ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5287/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. a reținut

cele ce urmează:

Tribunalul Hunedoara, prin sentința

civilă nr. 674 din 21 aprilie 2004 a respins contestația formulată de

reclamanta F. Hunedoara împotriva dispoziției nr. 932/2003 emisă de Primarul

Municipiului Deva în baza Legii nr. 10/2001, sentință pronunțată în

contradictoriu cu pârâții Consiliul local Deva, Primăria municipiului Deva,

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura județului

Hunedoara și primarul municipiului Deva.

Pentru a pronunța hotărâre, instanța

a reținut că reclamanta, în calitatea sa de organizație cooperatistă, este

debitoare a obligației de restituire și nu persoană îndreptățită, astfel cum

este definită la art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001.

Mai arată instanța că prin Legea nr.

109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum s-a stipulat

restituirea, la cerere, a activelor trecute fără plată în proprietatea statului

în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii și că dreptul la

reparație reglementat prin legea specială s-a stins prin nesolicitarea în

termenul prevăzut de lege, termen de decădere.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 1761/A din 12

noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. 3884/2004.

În considerentele deciziei se arată

că organizațiile cooperatiste care, în perioada ulterioară datei de 6 martie

1945, au fost organizate ca forme ale proprietății socialiste sunt nominalizate

ca debitori ai obligației de restituire și nu persoane îndreptățite la

restituire.

Totodată se arată că reclamanta nu a

fost proprietară tabulară a apartamentului în litigiu, din cuprinsul

contractului de donație rezultând că apartamentul a fost construit de fostul

Sfat popular al orașului Deva, din fondurile cooperației de consum.

Împotriva deciziei a declarat recurs

apelanta reclamantă, neîntemeiat în drept.

Prin dezvoltarea motivelor de

recurs, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., este criticată hotărârea sub

următoarele aspecte:

Greșit a fost asimilată reclamanta

cooperației agricole de producție, deoarece în realitate a fost și este o formă

a proprietății private de grup.

Se arată că actul de donație nu

trebuia anulat întrucât această cerință este impusă de art. 3 lit. c numai

pentru donațiile de drept comun.

Calitatea de proprietară a

imobilului reiese tocmai din actul de donație din care rezultă că apartamentul

a fost construit din fondurile cooperației.

Intimata, prin întâmpinarea

formulată, a solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul declarat prin

prisma criticilor formulate și în baza probelor administrate în toate etapele

procesuale, Înalta Curte a reținut cele ce succed.

Legea nr. 10/2001, privind regimul

juridic a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989, nominalizează la art. 3 lit. c) ca fiind persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, și

persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat,

de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6

martie 1945.

Legiuitorul condiționează reținerea

calității de persoană îndreptățită a persoanei juridice de constatarea

continuării activității în perioada ulterioară preluării bunului sau dacă

activitatea sa a fost interzisă sau întreruptă, iar acesta să-și fi reluat

activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească

se constată că sunt una și aceeași persoană juridică cu cea desființată sau

interzisă.

Instanța de apel nu a analizat dacă

reclamanta și-a continuat activitatea, în sensul legii de reparație, față de

conținutul înscrisurilor depuse de acesta: decizia nr. 30 din 18 februarie 1968

și cererea de înmatriculare cu anexe (fila 46 și urm. din dosarul primei

instanțe).

Totodată, reținerea doar a calității

de debitoare a obligației de restituire a bunurilor este greșită întrucât

recurenta nu este o organizație cooperatistă în sensul legii.

Cooperația de consum este o formă de

asociere de tip privat înființată după anul 1903, (Marea enciclopedie agricolă din

1923, vol. II, pag. 174, editura P.A.S.) și nu o organizație de tipul

cooperativelor agricole de producție care s-au constituit prin trecerea forțată

a bunurilor din proprietatea particulară a agricultorilor în proprietatea

cooperativelor agricole de producție.

Totodată s-a omis a se verifica dacă

reclamanta a construit apartamentul cu titlu de proprietar față de conținutul

actului de donație din care rezultă că acesta a fost construit de Sfatul

popular al orașului agricol Deva din fondurile cooperației de consum.

Pentru considerentele arătate,

criticile întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt

întemeiate.

Neîntemeiate sunt însă criticile

referitoare la nulitatea donației cât timp instanța a reținut că „apărarea

reclamantei în sensul că legea nu condiționează restituirea imobilelor donate

în temeiul unor acte normative speciale, de admiterea acțiunii în nulitate este

întemeiată”.

Ca atare, motivul de recurs

întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

reținând că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea

fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va casa

decizia.

Pentru aceleași considerente conform

dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., apelul declarat împotriva sentinței

civile nr. 674 din 21 aprilie 2004 va fi admis, iar hotărârea va fi

desființată. Drept consecință, cauza va fi trimisă spre soluționarea fondului

Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta F.C. Hunedoara împotriva deciziei civile nr. 1761 A din 12 noiembrie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează în sensul că

admite apelul împotriva sentinței nr. 674 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului

Hunedoara.

Desființează sentința și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 mai 2006

.