ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 479/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 81 din 31

ianuarie 2007, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.O.N.V. prin

procurator C.G. în contradictor cu pârâta S.C.P.E.E. și în consecință, a

constatat nulitatea absolută a contractului de donație antentificat sub nr. 2233

din 28 august 1967.

În motivarea sentinței s-a

reținut că reclamantul este unicul moștenitor (fiu) al numitei A.E. și că

aceasta a încheiat cu pârâta, fostă I.C.H.P. TURNU SEVERIN, un contract de donație

în baza căruia a donat suprafața de 112,71 m.p. din suprafața totală de 300,24

m.p. situată în Turnu Severin necesară construirii sediului său.

Conform procesului verbal

încheiat, la 15 ianuarie 2007, semnat de ambele părți, în prezent, terenul este

folosit pentru rampă de acces și curte garaj, alee acces pietonal, parcare

auto, clădire sediu.

Contractul de donație a fost

încheiat în contextul în care tatăl reclamantului a fost condamnat politic la 5

ani închisoare pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, cu măsura

confiscării întregii averi conform sentinței nr. 205/1961 iar prin sentința nr.

2909 din 17 noiembrie 1961 făcându-se împărțirea bunurilor comune, existând

amenințarea exproprierii întregului teren, instanța de fond a mai reținut inexistența

intenției de a gratifica și deci lipsa consimțământului la încheierea actului.

Curtea de apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 130 din 22 mai 2007, a admis apelul formulat de

pârâtă

, a

schimbat sentința și a respins acțiunea reclamantului.

În considerentele deciziei

s-a reținut că acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 953,

956 și 960 C. civ., care reglementează eroarea, dolul și voința ca vicii de

consimțământ, situație în care contractul de donație este lovit de nulitate

relativă iar nu de nulitate absolută.

Potrivit art. 9 din Decretul

nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune pentru violență începe să curgă

de la data încetării ei iar termenul de 3 ani s-a împlinit în anul 1994

deoarece din 1990 nu s-a mai pus problema existenței violenței.

În contra deciziei a

declarat recurs reclamantul R.O.N.V.

prin procurator C.G.

Recursul nu este motivat în

raport de cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea în fapt

permite încadrarea criticilor în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., acestea făcând referire la incidența art. 2 și 21 din Decretul nr. 167/1958

și art. 261 pct. 7 C. proc. civ.

Intimata SC H. SA a depus

întâmpinare

prin

care a solicitat să se constate nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de

nelegalitate, criticile vizând temeinicia hotărârii atacate. Pe fond se susține

că, contractul de donație este lovit de nulitate relativă, nu de nulitate

absolută, iar acțiunea cu privire la acesta este prescriptibilă în termenul de

3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât invocă atât în

fapt cât și în drept vicii de consimțământ prevăzute de art. 953, 954, 956, 960

C. civ.

Opinia Înaltei Curți.

Verificând decizia atacată

din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ.,

în care instanța încadrează dezvoltarea criticilor recurentului conform art. 306

alin. (3) C. proc. civ., se constată că instanța de apel nu contestă

împrejurarea că, contractul de donație în speță, este lovit de nulitate, numai

că nulitatea, în raport de temeiul de drept al acțiunii este calificată drept

nulitate relativă cu consecința prescriptibilității dreptului material la

acțiune în ce o privește.

Faptul că, contractul de

donație este lovit de nulitate nu este contestat nici de intimată aceasta

calificând și ea nulitatea ca fiind o nulitate relativă, în raport de același

criteriu.

Numai că, prin acțiunea

introductivă de instanță reclamantul a solicitat în mod neechivoc să se

constate nulitatea absolută a contractului de donație încheiat la 28 august

1967 iar motivarea în fapt a acțiunii evocă, practic, lipsa voinței ca și

condiție de validitate a convenției civile, concretizată în lipsa intenției de

a gratifica (animus donandi), contractul de donație ca și contract gratuit

fiind un contract intuitu personae.

Instanța de apel, când a

primit critica apelantei trebuia să observe că instanța de fond a realizat,

conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ., concordanța între obiectul acțiunii

și anume constatarea nulității absolute a contractului și temeiul de drept pe

care aceasta îl menționează și care referă la vicii de consimțământ, în sensul

imperativului instituit de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., conform căruia

judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Într-adevăr, prin încheierea din 13 decembrie 2006 s-a constatat că instanța a

fost investită cu o acțiune în nulitate absolută iar nu în nulitate relativă,

fiind respinsă excepția prescripției invocată de pârâtă prin întâmpinare în

raport de temeiul de drept al acțiunii.

Procedând la admiterea

apelului schimbarea sentinței și respingerea acțiunii ca prescrisă cu ignorarea

obiectului cererii de chemare în judecată și a prevederilor art. 2 din Decretul

nr. 167/1958, în sensul imprescribilității dreptului la acțiune în constatarea

nulității absolute instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală.

Drept urmare, Înalta Curte

va admite recursul, va modifica decizia atacată și va respinge apelul declarat

de pârâta intimată.

Critica cu privire la

nelegalitatea deciziei în sensul încălcării art. 261 alin. (7) C. proc. civ.,

prin neindicarea căii de atac a rămas astfel fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul R.O.N.V. împotriva deciziei nr. 130 din 22 mai 2007 a Curții de

Apel Craiova, secția comercială, modifică decizia recurată în sensul că

respinge apelul pârâtei SC H. SA București, sucursala H.P.F. Drobeta Turnu

Severin împotriva sentinței nr. 81 din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului

Mehedinți, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2008.