică în primul an de exploatare, iar 20% pentru următorii ani, plata drepturilor urmând a se face anual – sume neachitate la data sesizării instanței.
Pe tot parcursul cercetării judecătorești pârâtele nu au contestat utilizarea realizării tehnice și obținerea de beneficii, aspect confirmat și de expertizele tehnice efectuate în cauză, din care s-a reținut una dintre variantele de determinare a drepturilor solicitate. Din clauzele contractului încheiat rezultă că plata drepturilor se face fără indexări, în acest sens fiind pct. 2 lit. f). Prin decizia civilă nr. 719 din 2 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, s-au respins apelurile declarate de reclamanți și de pârâta E.M.C. Roșia împotriva sentinței primei instanțe, pentru următoarele motive: Prima instanță a argumentat alegerea variantei de determinare a drepturilor cuvenite reclamanților, din cele propuse prin cele două expertize tehnice efectuate în cauză, reținând că doar cel de-al doilea raport întocmit în cauză este fundamentat tehnic.
Într-adevăr, doar această expertiză a stabilit, pe baza unor determinări concrete, a unor experimente efectuate la benzile transportoare, că reducerea vitezei de transport a benzilor nu duce prin ea însăși la prelungirea duratei de utilizare a covoarelor de cauciuc sau a ghirlandelor de role și că aplicarea soluției tehnice propusă de reclamanți contribuie doar la realizarea de economii la consumul de energie electrică, economii ce s-au avut în vedere la stabilirea eficienței economice și pe cale de consecință a drepturilor cuvenite reclamanților ca o cotă din valoarea eficientei. Prin raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți la acest raport s-au combătut argumentele aduse de reclamanți și preluate în primul raport de expertiză, privitoare la economiile realizate prin prelungirea duratei de viață a covoarelor de cauciuc și ghirlandelor de role ce s-ar justifica prin pretinșii algoritmi din documentația realizării tehnice.
Autorii realizării tehnice, în documentația prezentată - CTE al C.N.L.O. confirmată prin procesul verbal de avizare, au justificat prelungirea durabilității printr-o simplă afirmație, susținând (fără a invoca o formulă consacrată) că uzura covorului este invers proporțională cu viteza de deplasare, susținere combătută prin expertiza O., printr-un raționament conform căruia reducerea vitezei bandei transportoare duce la mărirea sarcinii, respectiv a masei de material excavat și deci a presiunii ce se exercită asupra covorului, ceea ce poate duce la mărirea iar nu la reducerea uzurii. Experimentele făcute pentru determinarea matematică a durabilității rolelor pe care s-a bazat cel de-al doilea raport de expertiză ,ce a indicat și lucrări de specialitate în domeniu, a dus la concluzia nerealizării de economii sub acest aspect prin folosirea soluției tehnice în discuție.
Există suficiente argumente care justifică înlăturarea ca probă a primului raport de expertiză ce s-a bazat doar pe documentația prezentată de autorii realizării tehnice, care este sumară, nu cuprinde o metodă matematică de determinare a pretinselor economii ce s-ar obține la cele două componente și niciun experiment de laborator care să demonstreze indubitabil creșterea duratelor de utilizare a covoarelor de cauciuc și a rolelor. Celelalte înscrisuri, care în opinia reclamanților s-ar corobora cu concluziile primului raport de expertiză sunt situații, rapoarte semnate chiar de unii autori ai realizării tehnice, acte cu caracter evident subiectiv, iar alte situații și hotărâri judecătorești privesc alte pricini, alte părți și chiar alte realizări tehnice, nefiind probe concludente în cauză.
Prima instanță a stabilit corect și perioada de 5 ani pentru care se datorează drepturile de autor reclamanților, pentru soluția tehnică propusă, interpretând corect clauzele contractului încheiat de părți; aceasta a fost durata ce rezultă din prevederile art. 14 al Regulamentului C.N.L.O. privind realizările tehnice aplicabile în subunitățile societății. Din coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. 4 care stabilesc data de început a duratei, respectiv data constituirii depozitului realizării tehnice, prevederi în deplină concordanță cu art. 15 din Legea nr. 64/1991, s-a calculat corect ca dată limită a duratei data de 14 noiembrie 2005. Termenul de până la 20 ani trecut în formularul de contract este valabil doar în cazul invențiilor și coincide cu durata de protecție a unui brevet de invenție (art. 31 din Legea nr. 64/1991).
Cât privește indexarea sumelor datorate, reclamanții nu indică un temei legal al cererii lor și nici existența unei convenții în acest sens. Chiar și în interpretarea pe care reclamanții o dau art. 2 lit. f) din contract nu s-ar justifica indexarea sumelor, întrucât în speță nu s-au făcut plăți în avans, iar cele post calcul nu se indexează. Sunt neîntemeiate și criticile privitoare la nulitatea expertizei confirmate de instanță. Raportul de expertiză fiind un act de procedură poate fi anulat în condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Este deci necesar ca vătămarea pricinuită unei părți să nu poată fi înlăturată decât prin anularea raportului întocmit cu încălcarea normelor procedurale, iar neregularitățile se acoperă dacă partea nu le-a invocat la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii pe fond [art. 108 alin. (3) C. proc.
civ.]. Reclamanții nu au invocat nulitatea raportului în termen procedural și, de altfel, nici nu se poate reține existența neregularității invocate de reclamanți. Din actele dosarului rezultă că desfășurarea expertizei a presupus mai multe constatări ce s-au făcut conform unui grafic convenit de părți, ce s-a modificat pe parcurs datorită imposibilității întreruperii fluxului tehnologic la datele inițiale, întreruperi necesare pentru efectuarea experimentelor tehnice. Procesele verbale întocmite în acest sens (filele 264-268) constituie dovezi ce confirmă că reclamanții au avut cunoștință de data efectuării lucrărilor, astfel că au avut posibilitatea de a participa la acestea. Prin urmare, nu existau temeiuri de anulare a raportului de expertiză întocmit de expertul O., iar încuviințarea celei de-a doua expertize s-a făcut în condițiile art. 212 C. proc.
civ. Nu se impune schimbarea sentinței nici pentru indicarea eronată în prima parte a dispozitivului sentinței ca pârâtă a E.M.C. Mehedinți - aceasta reprezentând o simplă eroare materială ce se poate îndrepta și din oficiu. E.M.C. Mehedinți nu apare în minuta întocmită și semnată de judecători și nici în dispozitiv ca pârâtă obligată la plata drepturilor de autor. Nici criticile formulate de pârâta E.M.C. Roșia Rovinari prin apelul său nu sunt de natură a schimba sentința. Certificatul de autor nr. 776/2000, prin care s-a atestat calitatea reclamanților de autori ai soluției tehnice noi și procesul de avizare nu au fost atacate în condițiile legii, producând efecte până la anularea lor, ceea ce nu se poate realiza însă pe cale incidentală în prezentul context procesual.
Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs reclamanții-apelanți și pârâta-apelantă. Reclamanții-apelanți au criticat decizia pentru următoarele motive:
În mod greșit s-a soluționat motivul de apel vizând nulitatea raportului de expertiză în raport de dispozițiile art. 208 C. proc. civ., în condițiile în care au invocat nerespectarea procedurii de citare la primul termen de judecată acordat pentru studierea raportului de expertiză. Răspunsul experților la obiecțiuni s-a depus pentru termenul din 19 decembrie 2006, când, înainte de a pune concluzii pe fond, au depus precizări prin care au arătat că nu au fost convocați. Nu poate fi reținută nici interpretarea dată proceselor verbale în sensul luării la cunoștință a datelor efectuării lucrărilor, din moment ce prin răspunsul la obiecțiuni experții au recunoscut că nu au putut să îi convoace în scris, ci doar verbal, în temeiul unei presupuse înțelegeri, nedovedite.
Se critică modul de soluționare a motivului de apel prin care s-a solicitat să fie omologat primul raport de expertiză efectuat în cauză, detaliindu-se argumente care susțin critica.
Prin omologarea de instanță a raportului de expertiză întocmit de experții O. și T., în varianta a II-a, s-a făcut o greșită interpretare a actelor juridice deduse judecății și o greșită aplicare a legii - ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Prin omologarea acestui raport de expertiză, care înlătură economiile stabilite de prima expertiză ce se obținuseră prin prelungirea duratei de viață a covorului de cauciuc și a ghirlandelor de role, instanțele au acordat pârâtelor ceea ce nu au cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Este străină de natura pricinii motivarea potrivit căreia hotărârile judecătorești pe care le-au depus la dosar, ca probe, ar privi alte părți și chiar alte realizări tehnice, nefiind probe concludente în cauză, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Temeiul legal pentru indexarea drepturilor bănești este reprezentat de Regula 79, alin. (4) lit. c) din Regulamentul pentru aplicarea Legii nr. 64/1991, nefiind nevoie de o prevedere contractuală în acest sens. Art. 2 lit. f) din contract se referă la neindexarea drepturilor bănești postcalculate și nu are aplicabilitate în speță, pentru că nu s-au acordat drepturi bănești postcalculate, lipsind plățile anticipate. Procedând în acest fel, instanța a interpretat greșit acțiunea (neobservând că s-a indicat temeiul juridic pentru indexare) – art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a aplicat greșit legea (trebuia să facă aplicarea regulii din Regulament - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Instanța de apel a menținut în mod greșit sentința primei instanțe prin care se procedase la compensarea cheltuielilor de judecată, cu motivarea că, admițându-se în parte acțiunea, se impunea acordarea în parte și a cheltuielilor de judecată. Prin acțiune au solicitat o sumă estimativă, cea reală urmând să fie stabilită printr-un raport de expertiză iar, în cauză, celelalte părți au căzut în pretenții în condițiile art. 274 C. proc. civ. Pârâta-apelantă a criticat decizia pentru următoarele motive: 1. Cheltuielile de judecată trebuiau stabilite numai proporțional cu pretențiile admise, acțiunea fiind admisă în proporție de 33,24%. 2. În cauză există un conflict de interese în condițiile în care B.N. - coautor al soluției tehnice, cu funcția de director general adjunct al C.N.L. Oltenia S.A. și A.T. – coautor al soluției tehnice, salariat al C.N.L. Oltenia SA, au făcut parte din Comisia tehnico-economică (CTE) a C.N.L. Oltenia SA care a analizat și avizat lucrarea în cauză. În aceste condiții, procesul verbal de avizare nr. 173 încheiat la data de 14 noiembrie 2000 în ședința CTE a C.N.L.O. Târgu-Jiu, care conține o motivare mai mult decât superficială, certificatul de autor nr. 776 din 5 martie 2001, precum și toate demersurile subsecvente, inclusiv contractul nr. 7898 din 2 iulie 2002 încheiat între reprezentantul autorilor și E.M.C. Roșia - Peșteana sunt ilegale și, pe cale de consecință, nu pot susține o cerere de acordare a drepturilor de autor. În raport de adresa nr. 10560 din 19 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, Înalta Curte constată că recursul reclamanților este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de art. 301 și art. 303 C. proc. civ. Decizia de apel le-a fost comunicată reclamanților-apelanți la data de 25 iulie 2007, iar recursul a fost depus la Curtea de Apel Craiova la data de 9 august 2007; lucrarea a fost înregistrată electronic ulterior, în data de 24 august 2007, urmare reluării activității după vacanța judecătorească, sub semnătura președintelui secției civile. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. Recursul declarat de reclamanții-apelanți. 1. În motivarea deciziei de apel se reține o dublă argumentație cu privire la nulitatea raportului de expertiză, invocată de către reclamanți: prima se referă la neinvocarea neregularității la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate iar a doua la faptul că procesele verbale întocmite (filele 264-268) dovedesc că reclamanții au avut cunoștință de data efectuării lucrărilor și au avut astfel posibilitatea de a participa la acestea. Față de cel de-al doilea argument, nu se mai impune analizarea celei vizând nerespectarea termenului de invocare a nulității. Critica referitoare la cea de-a doua argumentație vizează însă modul de apreciere a probatoriilor administrate sau ignorarea de către instanță a unei probe administrate, hotărâtoare pentru judecarea cauzei, aspecte care nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. 2.3.4. Criticile de recurs nr. 2, 3 și 4 vizează temeinicia hotărârii și nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., motivele de drept indicate nevizând aspectele invocate. 5. Și cea de-a 5-a critică de recurs vizează tot modul de apreciere a probatoriului de către instanță și nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., deci nici motivului în drept invocat, respectiv pct. 7 al acestui articol. 6. Deși instanța de apel reține în motivare că nu este indicat un text legal și că nu există o convenție în sensul acordării drepturilor indexate, face referire în continuare la art. 2 lit. f) din contractul nr. 7898 din 2 iulie 2002, apreciind că acest text nu justifică cererea, întrucât în speță nu s-au făcut plăți în avans, iar cele postcalculate nu se indexează. Procedând în acest fel, instanța a dat eficiență convenției părților, care urmează să-și producă efectele în condițiile art. 969 C. civ. Reaprecierea probei avută în vedere de instanță nu este posibilă în fața instanței de recurs, nefiind permisă de art. 304 C. proc. civ. Trebuie subliniat totodată că „interpretarea greșită a acțiunii”, invocată ca motiv ce s-ar încadra în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu se circumscrie acestui text legal, întrucât acesta are în vedere actul juridic dedus judecății – acțiunea nereprezentând un asemenea act. 7. Față de modul de soluționare a motivului de apel vizând cheltuielile de judecată, critica de recurs vizează temeinicia hotărârii, neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Recursul declarat de pârâta-apelantă: 1.Criticii vizând cheltuielile de judecată urmează a i se reține aceleași argumente arătate mai sus sub pct. 7 din recursul formulat de reclamanți. 2. După cum în mod corect a reținut și instanța de apel, în condițiile în care nu a fost anulat și nu a fost contestat în condiții procedurale certificatul de autor, precum și actele precedente și subsecvente, critica formulată excede cadrului procesual al litigiului. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursurilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanții B.N., A.T. și S.M. și pârâta E.M.C. Roșia împotriva deciziei nr. 719 din 2 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.