ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 479/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 81 din 31 ianuarie 2007, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.O.N.V. prin procurator C.G. în contradictor cu pârâta S.C.P.E.E. și în consecință, a constatat nulitatea absolută a contractului de donație antentificat sub nr. 2233 din 28 august 1967. În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul este unicul moștenitor (fiu) al numitei A.E. și că aceasta a încheiat cu pârâta, fostă I.C.H.P. TURNU SEVERIN, un contract de donație în baza căruia a donat suprafața de 112,71 m.p. din suprafața totală de 300,24 m.p. situată în Turnu Severin necesară construirii sediului său.

Conform procesului verbal încheiat, la 15 ianuarie 2007, semnat de ambele părți, în prezent, terenul este folosit pentru rampă de acces și curte garaj, alee acces pietonal, parcare auto, clădire sediu. Contractul de donație a fost încheiat în contextul în care tatăl reclamantului a fost condamnat politic la 5 ani închisoare pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, cu măsura confiscării întregii averi conform sentinței nr. 205/1961 iar prin sentința nr. 2909 din 17 noiembrie 1961 făcându-se împărțirea bunurilor comune, existând amenințarea exproprierii întregului teren, instanța de fond a mai reținut inexistența intenției de a gratifica și deci lipsa consimțământului la încheierea actului.

Curtea de apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 130 din 22 mai 2007, a admis apelul formulat de pârâtă , a schimbat sentința și a respins acțiunea reclamantului. În considerentele deciziei s-a reținut că acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 953, 956 și 960 C. civ., care reglementează eroarea, dolul și voința ca vicii de consimțământ, situație în care contractul de donație este lovit de nulitate relativă iar nu de nulitate absolută. Potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune pentru violență începe să curgă de la data încetării ei iar termenul de 3 ani s-a împlinit în anul 1994 deoarece din 1990 nu s-a mai pus problema existenței violenței.

În contra deciziei a declarat recurs reclamantul R.O.N.V. prin procurator C.G. Recursul nu este motivat în raport de cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea în fapt permite încadrarea criticilor în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea făcând referire la incidența art. 2 și 21 din Decretul nr. 167/1958 și art. 261 pct. 7 C. proc. civ. Intimata SC H. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, criticile vizând temeinicia hotărârii atacate. Pe fond se susține că, contractul de donație este lovit de nulitate relativă, nu de nulitate absolută, iar acțiunea cu privire la acesta este prescriptibilă în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât invocă atât în fapt cât și în drept vicii de consimțământ prevăzute de art. 953, 954, 956, 960 C. civ.

Opinia Înaltei Curți. Verificând decizia atacată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., în care instanța încadrează dezvoltarea criticilor recurentului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se constată că instanța de apel nu contestă împrejurarea că, contractul de donație în speță, este lovit de nulitate, numai că nulitatea, în raport de temeiul de drept al acțiunii este calificată drept nulitate relativă cu consecința prescriptibilității dreptului material la acțiune în ce o privește. Faptul că, contractul de donație este lovit de nulitate nu este contestat nici de intimată aceasta calificând și ea nulitatea ca fiind o nulitate relativă, în raport de același criteriu.

Numai că, prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a solicitat în mod neechivoc să se constate nulitatea absolută a contractului de donație încheiat la 28 august 1967 iar motivarea în fapt a acțiunii evocă, practic, lipsa voinței ca și condiție de validitate a convenției civile, concretizată în lipsa intenției de a gratifica (animus donandi), contractul de donație ca și contract gratuit fiind un contract intuitu personae. Instanța de apel, când a primit critica apelantei trebuia să observe că instanța de fond a realizat, conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ., concordanța între obiectul acțiunii și anume constatarea nulității absolute a contractului și temeiul de drept pe care aceasta îl menționează și care referă la vicii de consimțământ, în sensul imperativului instituit de art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., conform căruia judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Într-adevăr, prin încheierea din 13 decembrie 2006 s-a constatat că instanța a fost investită cu o acțiune în nulitate absolută iar nu în nulitate relativă, fiind respinsă excepția prescripției invocată de pârâtă prin întâmpinare în raport de temeiul de drept al acțiunii. Procedând la admiterea apelului schimbarea sentinței și respingerea acțiunii ca prescrisă cu ignorarea obiectului cererii de chemare în judecată și a prevederilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, în sensul imprescribilității dreptului la acțiune în constatarea nulității absolute instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală. Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul, va modifica decizia atacată și va respinge apelul declarat de pârâta intimată.

Critica cu privire la nelegalitatea deciziei în sensul încălcării art. 261 alin. (7) C. proc. civ., prin neindicarea căii de atac a rămas astfel fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul R.O.N.V. împotriva deciziei nr. 130 din 22 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul pârâtei SC H. SA București, sucursala H.P.F. Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței nr. 81 din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Mehedinți, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2008.