ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5811/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față constată următoarele;

Prin acțiunea înregistrată la 14 mai

2002 reclamanta F. Hunedoara Deva a formulat în contradictoriu cu Primarul

Municipiului Deva o contestație împotriva dispoziției nr.924/2003 și obligarea

pârâtului să emită o dispoziție de restituire în natură sau prin echivalentul

de 11.148 Euro apartamentul nr. 18 situat în Deva în blocul donat statului în

1964 în baza Decretului nr. 418/1954.

Tribunalul Hunedoara prin sentința

civilă nr. 682 din 21 aprilie 2004 a respins acțiunea.

În considerentele hotărârii s-a

reținut că Primăria Hunedoara prin dispoziția atacată a respins notificarea

reclamantei față de împrejurarea că acțiunea în anularea contractului de

donație (prin care statul a preluat imobilul) a fost respinsă prin sentința

civilă nr. 406 din 14 februarie 2003 a Judecătoriei Deva, definitivă și

irevocabilă.

Instanța în verificarea legalității

deciziei de respingere a notificării a constatat însă că cererea reclamantei nu

este întemeiată sub aspectul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care

condiționează restituirea, de continuarea activității ca persoană juridică până

la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 dacă prin hotărârea

judecătorească se constată că este vorba de aceeași persoană juridică cu cea

desființată sau interzisă.

Textul legii speciale enumeră

organizațiile cooperatiste printre debitorii obligației de restituire și nu

printre persoanele îndreptățite la restituire.

S-a reținut că organizațiile

cooperatiste aveau drept de reparație în temeiul Legii nr. 109/1996.

Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia nr. 1651/A din 29 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul.

S-a apreciată că în mod corect

instanța a făcut aplicarea dispoziției art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 în

raport și cu dispozițiile acestei legi referitor la persoanele îndreptățite la

revendicare. Persoanele juridice aveau posibilitățile oferite de Legea nr.

109/1996. În raport de prioritatea pe care o are stabilirea împrejurării dacă

reclamanta în virtutea naturii sale juridice este sau nu persoană îndreptățită

în condițiile Legii nr. 10/2001, verificarea aspectelor legate de proprietate

revendicată nu au relevanță.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat recurs în termen legal.

Recursul nu a fost fondat în drept

iar în fapt s-a criticat aprecierea instanțelor că reclamanta nu ar fi persoană

îndreptățită la restituire, fiind asimilată în mod eronat cu asociațiile de tip

economic obștesc de tip socialist făcându-se abstracție de cooperativele de

consum înființate înainte de anul 1990 a cărui formă de proprietate era și este

de tip capitalist.

S-a mai arătat că greșit s-a

apreciat că neutilizarea dispozițiilor Legii nr. 109/1996 i-ar fi decăzut din

dreptul de revendicare față de împrejurarea că nici apariția legilor

proprietății Legea nr. 112/1995, Legea nr. 18/1991 nu a decăzut părțile din

dreptul de a se folosi de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Recursul este nefondat și se va

respinge pentru următoarele considerente.

În mod corect instanțele au

clarificat în cadrul acțiunii de revendicare întemeiată pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001 calitatea reclamantei de persoană îndreptățită în înțelesul acestei

legi.

Pentru o persoană juridică de natura

celei reprezentante de reclamantă, organizație cooperatistă, care revendică

bunuri ce au aparținut unei societăți cooperatiste care nu mai ființează în

prezent, era necesar să se demonstreze că sunt îndeplinite cerințele impuse de

legea specială pentru situația în speță conform art. 3 lit. c) din Legea nr.

10/2001.

Cum reclamanta nu a putut prezenta

dovezi că este continuatoarea în plan juridic a fostei proprietare a

imobilului, în mod corect s-a respins contestația. Calitatea persoanei s-a

examinat cu precădere, iar împrejurarea că instanța nu a mai analizat

conținutul revendicării nu este de natură să fie imputabile judecății. Prima

condiție a admiterii revendicării este ca persoana să fie îndreptățită să

revendice.

Constatând că în cauză nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă, pentru a determina

o modificare sau a casa hotărârea atacată, văzând și dispozițiile art. 312 C.

proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F.

Hunedoara împotriva deciziei civile nr. 1651A din 29 octombrie 2004 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 iunie

2006.