ÎCCJ, decizie (scj.ro #82235)

Contract de donație

către stat. Acțiune privind anularea contractului pentru vicierea

consimțămîntului

donatorului prin

violență. Prescrierea dreptului la acțiune.

Cuprins pe materii:

Drept civil. Obligații. Contracte. Contract de

donație către stat. Vicierea consimțământului donatorului

prin violență. Acțiune în anulare. Prescrierea dreptului la

acțiune.

Index alfabetic:

Drept civil

.

-

Imobil preluat de stat prin donație:

-

Contract de donație;

-

Vicierea consimțământului donatorului;

-

Nulitate;

-

Prescrierea dreptului la acțiune

Decretul

nr

. 167/1958

:

art

.

3,

art

. 9;

Legea

nr

. 10/2001

:

art

. 2 alin. (1)

lit

. c.

Prin prevederile

art

.

2 alin. (1)

lit

. c din Legea

nr

.

10/2001, s-a stabilit că, printre imobilele preluate în mod abuziv se

numără și cele donate statului, dacă a fost admisă

acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației,

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, text de lege

în baza căruia nu operează însă  repunerea în termenul de

prescripție, ci prin care se precizează în ce condiții poate fi

considerat preluat abuziv un imobil donat statului.

Ca urmare, acțiunea în anulare a

donației

facută

statului, în perioada la

care se referă Legea

nr

. 10/2001( 6martie 1945-

22 decembrie 1989) este prescrisă dacă nu a fost introdusă în

termenul de 3 ani prevăzut de

art

. 3 al

Decretului

nr

. 167/1958, termen care a început sa

curgă, pentru vicierea

consimtământului

donatorului, prin violență,

confrom

art

. 9 din același Decret, la încetarea violenței

care nu se mai poate pune din 1990.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 2056 din 16 martie

2005.

Reclamantul

M.P. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului

București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să

fie dispusă anularea actului de donație, privind un teren în

suprafață de 990

mp

, situat în

București, susținând că oferta de donație din 19 octombrie

1973 în favoarea statului a fost făcută cu vicierea

consimțământului donatarului.

Prin sentința civilă

nr

. 5225 din 11 septembrie 2003, pronunțată de

Judecătoria Sectorului 2 București, acțiunea a fost

respinsă, ca prescrisă, soluție confirmată prin decizia

nr

. 829 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru

nelegalitate

,

susținând, în esență, că imobilul a trecut în proprietatea

statului prin donație, în baza Decretului

nr

.

458/1954, act normativ

neconstituțional

și

abuziv, situație în care nu este aplicabil dreptul comun, că dreptul

la acțiune este imprescriptibil și că, oricum, prin prevederile

art

. 2 alin. (1)

lit

. c din Legea

nr

. 10/2001 a operat repunerea sa în termenul de

prescripție.

Recursul este

nefondat

.

Prin prevederile

art

.

2 alin. (1)

lit

. c din Legea

nr

.

10/2001, s-a stabilit că, printre imobilele preluate în mod abuziv, se

numără și cele donate statului, dacă a fost admisă

acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației,

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, text de lege

în baza căruia nu operează repunerea în termenul de prescripție,

ci prin care se precizează în ce condiții poate fi considerat preluat

abuziv un imobil donat statului.

Dreptul la acțiune privind nulitatea

unui act juridic este imprescriptibil când este lovit de nulitate absolută

și prescriptibil când este lovit de nulitate relativă.

Prin acțiune, reclamantul a solicitat

anularea actului de donație, susținând că i-a fost viciat

consimțământul, deci dreptul la acțiune este prescriptibil,

întrucât în atare situație actul juridic este lovit de nulitate

relativă.

Conform

art

. 9

din Decretul

nr

. 167/1958, prescripția dreptului

la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență începe

să curgă de la data când aceasta a încetat, iar potrivit

art

. 3 din același decret, termenul de

prescripție este de 3 ani.

Or, din 1990 nu se mai putea pune problema

existenței vreunei violențe, reclamantul având posibilitatea

formulării acțiunii în limita termenului de prescripție

susmenționat, termen cu mult după la data de 13 martie 2003, când a

fost înregistrată acțiunea.

În consecință, recursul a fost

respins ca

nefondat

.