ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1214/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 184 din 17 noiembrie 2008 Curtea

de Apel Ploiești a respins plângerea formulată de petiționara D.C. împotriva

rezoluțiilor nr. 279/P/2008 din 12 august 2008 și nr. 1363/II/2/2008 din 19

august 2008 ale parchetului și, respectiv, procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Instanța a reținut că

persoana vătămată D.C. a formulat plângere împotriva intimaților D.I. și G.A.,

președinte și administrator ai Asociației de Proprietari din Ploiești, sesizând

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals în înscrisuri sub

semnătură privată, constând în aceea că, în îndeplinirea atribuțiilor

specifice, acționează în mod nelegal, încărcând abuziv listele lunare de plată a

întreținerii în dauna sa, au antrenat locatarii din bloc împotriva sa și au acționat-o

în instanță cu scopul fraudulos de a-i scoate apartamentul la licitație.

Dată fiind calitatea de

avocat a numitului D.I., cauza a fost preluată pentru efectuarea actelor

premergătoare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care prin

rezoluția nr. 279/P/2008 din 12 august 2008 a dispus neînceperea urmăririi

penale față de D.I. și G.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.

246 C. pen. și art. 290 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale

acestor infracțiuni.

S-a reținut, de către

procuror, că persoana vătămată D.C., locatară în blocul administrat de

făptuitori, a fost acționată în instanță pe calea unei acțiuni civile în pretenții

pentru recuperarea datoriilor la întreținere.

În perioada 2003-2005 făptuitorii

au deschis, două procese împotriva acesteia, fiind obligată pe cale

judecătorească la plata sumelor datorate, hotărârile fiind definitive și

irevocabile.

Nici controalele efectuate

de personalul direcției de specialitate din cadrul Primăriei municipiului

Ploiești nu au descoperit nereguli în administrarea asociației de proprietari de

către făptuitori.

Plângerea petiționarei împotriva

acestei soluții de neurmărire, formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., a

fost respinsă prin rezoluția nr. 1363/II/2/2008 din 19 august 2008 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Petiționara a atacat cu

plângere, în baza art. 278

1

C. proc. pen., rezoluția de netrimitere în

judecată la Curtea de Apel Ploiești care, așa cum s-a arătat, prin sentința penală

nr. 184 din 17 noiembrie 2008, a respins-o ca nefondată.

Instanța a constatat

temeinicia și legalitatea soluției de neurmărire, neexistând motive de

desființare a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri

petiționara D.C. a declarat recurs, susținând că s-au comis greșeli în

calcularea întreținerii datorate.

Verificând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate

cu disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

recursul nu este fondat.

În competența persoanelor

alese în conducerea unei asociații de proprietari se află și atribuțiile referitoare

la repartizarea între locatari, a cheltuielilor de întreținere, revenindu-le acestora

din urmă obligația de a le achita.

Neplata acestor obligații afectează,

fără îndoială, patrimoniul  asociației și interesele tuturor locatarilor.

Acțiunea în justiție în

astfel de cazuri pentru obligarea rău-platnicilor la achitarea contribuției de

întreținere, este calea legală de acționare.

Pe această cale au acționat

și făptuitorii din cauză, persoane cu atribuții de conducere și administrare în

Asociația de Proprietari din care face parte și petiționara.

Nu rezultă, astfel, din nici

un indiciu, după cum nu rezultă explicit nici din plângerea petiționarei în ce

ar fi constatat actele cu caracter abuziv ori falsurile, imputate făptuitorilor.

Față de cele ce preced,

Curtea va respinge, ca nefondat recursul petiționarei, constatând că hotărârea

atacată, prin care a fost menținută rezoluția de neurmărire adoptată de

procuror, este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara D.C. împotriva sentinței penale nr.

184 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară

la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 aprilie 2009.