ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10519/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10519/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Hunedoara la 17 noiembrie 2003, reclamanta F. Hunedoara a
formulat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Deva, o contestație
împotriva dispoziției emisă de acesta, nr. 928/2003 prin care a solicitat
anularea acesteia și obligarea primarului la emiterea unei dispozitiv de
restituire în natură sau prin echivalent bănesc imobilul situat în str. A.
donat statului român în 1964, în temeiul Decretului nr. 478/1954.
Tribunalul Hunedoara prin sentința
civilă nr. 678 din 21 aprilie 2004 a respins acțiunea.
Pentru a motiva această hotărâre
Tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 928/2003 Primarul municipiului Deva
a respins notificarea reclamantei pe considerentul că acțiunea în anularea
contractului de donație a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1844 din 5
august 2003 a Judecătoriei Deva rămasă definitivă și irevocabilă. S-a constatat
că donația s-a făcut cu respectarea reglementărilor în vigoare la data
realizării contractului de donație.
S-a constatat de asemenea că nu se
aplică în persoana reclamantei dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr.
10/2001. Potrivit acestui text organizațiile cooperatiste sunt debitoare ale
obligației de restituire a imobilelor dar aceste organizații au fost prin esență
organizații socialiste obștești cu caracter economic și nu cu caracter privat
de tip capitalist.
S-a mai reținut că până la apariția
Legii nr. 10/2001 a existat, ca măsură de recuperare. Legea nr. 109/1966
privind organizarea și funcționarea cooperației de consum care potrivit art.
162 alin. (3) și (4) a acordat posibilitatea restituirii activelor imobilizate
și trecute fără plată în proprietatea statului, la cerere, în termen de un an
de la data intrării în vigoare a legii. În raport de aceste dispoziții speciale
s-a constatat stins dreptul la reparație al reclamantei prin nevalorificarea
lui în termenul de decădere prevăzut de lege.
Curtea de Apel Alba Iulia prin
decizia civilă nr. 1128/A din 1 iulie 2004 a respins ca nefondat apelul
reclamantei împotriva sentinței tribunalului, reținând că reclamanta
funcționează în baza Decretului nr. 133/1949 privind organizarea cooperativei
ca organizație socialistă obștească iar din documentația întocmită anterior
actului de demolare (1964) ca și din acest contract rezultă că imobilul în care
se află apartamentul donat a fost construit de fostul Sfat Popular al orașului
Deva din fondurile cooperativei de consum, ca atare, în regim de proprietate
cooperatistă socialistă și nicidecum în regim de proprietate privată.
Împotriva acestei decizii reclamanta
a declarat în termen recurs fără a indica motivele în drept. În fapt recurenta
a făcut un istoric al cauzei și a solicitat anularea deciziei nr. 928/2003 și
restituirea în natură a imobilului avându-se în vedere că s-a ignorat
recomandarea prefectului de a se acorda despăgubiri în natură.
Analizând recursul prin prisma
probelor administrate în cauză și lucrărilor formulate în cadrul acestei căi de
atac se constată că nu se pot reține critici ale deciziei atacate care să fie
prevăzute de art. 304 și să îngăduie casarea sau modificarea hotărârii
pronunțate în apel.
Decizia de respingere a
valorificării a reținut în mod legal că în cauză nu a fost vorba de o preluare
abuzivă a imobilului în sensul art. 1-3 din Legea nr. 10/2001.
Instanțele, în exercițiul
controlului judiciar al actelor întocmite de autoritățile prevăzute de Legea
nr. 10/2001 să rezolve notificările de restituire a bunurilor revendicate, au
constatat că decizia a fost legală și temeinică.
Temeinicia deciziei s-a analizat
atât sub aspectul valabilității actului de preluare în proprietatea statului,
donație legală, consolidată în valabilitatea ei și prin hotărârea
judecătorească definitivă, cât și sub aspectul calității persoanei juridice
reclamante, subiect de drept cooperatist de tip obștesc socialist și nu de tip
cooperatist privat.
Pe cale de consecință constatând că
recursul nu este întemeiat văzând și dispozițiile art. 304 și art. 312 C. proc.
civ. se va respinge pentru considerentele mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta F. Hunedoara, Deva împotriva deciziei nr. 1128/A din 1
iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2005.