ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.12.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10519/2005

HOTĂRÂRE
13.12.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10519/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la 17 noiembrie 2003, reclamanta F. Hunedoara a

formulat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Deva, o contestație

împotriva dispoziției emisă de acesta, nr. 928/2003 prin care a solicitat

anularea acesteia și obligarea primarului la emiterea unei dispozitiv de

restituire în natură sau prin echivalent bănesc imobilul situat în str. A.

donat statului român în 1964, în temeiul Decretului nr. 478/1954.

Tribunalul Hunedoara prin sentința

civilă nr. 678 din 21 aprilie 2004 a respins acțiunea.

Pentru a motiva această hotărâre

Tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 928/2003 Primarul municipiului Deva

a respins notificarea reclamantei pe considerentul că acțiunea în anularea

contractului de donație a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1844 din 5

august 2003 a Judecătoriei Deva rămasă definitivă și irevocabilă. S-a constatat

că donația s-a făcut cu respectarea reglementărilor în vigoare la data

realizării contractului de donație.

S-a constatat de asemenea că nu se

aplică în persoana reclamantei dispozițiile art. 3 lit. c) din Legea nr.

10/2001. Potrivit acestui text organizațiile cooperatiste sunt debitoare ale

obligației de restituire a imobilelor dar aceste organizații au fost prin esență

organizații socialiste obștești cu caracter economic și nu cu caracter privat

de tip capitalist.

S-a mai reținut că până la apariția

Legii nr. 10/2001 a existat, ca măsură de recuperare. Legea nr. 109/1966

privind organizarea și funcționarea cooperației de consum care potrivit art.

162 alin. (3) și (4) a acordat posibilitatea restituirii activelor imobilizate

și trecute fără plată în proprietatea statului, la cerere, în termen de un an

de la data intrării în vigoare a legii. În raport de aceste dispoziții speciale

s-a constatat stins dreptul la reparație al reclamantei prin nevalorificarea

lui în termenul de decădere prevăzut de lege.

Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia civilă nr. 1128/A din 1 iulie 2004 a respins ca nefondat apelul

reclamantei împotriva sentinței tribunalului, reținând că reclamanta

funcționează în baza Decretului nr. 133/1949 privind organizarea cooperativei

ca organizație socialistă obștească iar din documentația întocmită anterior

actului de demolare (1964) ca și din acest contract rezultă că imobilul în care

se află apartamentul donat a fost construit de fostul Sfat Popular al orașului

Deva din fondurile cooperativei de consum, ca atare, în regim de proprietate

cooperatistă socialistă și nicidecum în regim de proprietate privată.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat în termen recurs fără a indica motivele în drept. În fapt recurenta

a făcut un istoric al cauzei și a solicitat anularea deciziei nr. 928/2003 și

restituirea în natură a imobilului avându-se în vedere că s-a ignorat

recomandarea prefectului de a se acorda despăgubiri în natură.

Analizând recursul prin prisma

probelor administrate în cauză și lucrărilor formulate în cadrul acestei căi de

atac se constată că nu se pot reține critici ale deciziei atacate care să fie

prevăzute de art. 304 și să îngăduie casarea sau modificarea hotărârii

pronunțate în apel.

Decizia de respingere a

valorificării a reținut în mod legal că în cauză nu a fost vorba de o preluare

abuzivă a imobilului în sensul art. 1-3 din Legea nr. 10/2001.

Instanțele, în exercițiul

controlului judiciar al actelor întocmite de autoritățile prevăzute de Legea

nr. 10/2001 să rezolve notificările de restituire a bunurilor revendicate, au

constatat că decizia a fost legală și temeinică.

Temeinicia deciziei s-a analizat

atât sub aspectul valabilității actului de preluare în proprietatea statului,

donație legală, consolidată în valabilitatea ei și prin hotărârea

judecătorească definitivă, cât și sub aspectul calității persoanei juridice

reclamante, subiect de drept cooperatist de tip obștesc socialist și nu de tip

cooperatist privat.

Pe cale de consecință constatând că

recursul nu este întemeiat văzând și dispozițiile art. 304 și art. 312 C. proc.

civ. se va respinge pentru considerentele mai sus arătate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta F. Hunedoara, Deva împotriva deciziei nr. 1128/A din 1

iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2005.

Sursă