ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 719/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 418 din 26 aprilie 2005 pronunțată în dosar nr. 458/2005 al Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâtei SC C. SA Sibiu, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 621.012.420 lei reprezentând suma acordată pârâtei cu titlu gratuit în baza Legii nr. 55/1995 este nefondată deoarece această sumă a fost acordată în temeiul art. 8 din lege pentru stingerea datoriilor înregistrate în contabilitatea societății comerciale până la data de 20 iunie 2005. Conform acestor dispoziții legale, restituirea sumelor acordate gratuit este posibilă doar în ipoteza în care destinația stabilită nu a fost respectată, ceea ce în speță nu s-a dovedit. În aceeași ordine de idei, faptul că, contractul de vânzare-cumpărare acțiuni a fost desființat nu conduce în mod indirect la restituirea prestațiilor efectuate și repunerea părților în situația anterioară, deoarece acest contract își produce efectele doar între părțile semnatare.

Pe de altă parte, protocolul încheiat între F.P.S. și pârâtă, nu a fost desființat, iar prin art. 21 din O.G. nr. 25/2002 s-au reglementat situațiile apărute ca urmare a desființării contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni. Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 192 din 4 noiembrie 2005 pronunțată în dosar nr. 4510/2005 al Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Instanța de control judiciar, însușindu-și argumentele tribunalului, a reținut, de asemenea, ca fiind lipsită de relevanță desființarea contractului de vânzare cumpărare acțiuni, deoarece sumele acordate cu titlu gratuit societății care se privatizează trebuie restituite doar în ipoteza în care nu a fost respectată destinația, în condițiile art. 8 din Legea nr. 55/1995.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod concret, recurenta invocă faptul că, contrar concluziilor ambelor instanțe, încheierea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, ulterior desființat, a constituit premisa acordării sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, în sensul că dacă acest contract nu s-ar fi încheiat SC C. nu ar fi beneficiat de dispozițiile Legii nr. 55/1995 și H.G. nr. 100/1996. Prin urmare, este greșit argumentul conform căruia, restituirea sumelor poate fi dispusă doar în ipoteza prevăzută de art. 8 din Legea nr. 55/1995, adică în cazul nerespectării destinației, pentru că aceste sume au fost acordate ca o consecință a încheierii contractului de privatizare, fiind evident faptul că în ipoteza desființării contractului inițial, cel de vânzare-cumpărare, pârâta nu mai poate reține suma acordată în procesul de privatizare.

Soluția derivă de altfel și din aplicarea principiului potrivit căruia, anularea actului principal are drept consecință desființarea actului subsecvent. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că acesta este nefondat respingându-l ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, recurenta interpretând greșit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 55/1995 și H.G. nr. 100/1996 formulează o critică nefondată, în privința condițiilor în care sumele acordate gratuit societăților care s-au privatizat, urmează a fi restituite. Este real faptul că potrivit textului legal anterior invocat, în prezent abrogat, cu ocazia încheierii contractului de privatizare, o cotă de 60 % din prețul acțiunilor vândute rămâne, cu titlu gratuit la dispoziția societății comerciale privatizate pentru stingerea datoriilor exigibile.

În acest scop între părți a fost încheiat protocolul nr. 2/173 din 31 octombrie 1997 prin care s-a stabilit ordinea în care se vor achita datoriile SC C. SA Sibiu. Acest protocol a rămas în vigoare, deși contractul de privatizare a fost ulterior desființat pentru neplata prețului de către cumpărător, prin sentința civilă nr. 8328/2002 a Tribunalului București. Din această perspectivă, în mod corect au reținut instanțele, că în ipoteza desființării contractului de privatizare, devin incidente dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 25/2002, care „se aplică și proceselor în curs de judecată având ca obiect desființarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe”, iar cumpărătorul poate fi obligat și la plata prejudiciilor cauzate atât societății cât și autorității implicate în procesul de privatizare.

Cu alte cuvinte, nu există nici un motiv pentru obligarea pârâtei, în calitate de societate supusă privatizării, la restituirea sumelor acordate, în mod legal în temeiul art. 8 din Legea nr. 55/1995, în considerarea faptului că, contractul de vânzare cumpărare acțiuni a fost desființat. Pârâta SC C. SA Sibiu nu a fost parte nici în acel contract și nici în litigiul izvorât din nerespectarea clauzelor contractuale, iar pe de altă parte în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, soluția și procedura de urmat este cea prevăzută de O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale.

Prin urmare, deși este corectă susținerea recurentei, în sensul că anularea actului principal are drept consecință și desființarea actului subsecvent, acest principiu nu își găsește aplicabilitate în speță, deoarece legiuitorul a arătat în mod expres, art. 21 din O.G. nr. 25/2002, care sunt consecințele desființării contractului de privatizare precizând și modalitatea de stabilire și recuperare a prejudiciilor cauzate în această ipoteză. În concluzie, reținând că recursul este nefondat acesta va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 192/ A din 4 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.