ÎCCJ, decizie (scj.ro #86681)

Imobil

preluat abuziv în proprietatea statului. Donație. Neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de Codul civil.

Cuprins

pe materii :

Drept civil. Drepturi reale. Drept de

proprietate privată.

Index

alfabetic :

imobil preluat abuziv

-

donație

-

restituire în natură

Legea

nr. 10/2001, art. 2

Codul civil, art. 813

Dacă oferta de donație a fost făcută în condițiile

Decretului nr. 478/1954, sunt incidente dispozițiilor art. 2 alin. (1)

lit. c din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind considerat preluat abuziv, atunci

când nu au fost respectate cerințele legii vizând formalitățile

ce trebuie îndeplinite în situația încheierii donației între

absenți

Astfel,

împrejurarea că  oferta de donație a fost întocmită în

formă autentică nu echivalează cu perfectarea actului, în

condițiile în care nu s-a putut face dovada acceptării, de către

donatar  în condițiile art. 814 alin. 1-2 din Codul civil.

ICCJ,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.

937 din 3 februarie 2009

Prin acțiunea formulată la 7 iunie 2002, reclamantul P.C.P. a

solicitat, în contradictoriu cu SC P. SA, Primăria Municipiului

București și Ministerul Finanțelor Publice, restituirea în

natură a imobilului din București, format din construcție

și teren, arătând că a notificat Primăria Municipiului

București în baza Legii nr. 10/2001, notificarea nefiind

soluționată până în prezent.

Tribunalul București, prin sentința nr. 10/2003, a respins acțiunea

ca fiind prematur formulată.

Soluția

a fost menținută de Curtea de Apel București, prin decizia nr.

164 A/2003.

Recursul

declarat de reclamant a fost admis de Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția civilă care, prin decizia nr. 3476 din 11 mai 2004

a casat decizia dată în apel și a trimis cauza aceleiași

instanțe, pentru cercetarea fondului.

Instanța

supremă a reținut că în mod greșit acțiunea a fost

respinsă ca prematură, întrucât conduita culpabilă a

entităților notificate, care nu s-au conformat legii pentru a emite o

dispoziție motivată de acceptare sau de refuz a cererii de

restituire, nu poate afecta interesele legitime ale persoanei solicitante.

Curtea

de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și familie, prin decizia nr. 1518/A din 14 noiembrie

2005,

a

admis apelul reclamantului și desființând

sentința dată în primă instanță a trimis cauza spre

rejudecare tribunalului, reținând greșita soluționare a

excepției  prematurității acțiunii.

În

rejudecare, Tribunalul București, Secția a III-a civilă, prin

sentința nr. 431 din 21 martie

2007,

a

admis acțiunea și a obligat pârâtele să-i

lase reclamantului în deplină proprietate și posesie un imobil din

București.

Instanța

a reținut că imobilul în litigiu a trecut abuziv în proprietatea

statului, contractul de donație invocat de pârâte fiind lovit de nulitate

absolută,  astfel cum s-a statuat și prin sentința civilă

nr. 1368/2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Apelurile

formulate de cele două pârâte au fost respinse ca nefondate de Curtea de

Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie prin decizia nr. 719 din 13 noiembrie 2007.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri au declarat recurs atât SC P. SA cât

și Municipiul București, prin Primar General.

În

recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

8

C

.proc.civ., pârâta SC P. SA a arătat că

instanță a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății, schimbându-se  înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia.

Astfel,

s-a reținut greșit că actul de donație  nu a fost încheiat

în formă autentică, ignorându-se  încheierea de autentificare nr.

1580 din 23 decembrie 1987, aflată pe spatele înscrisului.

Ca

atare, se arată, că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.(1)

lit. c din Legea nr. 10/2001, admisibilitatea cererii de restituire a

imobilului fiind condiționată de existența unei hotărâri

judecătorești irevocabile de constatare a nulității

donației.

Se

mai susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi

administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recursul

formulat de SC P. SA, se privește ca nefondat, în considerarea

argumentelor ce succed.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 10/2001,

republicată,

sunt

incluse în categoria imobilelor preluate în mod abuziv și imobilele

donate  statului sau altor persoane juridice, în baza Decretului nr. 410/1948,

privind donațiunea unor  întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr.

478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea,

neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate

statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică

prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz,

dacă  s-a admis acțiunea în  anulare sau în constatarea

nulității donației printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

În

speță, din probele administrate, rezultă cu evidență

că nu au fost respectate cerințele legii vizând

formalitățile ce trebuie îndeplinite în situația încheierii

donației între  absenți.

Astfel,

niciunul din actele cauzei nu atestă că oferta făcută de

autorii reclamantului, în legătură cu donația imobilului ar fi

fost acceptată de către donatar – Consiliul Popular al Sectorului 6

București în reprezentarea Statului român – în condițiile art. 814

alin.(1)-(2) din Codul civil.

Or,

potrivit acestor texte, donațiunea nu obligă pe donator  și nu

va produce nici un efect decât din ziua în care va fi fost acceptată

.

Ca

atare, în acest context, împrejurarea că  într-adevăr oferta de

donație a fost întocmită în formă autentică nu

echivalează cu perfectarea actului, în condițiile în care nu s-a

putut face dovada acceptării, nici prin  înscrisul prezentat și nici

printr-un act autentic posterior.

Astfel,

urmare repetatelor demersuri făcute de instanța fondului, atât

Primăria Sectorului 6 cât și Primăria Municipiului

București au comunicat că în evidențele acestora nu

figurează  ca fiind emisă vreo decizie de acceptare a ofertei de donație

pentru  imobilul în litigiu.

Or,

cum oferta de donație a fost făcută în condițiile

Decretului nr. 478/1954, în cauză se regăsește pe deplin,

ipoteza vizată prin dispozițiile art. 2 alin.(1) lit. c, teza 1 din

Legea nr. 10/2001.

De

altfel, chiar dacă s-ar fi putut proba efectuarea contractului de donație,

prin

prezentarea unui act autentic de acceptare din partea donatorului, preluarea

imobilului nu putea fi apreciată decât tot ca fiind abuzivă – în

accepțiunea tezei a 2-a a textului mai sus citat – în condițiile în

care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă  s-a admis

acțiunea în constatarea nulității absolute a donației având

ca obiect imobilul în legătură cu care s-a formulat notificarea.

Nefondat

este și cel de-al 2-lea motiv de recurs, potrivit  căruia

instanțele nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate care ar

atesta că suprafața terenului deținut de autorii reclamantului

era de 240 mp și nu de 252 mp cât se pretinde prin cererea

introductivă.

Astfel,

din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 18875/1943,

rezultă că autorii reclamantului au dobândit terenul în litigiu, în

suprafață de 252 mp. Aceeași suprafață a fost

identificată și prin expertiza tehnică judiciară

efectuată în cauză.

Așa

fiind, în considerarea celor ce preced, recursul formulat de pârâta SC P. SA a

fost respins ca nefondat.

Cât

privește recursul  Municipiului București, prin Primar General,

acesta a fost declarat  cu depășirea  termenului prevăzut de

dispozițiile art.

301 C

.proc.civ.,

hotărârea dată în apel fiindu-i comunicată pârâtului la 9

ianuarie 2008, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată la

28 ianuarie 2008  peste termenul defipt prin lege.

În consecință, recursul a fost respins ca

tardiv formulat.