ÎCCJ, decizie (scj.ro #86681)

Imobil preluat abuziv în proprietatea statului. Donație. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Codul civil. Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată. Index alfabetic : imobil preluat abuziv - donație - restituire în natură Legea nr. 10/2001, art. 2 Codul civil, art. 813 Dacă oferta de donație a fost făcută în condițiile Decretului nr. 478/1954, sunt incidente dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind considerat preluat abuziv, atunci când nu au fost respectate cerințele legii vizând formalitățile ce trebuie îndeplinite în situația încheierii donației între absenți Astfel, împrejurarea că oferta de donație a fost întocmită în formă autentică nu echivalează cu perfectarea actului, în condițiile în care nu s-a putut face dovada acceptării, de către donatar în condițiile art. 814 alin. 1-2 din Codul civil.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 937 din 3 februarie 2009 Prin acțiunea formulată la 7 iunie 2002, reclamantul P.C.P. a solicitat, în contradictoriu cu SC P. SA, Primăria Municipiului București și Ministerul Finanțelor Publice, restituirea în natură a imobilului din București, format din construcție și teren, arătând că a notificat Primăria Municipiului București în baza Legii nr. 10/2001, notificarea nefiind soluționată până în prezent. Tribunalul București, prin sentința nr. 10/2003, a respins acțiunea ca fiind prematur formulată. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București, prin decizia nr. 164 A/2003. Recursul declarat de reclamant a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă care, prin decizia nr. 3476 din 11 mai 2004 a casat decizia dată în apel și a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru cercetarea fondului.

Instanța supremă a reținut că în mod greșit acțiunea a fost respinsă ca prematură, întrucât conduita culpabilă a entităților notificate, care nu s-au conformat legii pentru a emite o dispoziție motivată de acceptare sau de refuz a cererii de restituire, nu poate afecta interesele legitime ale persoanei solicitante. Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 1518/A din 14 noiembrie 2005, a admis apelul reclamantului și desființând sentința dată în primă instanță a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, reținând greșita soluționare a excepției prematurității acțiunii. În rejudecare, Tribunalul București, Secția a III-a civilă, prin sentința nr. 431 din 21 martie 2007, a admis acțiunea și a obligat pârâtele să-i lase reclamantului în deplină proprietate și posesie un imobil din București.

Instanța a reținut că imobilul în litigiu a trecut abuziv în proprietatea statului, contractul de donație invocat de pârâte fiind lovit de nulitate absolută, astfel cum s-a statuat și prin sentința civilă nr. 1368/2007 a Judecătoriei Sectorului 6 București. Apelurile formulate de cele două pârâte au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie prin decizia nr. 719 din 13 noiembrie 2007. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs atât SC P. SA cât și Municipiul București, prin Primar General. În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C .proc.civ., pârâta SC P. SA a arătat că instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-se înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Astfel, s-a reținut greșit că actul de donație nu a fost încheiat în formă autentică, ignorându-se încheierea de autentificare nr. 1580 din 23 decembrie 1987, aflată pe spatele înscrisului. Ca atare, se arată, că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.(1) lit. c din Legea nr. 10/2001, admisibilitatea cererii de restituire a imobilului fiind condiționată de existența unei hotărâri judecătorești irevocabile de constatare a nulității donației. Se mai susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Recursul formulat de SC P. SA, se privește ca nefondat, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt incluse în categoria imobilelor preluate în mod abuziv și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza Decretului nr. 410/1948, privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. În speță, din probele administrate, rezultă cu evidență că nu au fost respectate cerințele legii vizând formalitățile ce trebuie îndeplinite în situația încheierii donației între absenți.

Astfel, niciunul din actele cauzei nu atestă că oferta făcută de autorii reclamantului, în legătură cu donația imobilului ar fi fost acceptată de către donatar – Consiliul Popular al Sectorului 6 București în reprezentarea Statului român – în condițiile art. 814 alin.(1)-(2) din Codul civil. Or, potrivit acestor texte, donațiunea nu obligă pe donator și nu va produce nici un efect decât din ziua în care va fi fost acceptată . Ca atare, în acest context, împrejurarea că într-adevăr oferta de donație a fost întocmită în formă autentică nu echivalează cu perfectarea actului, în condițiile în care nu s-a putut face dovada acceptării, nici prin înscrisul prezentat și nici printr-un act autentic posterior.

Astfel, urmare repetatelor demersuri făcute de instanța fondului, atât Primăria Sectorului 6 cât și Primăria Municipiului București au comunicat că în evidențele acestora nu figurează ca fiind emisă vreo decizie de acceptare a ofertei de donație pentru imobilul în litigiu. Or, cum oferta de donație a fost făcută în condițiile Decretului nr. 478/1954, în cauză se regăsește pe deplin, ipoteza vizată prin dispozițiile art. 2 alin.(1) lit. c, teza 1 din Legea nr. 10/2001. De altfel, chiar dacă s-ar fi putut proba efectuarea contractului de donație, prin prezentarea unui act autentic de acceptare din partea donatorului, preluarea imobilului nu putea fi apreciată decât tot ca fiind abuzivă – în accepțiunea tezei a 2-a a textului mai sus citat – în condițiile în care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a admis acțiunea în constatarea nulității absolute a donației având ca obiect imobilul în legătură cu care s-a formulat notificarea.

Nefondat este și cel de-al 2-lea motiv de recurs, potrivit căruia instanțele nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate care ar atesta că suprafața terenului deținut de autorii reclamantului era de 240 mp și nu de 252 mp cât se pretinde prin cererea introductivă. Astfel, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 18875/1943, rezultă că autorii reclamantului au dobândit terenul în litigiu, în suprafață de 252 mp. Aceeași suprafață a fost identificată și prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul formulat de pârâta SC P. SA a fost respins ca nefondat. Cât privește recursul Municipiului București, prin Primar General, acesta a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 301 C .proc.civ., hotărârea dată în apel fiindu-i comunicată pârâtului la 9 ianuarie 2008, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată la 28 ianuarie 2008 peste termenul defipt prin lege.

În consecință, recursul a fost respins ca tardiv formulat.