ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2156/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2156/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin notificarea formulată la 11
februarie 2002, F. Hunedoara a cerut Primăriei municipiului Deva, restituirea
în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul,
apartamentul nr. 6, compus din două camere și dependințe, situat în Deva,
preluat abuziv în baza Decretului nr. 478/1954, privitor la donațiunile făcute
statului.
Prin dispoziția nr. 932/2003,
Primarul municipiului Deva a respins notificarea, cu motivarea că preluarea s-a
făcut cu titlu, iar acțiunea formulată de reclamantă în constatarea nulității
actului de donație, a fost respinsă irevocabil.
La 17 noiembrie 2003, F. Hunedoara a
atacat această dispoziție învederând instanței că pentru imobilele donate
statului sau altor persoane juridice, în baza unor acte normative speciale,
cazul în speță, nu este necesară obținerea în prealabil a unei hotărâri
judecătorești irevocabile de anulare a donației.
Astfel, se mai arată, imobilul în
litigiu a fost construit din fondurile Cooperației de Consum și donat Statului
Român cu condiția repartizării acestuia unui membru cooperator.
Ulterior, apartamentul a fost vândut
chiriașului în temeiul Decretului-lege nr. 61/1990.
Investit în primă instanță,
Tribunalul Hunedoara, secția civilă, prin sentința nr. 674 din 21 aprilie 2004,
a respins acțiunea, reținând în esență că reclamanta nu face parte din
categoria persoanelor juridice îndreptățite, în înțelesul legii, la măsuri
reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent,
în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, se mai arată, dacă
legiuitorul ar fi dorit să includă în categoria persoanelor îndreptățite la
restituire și organizațiile cooperatiste, le-ar fi enumerat fără echivoc
alături de celelalte categorii nominalizate în art. 3 din lege și nicidecum nu
le-ar fi inclus în categoria celor obligate la restituire.
În esență cu aceeași motivare,
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1761/A din 12
noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Recursul declarat în cauză de F.
Hunedoara a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin
decizia nr. 5287 din 30 mai 2006 a casat hotărârea atacată și admițând apelul,
a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de
fond.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța supremă a reținut în esență că Legea nr. 10/2001, nominalizează în
art. 3 lit. c), ca fiind persoane îndreptățite și persoanele juridice
proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații
cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, după data de 6 martie 1945.
Legiuitorul, se mai arată,
condiționează reținerea calității de persoană îndreptățită a persoanei juridice
de constatarea continuității activității în perioada ulterioară preluării
bunului sau dacă activitatea sa a fost interzisă sau întreruptă, iar aceasta
să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989 dacă, prin hotărâre
judecătorească se constată că sunt una și aceeași persoană juridică cu cea
desființată sau interzisă.
Or, se mai reține, instanța de apel
nu a analizat dacă reclamanta și-a continuat activitatea, în sensul legii de
reparație și nici dacă a construit apartamentul cu titlu de proprietar, față de
conținutul actului de donație din care rezultă că acesta ar fi fost construit
de Sfatul popular al orașului Deva, din fondurile Cooperației de Consum.
În rejudecare, Tribunalul Hunedoara,
secția civilă, prin sentința nr. 144 din 28 februarie 2007, a admis
contestația, astfel cum a fost precizată și anulând dispoziția, l-a obligat pe
Primarul municipiului Deva să emită dispoziție de acordare a măsurilor
reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr. 247/2005, pentru imobilul
ce a făcut obiectul notificării, preluat abuziv de stat și a cărui restituire
în natură nu mai este posibilă.
A respins totodată contestația față
de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția
Generală a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara, Prefectura Județului
Hunedoara, Primăria municipiului Deva și Consiliul local Deva.
Pentru a decide astfel, prima
instanță a reținut în esență că F. Hunedoara are calitate de persoană
îndreptățită, fiind continuatoarea Uniunii Regionale a Cooperativelor de Consum
Hunedoara care a fost constrânsă la perfectarea actului de donație în formă
autentică în favoarea statului, în legătură cu apartamentul în litigiu,
caracterul abuziv al preluării fiind stabilit de însuși legiuitor, prin
dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 și pct. 2.3. al Normelor
metodologice.
S-au avut în vedere și dispozițiile
art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, față de împrejurarea că imobilul
notificat a fost înstrăinat, cu respectarea dispozițiilor legale, restituirea
în natură nemaifiind posibilă.
Soluția a fost menținută de Curtea
de Apel Alba Iulia, secția civilă, care, în esență cu aceeași motivare, prin
decizia nr. 172/A din 23 mai 2007, a respins apelul declarat de Primăria
municipiului Deva, prin primar.
În cauză, au declarat recurs în
termen legal, Consiliul local al municipiului Deva, Primăria municipiului Deva
și Primarul municipiului Deva.
Primele două recursuri sunt
nemotivate, urmând a se constata nulitatea acestora, în considerarea
dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Cât privește recursul declarat de
Primarul municipiului Deva, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., acesta critică hotărârile date în cauză pe considerentul greșitei
admiteri a contestației, în condițiile în care dispozițiile art. 2 alin. (1)
lit. c) din lege condiționează acordarea măsurilor reparatorii de admiterea
acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă.
Or, se arată, împrejurarea
constrângerii antecesoarei contestatoarei la perfectarea actului de donație nu
poate fi prezumată, mai ales atunci când, cazul în speță, îi este opusă o
hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat
valabilitatea actului.
Recursul Primarului municipiului
Deva se privește ca fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce
succed.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, în
vigoare la data pronunțării deciziei atacate, în noțiunea de imobile „preluate
în mod abuziv” se includ și imobilele donate statului sau altor persoane
juridice în baza Decretului nr. 410/1948, privind donațiunea unor întreprinderi
de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954, privind donațiile făcute statului
și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate
statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de
art. 813 C. civ., în acest din urmă caz, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau
în constatarea nulității donației, printr-o hotărâre judecătorească definitivă
și irevocabilă.
Din interpretarea primei teze a
textului mai sus citat rezultă că legiuitorul a avut în vedere, în ceea ce
privește imobilele preluate prin actele normative speciale, adoptate în
perioada postbelică, care au servit ca temei legal pentru donații făcute în
favoarea statului ori a altor persoane juridice, exclusiv actele de donație
încheiate sub semnătură privată ca urmare a derogării de la regula instituită
prin dispozițiile art. 813 C. civ., conform cu care, toate donațiile trebuie
încheiate în formă autentică.
Ca atare, deși nici în acest caz
particular, legea nu oferă o soluție clară, nesusceptibilă unor diverse
interpretări, apare ca judicioasă concluzia că doar în această ipoteză, a
trecerii în proprietatea statului în baza unor reglementări speciale, cum ar fi
Decretele nr. 410/1948 și nr. 478/1954 și altele asemenea, prin act neîncheiat
în formă autentică se poate aprecia asupra preluării abuzive, fără a fi necesar
a se îndeplini condiția admiterii acțiunii în anulare sau în constatarea
nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Or, în speță actul de donație prin
care autoarea reclamantei a gratificat Statul român cu imobilul situat în Deva,
apartament compus din două camere și dependințe, a fost încheiat în formă
autentică (a se vedea încheierea de autentificare nr. 629 din 11 mai 1964 –
fila 6, dosar nr. 7750/2003 al Tribunalului Hunedoara).
În consecință, pretinsa constrângere
la perfectarea actului nu putea fi prezumată, ci constatată prin hotărâre
judecătorească irevocabilă, devenind aplicabilă cea de-a 2-a ipoteză a textului
mai sus invocat, care reglementează generic situația donațiilor încheiate în
formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ.
În cauză însă, prin sentința civilă
nr. 1004 din 11 aprilie 2003 a Judecătoriei Deva, intrată în puterea lucrului
judecat, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată la 14 mai 2002 de F.
Hunedoara, vizând constatarea nulității absolute a actului de donație,
autentificat sub nr. 629 din 11 mai 1964, reținându-se că reclamanta nu a
probat lipsa lui
animus donandi
, nefăcându-se dovada că voința sa ar fi
fost afectată în libertatea sa de manifestare, prin violența morală
concretizată în presiuni exercitate de exponenții puterii politice din perioada
întocmirii actului.
Așa fiind, recursul urmează a se
admite, cu consecința casării ambelor hotărâri pronunțate în rejudecare iar pe
fond, a respingerii contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul
Primarul municipiului Deva împotriva deciziei civile nr. 172 A din 23 mai 2007
a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Casează decizia menționată precum și
sentința civilă nr. 144 din 28 februarie 2007 a Tribunalului Hunedoara, secția
civilă.
Respinge contestația formulată de F.
Hunedoara împotriva deciziei nr. 932 din 2 octombrie 2003 emisă de Primarul
municipiului Deva.
Constată nule recursurile declarate
de Consiliul Local al Municipiului Deva și Primăria Municipiului Deva împotriva
aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.