ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 937/2009

SC W.C.B. SA, prin reprezentanții săi legali au sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București referitor la M.D., executor judecătoresc din circumscripția Judecătoriei Târgoviște, la I.S.V., administrator al SC L.I. SRL Târgoviște, I.F. și B.V., administratori la SC S. SRL Târgoviște, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen. În motivarea plângerii petenta a învederat că executorul judecătoresc M.D. a vândut prin executare silită anumite bunuri grevate de sarcini, în dauna persoanei vătămate I.V., administrator al SC W.C. SRL București, a tergiversat și blocat executarea silită, și în conivență cu I.S.V., I.F. și B.V., și în interesul acestora, a dat eficiență unei cereri de executare silită pentru realizarea unei creanțe fictive a SC L.I. SRL contra SC S. SRL Târgoviște, adjudecând în contul aceleia creanța imobilului urmărit de SC W.C. SRL București.

Prin ordonanța din 5 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 145/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. a lui M.D., neînceperea urmăririi penale față de același învinuit pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 din același cod și tentativă la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., cu motivarea că în urma cercetărilor efectuate a rezultat că faptele reclamate nu există. Prin aceeași ordonanță s-a disjuns materialul de urmărire penală cu privire la învinuiții I.S.V., I.F. și B.V., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 291 și art. 215 C. pen., declinându-se noul dosar spre soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște.

Prin rezoluția nr. 1469/II/2/2008 din 17 septembrie 2008 a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de SC W.C. SRL București împotriva ordonanței mai sus-arătate, cu motivarea că soluția pronunțată este temeinică și legală întrucât actele premergătoare efectuate în cauză au condus la concluzia că executorul judecătoresc D.M. nu a comis infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289, art. 291 și art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei rezoluții petiționara SC W.C. SRL București a formulat plângere la Curtea de Apel Ploiești, plângere respinsă prin sentința nr. 198 din 12 decembrie 2008, ca tardivă. Instanța de fond a reținut, în esență, că petiționara a formulat plângere cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, petiționara a declarat recurs invocând faptul că la data la care s-a formulat plângere la procuror, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nu fusese comunicată părții vătămate. Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din actele aflate în Dosar ordonanța nr. 145/P/2007 din 5 iunie 2007 a fost comunicată petentei la data de 6 iunie 2007 cu recomandata nr. 140029. Pe de altă parte, rezoluția din 17 septembrie 2008, dată în Dosarul nr. 1469/II/2/2008 a analizat pe fond plângerea formulată de petentă, și nu pe incidente procedurale, rezoluție ce a fost, de asemenea, comunicată SC W.C. SRL București, la data de 19 septembrie 2008, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare (fila 179 din Dosarul nr. 1469/II/2/2008, recomandata nr. 170072). Conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii. Acest text de lege nu a fost respectat de persoana vătămată, plângerea adresată instanței competente, Curtea de Apel Ploiești, a fost depusă la oficiul poștal Târgoviște la data de 13 octombrie 2008, după expirarea termenului legal de 20 de zile. Susținerea petiționarei în sensul că plângerea ar fi fost exercitată în decursul termenului prevăzut de lege, ca urmare a faptului că soluția procurorului i-a fost comunicată la o altă adresă decât cea a sediului societății, corect a fost înlăturată de instanța de fond atâta vreme cât comunicarea actelor procedurale s-a făcut la adresele indicate de petentă în plângerile depuse la parchet și la instanță. În consecință, recursul declarat de petiționară nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.