ÎCCJ, decizie (scj.ro #86773)

.

Imobil

preluat de stat in baza Decretului nr.478/1954. Cerere de restituire în

natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru

imobilul  formulata de persoana juridica din patrimoniul căreia a

fost preluata. Condiția acordării măsurilor reparatorii de

admiterea acțiunii în anulare sau în constatarea nulității

donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă

și irevocabilă.

Cuprins pe materii.

Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat

de stat in baza Decretului nr.478/1954. Cerere de restituire în natură sau

acordarea măsurilor reparatorii în echivalent. Condiționarea

acordării măsurilor reparatorii de admiterea acțiunii în anulare

sau în constatarea nulității donației.

Index alfabetic.

Drept civil.

- Imobil preluat in mod abuziv

- Nulitatea donației

Legea

10/2001: art. 2 alin.(1) lit. c, art. 3 lit. c

Codul civil: art.813

Din interpretarea primei teze a

dispozițiilor art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.10/2001, în redactarea

ulterioară republicării, rezultă că legiuitorul a avut în

vedere, în ceea ce privește imobilele preluate prin actele normative

speciale, adoptate în perioada postbelică, care au servit ca temei legal

pentru donații făcute în favoarea statului ori a altor persoane

juridice, exclusiv actele de donație încheiate sub semnătură

privată ca urmare a derogării de la regula instituită prin

dispozițiile art.813 din Codul civil, conform cu care, toate

donațiile trebuie încheiate în formă autentică.

Ca atare – deși nici în acest

caz particular, legea nu oferă o soluție

clară, nesusceptibilă unor diverse

interpretări – apare ca judicioasă concluzia că doar în

această ipoteză, a trecerii în proprietatea statului în baza unor

reglementări speciale – cum ar fi Decretele nr.410/1948 și

nr.478/1954 și altele asemenea – prin act neîncheiat în formă

autentică se poate aprecia asupra preluării abuzive, fără a

fi necesar a se îndeplini condiția admiterii acțiunii în anulare sau

în constatarea nulității donației printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

I.C.C. Sectia civila si de proprietate intelectuala,

decizia nr. 2156 din 1 aprilie 2008.

Prin notificarea formulată la 11

februarie 2002, Federalcoop Hunedoara a cerut Primăriei municipiului Deva,

restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent

pentru imobilul – apartamentul, compus din două camere și

dependințe – situat în Deva, preluat abuziv în baza Decretului

nr.478/1954, privitor la donațiunile făcute statului.

Prin dispoziția nr.932/2003, Primarul municipiului Deva a respins

notificarea, cu motivarea că preluarea s-a făcut cu titlu, iar

acțiunea în constatarea nulității actului de donație

formulată de reclamantă, a fost respinsă irevocabil.

Federalcoop Hunedoara a atacat această

dispoziție, învederând instanței că pentru imobilele donate

statului sau altor persoane juridice, în baza unor acte normative speciale,

cazul în speță, nu este necesară obținerea în prealabil a

unei hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a

donației.

Se mai arată, imobilul în litigiu a

fost construit din fondurile Cooperației de Consum și donat Statului

Român cu condiția repartizării acestuia unui

membru cooperator.

Ulterior, apartamentul a fost vândut

chiriașului în temeiul Decretului-Lege nr.61/1990.

Tribunalul Hunedoara, Secția

Civilă, prin sentința nr.674 din 21 aprilie 2004, a respins

acțiunea, reținând că reclamanta nu face parte din categoria

persoanelor juridice îndreptățite, în înțelesul legii, la

măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după

caz, prin echivalent, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.3

lit. c din Legea nr.10/2001.

Astfel, se mai arată, dacă

legiuitorul ar fi dorit să includă în categoria persoanelor

îndreptățite la restituire și organizațiile cooperatiste,

le-ar fi enumerat fără echivoc alături de celelalte categorii

nominalizate în art.3 din lege și nicidecum nu le-ar fi inclus în

categoria celor obligate la restituire.

În esență, cu aceeași

motivare, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția Civilă, prin decizia

nr.1761/A din 12 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Recursul declarat în cauză de

Federalcoop Hunedoara a fost admis de Înalta Curte de Casație și

Justiție care, prin decizia nr.5287 din 30 mai 2006 a casat hotărârea

atacată și, admițând apelul, a desființat sentința

și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța supremă a reținut că Legea nr.10/2001

nominalizează în art.3 lit. c, ca fiind persoane îndreptățite

și persoanele juridice proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de

stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice,

după data de 6 martie 1945.

Legiuitorul condiționează

reținerea calității de persoană îndreptățită

a persoanei juridice de constatarea continuității

activității în perioada ulterioară preluării bunului sau

dacă activitatea sa a fost interzisă sau întreruptă, iar aceasta

să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989

dacă, prin hotărâre judecătorească se constată că

sunt una și aceeași persoană juridică cu cea desființată

sau interzisă.

Or, se mai reține, instanța de

apel nu a analizat dacă reclamanta și-a continuat activitatea, în

sensul legii de reparație și nici dacă a construit apartamentul

cu titlu de proprietar, față de conținutul actului de

donație din care rezultă că acesta ar fi fost construit de

Sfatul popular al orașului Deva, din fondurile Cooperației de Consum.

În rejudecare, Tribunalul Hunedoara,

Secția Civilă, prin sentința nr.144 din 28 februarie 2007, a

admis contestația, astfel cum a fost precizată și anulând

dispoziția, l-a obligat pe Primarul municipiului Deva să emită

dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în

condițiile Legii nr.247/2005, pentru imobilul ce a făcut obiectul

notificării, preluat abuziv de stat și a cărui restituire în

natură nu mai este posibilă.

A respins totodată contestația

față de Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Hunedoara, Prefectura Județului Hunedoara, Primăria municipiului

Deva și Consiliul local Deva.

Pentru a decide astfel, prima

instanță a reținut că Federalcoop Hunedoara are calitate de

persoană îndreptățită, fiind continuatoarea Uniunii

Regionale a Cooperativelor de Consum Hunedoara care a fost constrânsă la perfectarea

actului de donație în formă autentică în favoarea statului, în

legătură cu apartamentul în litigiu, caracterul abuziv al

preluării fiind stabilit de însuși legiuitor, prin dispozițiile

art.2 alin.(1) lit. c din Legea nr.10/2001 și pct.2.3. al Normelor

metodologice.

S-au avut în vedere și

dispozițiile art.18 lit. c din Legea nr.10/2001, față

de împrejurarea că imobilul notificat a fost

înstrăinat, cu respectarea

dispozițiilor legale, restituirea în natură

nemaifiind posibilă.

Soluția a fost menținută de

Curtea de Apel Alba Iulia,  Secția Civilă care, în

esență, cu aceeași motivare, prin decizia nr.172/A din 23 mai

2007, a respins apelul declarat de Primăria municipiului Deva, prin

primar.

În cauză, au declarat recurs în termen

legal, Consiliul local al municipiului Deva, Primăria municipiului Deva

și Primarul municipiului Deva.

Primele două recursuri sunt

nemotivate, urmând a se constata nulitatea acestora, în considerarea

dispozițiilor art.306 alin.(1) din C.proc.civ.

Cât privește recursul declarat de

Primarul municipiului Deva, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 din

C.proc.civ., acesta critică hotărârile date în cauză pe

considerentul greșitei admiteri a contestației, în condițiile în

care dispozițiile art.2 alin. (1) lit. c din lege condiționează

acordarea măsurilor reparatorii de admiterea acțiunii în anulare sau

în constatarea nulității donației printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

Or, se arată, împrejurarea

constrângerii antecesoarei contestatoarei la perfectarea actului de

donație nu poate fi prezumată, mai ales atunci când – cazul în

speță – îi este opusă o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat valabilitatea

actului.

Recursul Primarului municipiului Deva a

fost admis în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art.2 alin.(1)

lit. c din Legea nr.10/2001, în redactarea ulterioară republicării,

în vigoare la data pronunțării deciziei atacate, în noțiunea de

imobile „preluate în mod abuziv” se includ și imobilele donate statului

sau altor persoane juridice în baza Decretului nr.410/1948, privind

donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr.478/1954,

privind donațiile făcute statului și altele asemenea,

neîncheiate în formă autentică

,

precum și imobilele

donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică

prevăzută de art.813 din Codul civil, în acest din urmă caz,

dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea

nulității donației, printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

Din interpretarea primei teze a textului

mai sus citat rezultă că legiuitorul a avut în vedere, în ceea ce

privește imobilele preluate prin actele normative speciale, adoptate în

perioada postbelică, care au servit ca temei legal pentru donații

făcute în favoarea statului ori a altor persoane juridice, exclusiv actele

de donație încheiate sub semnătură privată ca urmare a

derogării de la regula instituită prin dispozițiile art.813 din

Codul civil, conform cu care, toate donațiile trebuie încheiate în

formă autentică.

Ca atare – deși nici în acest caz

particular, legea nu oferă o soluție clară, nesusceptibilă

unor diverse interpretări – apare ca judicioasă concluzia că

doar în această ipoteză, a trecerii în proprietatea statului în baza

unor reglementări speciale – cum ar fi Decretele nr.410/1948 și

nr.478/1954 și altele asemenea – prin

act neîncheiat în formă

autentică

se poate aprecia asupra preluării abuzive,

fără a fi necesar a se îndeplini condiția admiterii

acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației

printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă.

Or, în speță actul de

donație prin care autoarea reclamantei a gratificat Statul român cu

imobilul situat în Deva – apartament compus din două camere și

dependințe – a fost încheiat în formă autentică.

În consecință, pretinsa

constrângere la perfectarea actului nu putea fi prezumată, ci

constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă,

devenind aplicabilă cea de-a 2-a ipoteză a textului mai sus invocat,

care reglementează generic situația donațiilor încheiate în

formă autentică prevăzută de art.813 din Codul civil.

În cauză însă, prin

sentința civilă nr.1004 din 11 aprilie 2003 a

Judecătoriei Deva, intrată în puterea lucrului

judecat, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată la 14 mai

2002 de Federalcoop Hunedoara, vizând constatarea nulității absolute

a actului de donație, autentificat sub nr.629 din 11 mai 1964,

reținându-se că reclamanta nu a probat lipsa lui animus donandi, nefăcându-se

dovada că voința sa ar fi fost afectată în libertatea sa de

manifestare, prin violența morală concretizată în presiuni

exercitate de exponenții puterii politice din perioada întocmirii actului.

Așa fiind, recursul a

fost admis, cu consecința casării ambelor hotărâri pronunțate

în rejudecare iar pe fond, a respingerii contestației.