ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10091/2009

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr. 4237/101 din 11 iunie 2008, reclamantul G.I.I. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului Drobeta Turnu Severin, P.G.C., P.G. și P.L., pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie imobilul situat în Drobeta Turnu Severin. În motivarea acțiunii a arătat că imobilul situat la adresa indicată mai sus a fost proprietatea bunicului său G.I., fiind construit de acesta în timpul căsătoriei cu soția sa G.P., în prezent decedată. Bunicii săi au avut un singur fiu, G.I.I., decedat, reclamantul fiind fiul și unicul moștenitor al acestuia.

Au mai precizat că imobilul a fost naționalizat abuziv prin Decretul nr. 92/1950, deși bunicii săi erau exceptați de la naționalizare, nefiind mari comercianți sau exploatatori și că în prezent imobilul este deținut de pârâții Preoteasa în baza contractului de închiriere nr. 234 din 1 iulie 2004. În drept, au fost invocate disp. art. 480 C. civ. și prin întâmpinarea formulată pârâții P.G.C., P.G. și P.E. au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Prin încheierea de ședință din 14 iunie 2008 s-a precizat că P.L. poartă numele de E. și că din eroare a fost menționată cu prenumele de L. Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 209 din 30 septembrie 2008 a respins excepțiile invocate în cauză.

A fost admisă acțiunea reclamantului G.I.I. și pârâții au fost obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie imobilul situat în Drobeta Turnu Severin. S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că bunicul reclamantului, G.I.I. a cumpărat imobilul în litigiu de la numiții G.G.N. și G.G.M. și conform certificatelor de moștenitor nr. 131/1998 și 132/1998, emise de notar G.V., reclamantul este unicul moștenitor al bunicilor săi G.I.I. și G.P. În soluționarea cererii s-au avut în vedere prevederile art. 21 din Constituția României, care consacră liberul acces la justiție ca drept fundamental, precum și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a învederat că protejarea dreptului de proprietate în justiție poate fi analizată pe orice temei juridic, în baza principiului disponibilității ce guvernează procesul civil. S-a menționat că în cuprinsul Legii nr. 10/2001 nu există o dispoziție potrivit căreia după intrarea sa în vigoare, acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun ar fi inadmisibilă. În litigiul dedus judecății, revendicarea imobilului pe calea dreptului comun, în temeiul art. 480 C. civ. nu aduce atingere niciunui alt drept de proprietate și nici securității raporturilor juridice. Reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în contradictoriu cu pârâții Preoteasa, care au calitatea de chiriași, în speță nefiind pus în discuție un alt drept de proprietate pe care să-1 invoce persoana care deține imobilul cu titlul de locatar.

Acțiunea în revendicare îndreptată împotriva Consiliului Local care administrează fondul locativ din care face parte și imobilul în litigiu ce a fost preluat în mod abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950 este perfect admisibilă, fiind în deplină concordanță cu legea fundamentală, cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 alin. (1) la Convenția europeană. Prin apelul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin, P.G.C., P.G. și P.E. s-a solicitat admiterea căii de atac exercitate, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Consiliul Local al municipiului Drobeta Turnu Severin a susținut că imobilul în litigiu a intrat sub incidența Legii nr. 10/2001, situați în care persoanele îndreptățite aveau dreptul și obligația de a urma procedura prevăzută de această lege pentru a obține măsuri reparatorii.

Potrivit art. 22 alin. (5) din lege se arată că nerespectarea termenului de șase luni pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Pârâții P.G.C., P.G. și P.E. au solicitat schimbarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii, susținând că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu și că instanța a încălcat prevederile Legilor nr. 112/1995 și nr. 10/2001. În ședința publică din 19 februarie 2009, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului-pârât Consiliul Local al municipiului Drobeta Turnu Severin, asupra căreia părțile au pus concluzii cu ocazia dezbaterilor în fond.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 137 din 16 aprilie 2009 a admis apelurile declarate de pârâții Consiliul local al municipiului Drobeta Turnu Severin, P.G.C. și P.E. împotriva sentinței civile nr. 209 din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți. A fost schimbată sentința, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul G.I.I. S-a reținut că, potrivit art. 12 din Legea nr. 213/1998 în litigiile referitoare la dreptul de proprietate al statului sau al unei unități administrativ teritoriale cu privire la un imobil, statul - respectiv unitatea administrativ teritorială - sunt părți prin reprezentanții legali ai acestora, conform legii. Dacă se dispută un drept de administrare sau un alt drept real, în litigiu va sta titularul acestui drept.

Această normă legală este aplicabilă în litigiul de față prin analogie, întrucât din relațiile comunicate la cererea instanței (adresa nr. 647 din 16 martie 2009, fila 36 dosar apel) rezultă că imobilul în litigiu face parte din domeniul privat al statului, nu din domeniul public. Apartenența bunului în litigiu la domeniul privat al statului a dus la concluzia că în litigiul de față Consiliul local al municipiului Drobeta Turnu Severin nu are calitate procesuală pasivă, acesta deținând bunul pentru altul, respectiv pentru Statul Român. în aceste condiții, față de acest pârât și, ca o consecință și față de pârâții persoane fizice, care dețin bunul în calitate de locatari în baza unui contract de închiriere cu Consiliul Local al municipiului Drobeta Turnu Severin, acțiunea în revendicare se impunea a fi respinsă pentru lipsa calității procesual pasive.

Excepția analizată mai sus este una de fond, dirimantă și absolută, prioritară în cauză, în raport cu excepția inadmisibilității acțiunii. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul G.I.I., fără a indica în drept niciunul dintre motivele art. 304 C. proc. civ. Critica adusă hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Recurentul susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a Legii nr. 213/1998. Or, susține recurentul că, în conformitate cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, consiliile locale au calitate procesuală pasivă în materia revendicării imobilelor preluate în mod abuziv de stat.

Potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, se menționează că instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului asupra bunurilor care au intrat în proprietatea sa în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar conform art. 12 alin. (5) din aceeași lege, în litigiile care privesc astfel de bunuri, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar „unitățile administrativ teritoriale de consiliile județene, Consiliul General al municipiului București sau de consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului''.

Se susține că dispozițiile legale citate se armonizează cu cele cuprinse în legile succesive ale administrației publice locale (Legea nr. 215/2001, în vigoare la data introducerii acțiunii), potrivit cărora administrația publică a municipiului Drobeta Turnu Severin se realizează de către Consiliul local al acestuia ca autoritate deliberativă, precum și de către primar ca autoritate executivă. Recurentul mai învederează că instanța de apel a ignorat dispozițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2001, în vigoare la data promovării acțiunii, care stabilesc unitățile administrativ teritoriale cu personalitate juridică - comunele, orașele (municipiile) și județele și că autoritățile publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive [art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001].

Consiliilor locale li se prevăd atribuții de administrare a domeniului public și privat al comunei ori orașului (municipiului) conform art. 10 alin. (5) lit. a) și b) din aceeași lege citată anterior. Recursul declarat de reclamant este fondat. In speță, se pune în discuție dreptul de proprietate asupra imobilului care face parte din domeniul privat al statului, aflat în administrarea Consiliului local al municipiului Drobeta Turnu Severin, care, ca și autoritate deliberativă are calitate procesual pasivă.

Potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului asupra bunurilor care au intrat în proprietatea sa în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In același sens, statuează și art. 12 alin. (5) din aceeași lege, învederând că în litigiile care privesc astfel de bunuri, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar unitățile administrativ teritoriale de către consiliile județene (...) sau de consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz în parte președintelui consiliului județean sau primarului.

Dispozițiile legale citate se armonizează cu cele cuprinse în legile succesive ale administrației publice locale, potrivit cărora administrația publică a municipiului Drobeta Turnu Severin se realizează de către Consiliul Local ca autoritate deliberativă, precum și de către primari ca autorități executive. În considerarea celor expuse se constată că pârâtul Consiliul Local al municipiului Drobeta Turnu Severin ca autoritate deliberativă are calitate procesual pasivă. În această calitate a încheiat cu intimații-pârâți P. contractul de închiriere nr. 234 din 1 iulie 2004. Față de situația expusă și intimații-persoane fizice au calitate procesuală pasivă în raport de obiectul acțiunii - revendicare, ce este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Soluția contrară adoptată de instanța de apel, nefiind legală, urmează ca recursul să fie admis, să se caseze decizia atacată, iar cauza să fie trimisă spre rejudecarea apelului Curții de Apel Craiova. În rejudecare, instanța reținând calitatea procesuală pasivă a pârâților va analiza în fond cauza sub toate aspectele, pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamantul G.I.I. împotriva deciziei nr.137 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2009.