ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2156/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin notificarea formulată la 11

februarie 2002, F. Hunedoara a cerut Primăriei municipiului Deva, restituirea

în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul,

apartamentul nr. 6, compus din două camere și dependințe, situat în Deva,

preluat abuziv în baza Decretului nr. 478/1954, privitor la donațiunile făcute

statului.

Prin dispoziția nr. 932/2003,

Primarul municipiului Deva a respins notificarea, cu motivarea că preluarea s-a

făcut cu titlu, iar acțiunea formulată de reclamantă în constatarea nulității

actului de donație, a fost respinsă irevocabil.

La 17 noiembrie 2003, F. Hunedoara a

atacat această dispoziție învederând instanței că pentru imobilele donate

statului sau altor persoane juridice, în baza unor acte normative speciale,

cazul în speță, nu este necesară obținerea în prealabil a unei hotărâri

judecătorești irevocabile de anulare a donației.

Astfel, se mai arată, imobilul în

litigiu a fost construit din fondurile Cooperației de Consum și donat Statului

Român cu condiția repartizării acestuia unui membru cooperator.

Ulterior, apartamentul a fost vândut

chiriașului în temeiul Decretului-lege nr. 61/1990.

Investit în primă instanță,

Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 674 din 21 aprilie 2004,

a respins acțiunea, reținând în esență că reclamanta nu face parte din

categoria persoanelor juridice îndreptățite, în înțelesul legii, la măsuri

reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent,

în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Astfel, se mai arată, dacă

legiuitorul ar fi dorit să includă în categoria persoanelor îndreptățite la

restituire și organizațiile cooperatiste, le-ar fi enumerat fără echivoc

alături de celelalte categorii nominalizate în art. 3 din lege și nicidecum nu

le-ar fi inclus în categoria celor obligate la restituire.

În esență cu aceeași motivare,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1761/A din 12

noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Recursul declarat în cauză de F.

Hunedoara a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin

decizia nr. 5287 din 30 mai 2006 a casat hotărârea atacată și admițând apelul,

a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de

fond.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța supremă a reținut în esență că Legea nr. 10/2001, nominalizează în

art. 3 lit. c), ca fiind persoane îndreptățite și persoanele juridice

proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, după data de 6 martie 1945.

Legiuitorul, se mai arată,

condiționează reținerea calității de persoană îndreptățită a persoanei juridice

de constatarea continuității activității în perioada ulterioară preluării

bunului sau dacă activitatea sa a fost interzisă sau întreruptă, iar aceasta

să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989 dacă, prin hotărâre

judecătorească se constată că sunt una și aceeași persoană juridică cu cea

desființată sau interzisă.

Or, se mai reține, instanța de apel

nu a analizat dacă reclamanta și-a continuat activitatea, în sensul legii de

reparație și nici dacă a construit apartamentul cu titlu de proprietar, față de

conținutul actului de donație din care rezultă că acesta ar fi fost construit

de Sfatul popular al orașului Deva, din fondurile Cooperației de Consum.

În rejudecare, Tribunalul Hunedoara,

secția civilă, prin sentința nr. 144 din 28 februarie 2007, a admis

contestația, astfel cum a fost precizată și anulând dispoziția, l-a obligat pe

Primarul municipiului Deva să emită dispoziție de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru imobilul

ce a făcut obiectul notificării, preluat abuziv de stat și a cărui restituire

în natură nu mai este posibilă.

A respins totodată contestația față

de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara, Prefectura Județului

Hunedoara, Primăria municipiului Deva și Consiliul local Deva.

Pentru a decide astfel, prima

instanță a reținut în esență că F. Hunedoara are calitate de persoană

îndreptățită, fiind continuatoarea Uniunii Regionale a Cooperativelor de Consum

Hunedoara care a fost constrânsă la perfectarea actului de donație în formă

autentică în favoarea statului, în legătură cu apartamentul în litigiu,

caracterul abuziv al preluării fiind stabilit de însuși legiuitor, prin

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 și pct. 2.3. al Normelor

metodologice.

S-au avut în vedere și dispozițiile

art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, față de împrejurarea că imobilul

notificat a fost înstrăinat, cu respectarea dispozițiilor legale, restituirea

în natură nemaifiind posibilă.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Alba Iulia, secția civilă, care, în esență cu aceeași motivare, prin

decizia nr. 172/A din 23 mai 2007, a respins apelul declarat de Primăria

municipiului Deva, prin primar.

În cauză, au declarat recurs în

termen legal, Consiliul local al municipiului Deva, Primăria municipiului Deva

și Primarul municipiului Deva.

Primele două recursuri sunt

nemotivate, urmând a se constata nulitatea acestora, în considerarea

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Cât privește recursul declarat de

Primarul municipiului Deva, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., acesta critică hotărârile date în cauză pe considerentul greșitei

admiteri a contestației, în condițiile în care dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. c) din lege condiționează acordarea măsurilor reparatorii de admiterea

acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă.

Or, se arată, împrejurarea

constrângerii antecesoarei contestatoarei la perfectarea actului de donație nu

poate fi prezumată, mai ales atunci când, cazul în speță, îi este opusă o

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat

valabilitatea actului.

Recursul Primarului municipiului

Deva se privește ca fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce

succed.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, în

vigoare la data pronunțării deciziei atacate, în noțiunea de imobile „preluate

în mod abuziv” se includ și imobilele donate statului sau altor persoane

juridice în baza Decretului nr. 410/1948, privind donațiunea unor întreprinderi

de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954, privind donațiile făcute statului

și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate

statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de

art. 813 C. civ., în acest din urmă caz, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau

în constatarea nulității donației, printr-o hotărâre judecătorească definitivă

și irevocabilă.

Din interpretarea primei teze a

textului mai sus citat rezultă că legiuitorul a avut în vedere, în ceea ce

privește imobilele preluate prin actele normative speciale, adoptate în

perioada postbelică, care au servit ca temei legal pentru donații făcute în

favoarea statului ori a altor persoane juridice, exclusiv actele de donație

încheiate sub semnătură privată ca urmare a derogării de la regula instituită

prin dispozițiile art. 813 C. civ., conform cu care, toate donațiile trebuie

încheiate în formă autentică.

Ca atare, deși nici în acest caz

particular, legea nu oferă o soluție clară, nesusceptibilă unor diverse

interpretări, apare ca judicioasă concluzia că doar în această ipoteză, a

trecerii în proprietatea statului în baza unor reglementări speciale, cum ar fi

Decretele nr. 410/1948 și nr. 478/1954 și altele asemenea, prin act neîncheiat

în formă autentică se poate aprecia asupra preluării abuzive, fără a fi necesar

a se îndeplini condiția admiterii acțiunii în anulare sau în constatarea

nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Or, în speță actul de donație prin

care autoarea reclamantei a gratificat Statul român cu imobilul situat în Deva,

apartament compus din două camere și dependințe, a fost încheiat în formă

autentică (a se vedea încheierea de autentificare nr. 629 din 11 mai 1964 –

fila 6, dosar nr. 7750/2003 al Tribunalului Hunedoara).

În consecință, pretinsa constrângere

la perfectarea actului nu putea fi prezumată, ci constatată prin hotărâre

judecătorească irevocabilă, devenind aplicabilă cea de-a 2-a ipoteză a textului

mai sus invocat, care reglementează generic situația donațiilor încheiate în

formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ.

În cauză însă, prin sentința civilă

nr. 1004 din 11 aprilie 2003 a Judecătoriei Deva, intrată în puterea lucrului

judecat, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată la 14 mai 2002 de F.

Hunedoara, vizând constatarea nulității absolute a actului de donație,

autentificat sub nr. 629 din 11 mai 1964, reținându-se că reclamanta nu a

probat lipsa lui

animus donandi

, nefăcându-se dovada că voința sa ar fi

fost afectată în libertatea sa de manifestare, prin violența morală

concretizată în presiuni exercitate de exponenții puterii politice din perioada

întocmirii actului.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite, cu consecința casării ambelor hotărâri pronunțate în rejudecare iar pe

fond, a respingerii contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Deva împotriva deciziei civile nr. 172 A din 23 mai 2007

a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia menționată precum și

sentința civilă nr. 144 din 28 februarie 2007 a Tribunalului Hunedoara, secția

civilă.

Respinge contestația formulată de F.

Hunedoara împotriva deciziei nr. 932 din 2 octombrie 2003 emisă de Primarul

municipiului Deva.

Constată nule recursurile declarate

de Consiliul Local al Municipiului Deva și Primăria Municipiului Deva împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.