ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3302/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 26 august 2011, reclamanții T.E., C.S.A. și H.I. au chemat în judecată pe pârâții SC S. SA, SC G.I.D.C. SRL (fost SC G.D.C. SRL) - prin lichidator judiciar Y.C. SPRL, SC M. SRL, SC C.S. SRL, SC I.P.G. SRL, SC Q.T. SRL, SC D.P. SRL, B. - GSG, SC R. SRL, Cabinet Avocat B.V., P.P., D.S., T.A.L. și T.N., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Drobeta-Turnu Severin, str. T. (fost nr. 122), jud. Mehedinți, compus din teren în suprafață de 1.834 mp și construcții, înscris în Cartea Funciară x1 a localității Drobeta-Turnu Severin, cu nr. top.

x2 identificat la A+1, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt antecesorii lui G.G., decedat la data de 12 martie 1959, pe care l-au moștenit, în calitate de nepoți de fii și prin testament, autorul reclamanților dobândind imobilul din Drobeta-Turnu Severin, str. T. (fost nr. 122), jud. Mehedinți prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu M.M., A.M. și A.H., autentificat de Tribunalul Mehedinți sub nr. 190 din 02 ianuarie 1935 și transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr. 8 din 02 ianuarie 1935, imobil ce a trecut în mod abuziv în proprietatea statului în anul 1950, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor Decretului nr. 92/1950, întrucât autorul acestora nu se încadra în dispozițiile art. 1, alin. (4), pct. 1 din decretul menționat.

Se mai susține că, imobilul revendicat a fost proprietatea publică a municipiului Drobeta-Turnu Severin până la data de 09 iulie 2009, așa cum rezultă din H.G. nr. 963/2002 și Anexa nr. 2 cu inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Drobeta-Turnu Severin, precum și din Sentința civilă nr. 215 din 21 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 12621.3/54/2005, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2857 din 16 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 12611.3/54/2005.

Au mai arătat reclamanții că, până la data de 09 iulie 2009 imobilul revendicat fiind în domeniul public al municipiului Drobeta-Turnu Severin nu a fost în circuitul civil și nu a putut face obiectul unor fapte de comerț, așa cum prevăd dispozițiile art. 5 din Legea nr. 213/1998, iar împrejurarea că imobilul a fost folosit, chiar nelegal, de către o parte din pârâți, care au calitatea de comercianți, nu schimbă regimul juridic pe care nemișcătorul l-a avut la data restituirii în natură către reclamanți. De asemenea, reclamanții au mai precizat că, i-au notificat pe pârâți, după apariția Legii nr. 10/2001 să nu întreprindă acte și/sau fapte de orice natură care să afecteze imobilul revendicat.

După apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin Dispoziția de Restituire nr. 2673 din 9 iulie 2009, emisă de Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin și procesul-verbal de punere în posesie, înregistrat sub nr. 16951 din 22 iulie 2009, imobilul fiind intabulat pe numele reclamanților în CF x1 a localității Drobeta-Turnu Severin, cu nr. top x2, identificat la A+1, iar punerea în posesie a reclamanților în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a făcut de Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin de iure și nu de facto, întrucât pârâții ocupau în mod abuziv imobilul la data întocmirii procesului-verbal de punere în posesie.

Totodată, reclamanții au arătat că imobilul este înregistrat la Direcția Impozite și Taxe Locale din Primăria Drobeta-Turnu Severin cu nr. unic 1122696 pe numele reclamanților, conform Certificatului de atestare fiscală nr. 39235 din 30 iulie 2009, iar pârâții folosesc în prezent imobilul revendicat fără un titlu care să-i îndreptățească să invoce în contra reclamanților un drept de proprietate, folosință sau posesie și deși reclamanții au încercat să stingă litigiul cu pârâții printr-o conciliere directă, convocată în temeiul art. 720 1 C. proc. civ., aceștia nu au dat curs convocării. La data de 4 octombrie 2011 pârâta B. - GSG SA, prin Sucursala Drobeta-Turnu Severin a formulat întâmpinare prin care a arătat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată.

A motivat că, prin contractul de credit nr. 919/8 octombrie 2009 B. - GSG prin Sucursala Drobeta-Turnu Severin a acordat SC Q.T. SRL un credit în valoare de 600.000 lei/RON, credit neachitat până în prezent. Creditul respectiv a fost garantat de către SC C.S. SRL prin constituirea unui contract de ipotecă autentificat sub nr. 3056 din 08 octombrie 2009, constituit asupra imobilului: spațiu comercial compus din 2 depozite în SU - 125,79 MP, SC - 162,76 MP situate în Drobeta-Turnu Severin, str. T., jud. Mehedinți, înscris în CF nr. x1-C1 (conversie din CF nr. 8491/N) sub nr. cadastral 2994/A-C1. Se mai susține că B. - GSG prin Sucursala Drobeta-Turnu Severin are asupra imobilului un drept real de ipotecă afectat de plata unei obligații.

Mai arată pârâta că, în prezent contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3056/8 octombrie 2009 este un act valid ce a fost transcris în Cartea Funciară nr. x1-C1 a localității Drobeta-Turnu Severin pentru a fi opozabil terților inclusiv reclamanților, contract de ipotecă care până în prezent nu a fost anulat. De asemenea, se arată că, B. - GSG Sucursala Drobeta-Turnu Severin a fost de bună credință la acordarea creditului și constituirea contractului de garanție imobiliară, garantul ipotecar SC C.S. SRL prezentând un contract de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 2002 valabil încheiat, dreptul său de proprietate fiind înscris în CF, iar conform extrasului de Carte Funciară pentru autentificare din data de 24 septembrie 2009 emis de O.C.P.I.

Mehedinți imobilul nefiind afectat de sarcini. Pârâtele D.S., T.A.L. și T.N. au formulat de asemenea întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Au motivat că, la data de 28 noiembrie 2010 autorul acestora, D.N. a cumpărat de la SC S. SA, prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 noiembrie 2000 un spațiu în suprafață de 50,88 mp situat la parterul imobilului din str. T., conform planului anexat. În anul 2002 autorul acestora a mai cumpărat tot prin contract de vânzare-cumpărare din 29 martie 2002 și un spațiu din fostul grup sanitar, în suprafață de 5,015 mp, conform anexei la acest contract.

La data de 10 martie 2003, cei trei reclamanți au formulat o cerere prin care au solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare, cerere care a fost respinsă irevocabil prin Sentința civilă nr. 5169 din 30 octombrie 2003. Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC S. SA a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și respectiv excepția lipsei calității de reprezentant a numiților T.E. și N.R.M. iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată arătând că reclamanții nu au individualizat suprafața de teren pe care o revendică de la fiecare pârât iar, pe de altă parte, SC S. SA este proprietarul imobilului în litigiu, reclamanții neproducând suficiente dovezi asupra calității lor procesuale active.

Au mai depus întâmpinări în cauză, pârâții P.P. și SC M. SRL, ultima formulând și cerere reconvențională precum și cerere de chemare în garanție a vânzătorului SC S. SA, prin care a solicitat ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, să fie dezdăunată cu prețul integral al vânzării, reactualizat cu coeficientul inflației. La 1 noiembrie 2011, reclamanții au formulat o cerere de completare a acțiunii prin care au solicitat obligarea SC S. SA, la plata sumei de 5000 lei către reclamanți, reprezentând valoarea chiriei (fructe civile) pentru spațiul aflat în posesia pârâtei începând cu 10 martie 2010, și până la restituirea efectivă.

Prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2011, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de pârâtele B. - GSG și SC S. SA, a respins excepția lipsei calității de reprezentare invocată de pârâtele B. - GSG și SC S. SA, și a dispus introducerea și conceptarea în calitate de chemat în garanție a SC S. SA. De asemenea, instanța, prin aceeași încheiere a apreciat că cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție nu îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a fi scutite de plata taxei de timbru, dispunând citarea pârâtei SC M. SRL cu mențiunea achitării taxelor de timbru.

Tot prin aceeași încheiere, instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Cabinet avocat B.V. și excepția lipsei de obiect a acțiunii civile invocată de aceeași pârâtă, cu fondul. Pârâta SC M. SRL a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru, iar prin Încheierea din data de 4 noiembrie 2011 cererea a fost respinsă. Aceeași instanță, prin încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2011, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 a dispus anularea ca netimbrată a cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție a SC S. SA, formulate de pârâta SC M. SRL, a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtei SC D.P.

SRL, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, a admis excepția tardivității formulării de către reclamanți a cererii completatoare, invocată de pârâta SC S. SA, constatând că a intervenit decăderea reclamanților din dreptul de a-și completa acțiunea, raportat la articolul 132 - 134 C. proc. civ., a admis cererea de suspendare a cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. formulată de pârâta SC S. SA, iar în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce formează obiectul Dosarului nr. 7900/101/2011 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți, având ca obiect constatare nulitate absolută a Dispoziției nr. 2673 din 9 iulie 2009 emisă de Primarul municipiului Drobeta-Turnu Severin, reținându-se că soluționarea pricinii atârnă în totul de existența sau inexistența dreptului dedus judecății în dosarul mai sus indicat.

La data de 7 septembrie 2012, instanța, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a se verifica dacă mai subzistă temeiul juridic pentru care cauza a fost suspendată, acordându-i termen de judecată la data de 18 octombrie 2012, dată la care și reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și reluarea judecării pricinii, întrucât Dosarul nr. 7900/101/2011 a fost soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 9585 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, iar în susținerea cererii au depus la dosar Sentința civilă nr. 116 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 7900/101/2011 și Certificat de grefă emis de Curtea de Apel Craiova cu privire la soluția pronunțată în Dosarul nr. 7900/101/2011.

Prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2012, constatând că nu mai subzistă motivul pentru care cauza a fost suspendată, Dosarul nr. 7900/101/2011 fiind soluționat irevocabil, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol. Prin Sentința nr. 74 din 23 aprilie 2013, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, precum și cererea de chemare în judecată a unor alte persoane formulată de reclamanții T.E., C.S.A. și H.I. împotriva intervenienților SC A.M. SRL, SC M.G.S. SRL, Ș.V. și B.A. A obligat pârâții și intervenienții SC S. SA, SC G.I.D.C. SRL, SC C.S. SRL, SC Q.T. SRL, SC M. SRL, P.P., D.S., T.A.L., T.N., A.M.

SRL, SC M.G.S. SRL, S.V. și B.A. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Drobeta-Turnu Severin, str. T. (fost nr. 122), județul Mehedinți, compus din teren în suprafață de 1835 mp și construcții, înscris în CF x1 a localității Drobeta-Turnu Severin cu nr. top. x2 la A + 1. A obligat aceeași pârâți și intervenienți la plata către reclamanți a sumei de 20.763 lei cheltuieli de judecată. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de obiect invocată de pârâtul Cabinet avocat B.V. A respins acțiunea formulată de reclamanții T.E., C.S.A. și H.I. împotriva pârâților B. - GSG, Cabinet avocat B.V., SC R. SRL și SC I.P.G. SRL. I-a obligat pe reclamanți să plătească pârâtului Cabinet avocat B.V., suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că imobilul în litigiu (S+P+1, totalizând 81 încăperi) le-a fost restituit reclamanților, prin decizie emisă de Primarul municipiului Drobeta-Turnu Severin, în procedura Legii nr. 10/2001, deținătorii actuali ai nemișcătorului fiind: - D.S., T.A.L. și T.N., suprafața de 50,88 mp, 51,61 mp din măsurători, reprezentând încăperile 27, 28 și 29 din releveul din anexa 2, conform contract de vânzare-cumpărare din 28 noiembrie 2000 încheiat între SC S. SA și D.N. și Certificat de moștenitor nr. 60 din 07 aprilie 2009 și Sentința civilă nr. 5169 din 30 octombrie 2003; - D.S., T.A.L. și T.N. suprafața de 5,015 mp, 3,90 mp suprafață utilă rezultată din măsurători, reprezentând încăperile 33 și 34 din releveul din anexa 2, grup sanitar la parter, conform contract de vânzare-cumpărare din 29 martie 2002 încheiat între SC S. SA și D.N.

și Certificat de moștenitor nr. 60 din 07 aprilie 2009, Sentința civilă nr. 5169 din 30 octombrie 2003; - SC E.I. SRL suprafața de 49,2 mp, 46,18 mp suprafață utilă rezultată din măsurători, reprezentând încăperile 9, 10 și 11 din releveul din anexa 2, conform contract de vânzare-cumpărare nr. 15 din 4 aprilie 2001 încheiat între SC S. SA și SC E.I. SRL; - SC Q.T. SRL suprafața construită de 162,76 mp, Su 125,79 mp, 136,83 mp suprafață utilă rezultată din măsurători, la parter, reprezentând încăperile 1, 2, 3, 4, 5 și 6 din releveul din anexa 2, conform contract de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 2002 încheiat între SC S. SA și SC C.S. SRL prin asociat unic Ș.V. Ulterior, prin contractul de comodat din 6 octombrie 2008 Ș.V.

a dat în folosință spațiul de 162 mp firmei SC Q.T. SRL; - SC M. SRL spațiul în suprafață de 197,40 mp, 136,03 mp suprafață utilă rezultată din măsurători, reprezentând încăperile 12, 13, 15, 15 și 17 din releveul din anexa 2, conform contract de vânzare-cumpărare din 28 martie 2002 încheiat între SC S. SA și SC M. SRL; - SC G.D.C. SRL, prin lichidator judiciar Y.C. SPRL, suprafața de 13,02 mp, 12,68 mp suprafață utilă rezultată din măsurători, reprezentând încăperea 24 din releveul din anexa 2, conform contract de vânzare-cumpărare din 30 ianuarie 2001 încheiat între SC S. SA și SC G.D.C. SRL; - Expert Independent P.P.

spațiul în suprafață de 12,00 mp suprafață utilă și 16,20 mp suprafață construită, 12,46 mp suprafață utilă rezultată din măsurători, reprezentând încăperea 23 și 24 din releveul din anexa 2, conform contract de vânzare-cumpărare din 03 iunie 2002 încheiat între SC S. SA și Expert Independent P.P., contra sumei de 14.875.000 lei; - SC S. SA spațiul în suprafață de 1.821,76 mp suprafață utilă rezultată din măsurători, reprezentând încăperile 7, 16, 18 - 22, 30 - 32, 35 - 46 din releveul din anexa 2, încăperile 47 - 71 din releveul din anexa 3, încăperile 72 - 78 din releveul din anexa 4 și încăperile 79 - 90 din releveul din anexa 5. Titlul în baza căruia exercită posesia este Decizia nr. 71 din 21 martie 1991. Cât privește pârâta SC S. SA, se arată, probatoriul administrat a dovedit că aceasta doar folosește imobilul și nu se află în posesia vreunui titlu de proprietate sau certificat de atestare a dreptului de proprietate obținut în conformitate cu H.G.

nr. 834/1991, în considerentele Sentinței civile nr. 116 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, definitivă prin Decizia nr. 9585 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. 7900/101/2011, reținându-se că, imobilul situat în Drobeta-Turnu Severin nr. 132, fost 122, compus din teren în suprafață de 1834 mp și construcție, s-a aflat în proprietatea publică a municipiului Drobeta-Turnu Severin până la data emiterii Dispoziției nr. 2673 din 9 iulie 2009, dată de la care imobilul a intrat în proprietatea privată a reclamanților. Deși SC S. SA a preluat patrimoniul IJPPS Mehedinți, inclusiv active reprezentate de imobile-construcții și mijloace fixe, nu a avut niciodată în patrimoniul său imobilul situat în Drobeta-Turnu Severin, str. T. (fost nr. 122), având în vedere faptul că acesta a fost în proprietatea publică a municipiului Drobeta-Turnu Severin, având la bază Hotărârea de Guvern nr. 963/2002, rămasă validă.

Până la emiterea Dispoziției nr. 2673 din 09 iulie 2009 de către Primarul municipiului Drobeta-Turnu Severin, cu respectarea formalităților și procedurilor cerute de lege, imobilul în speță, compus din teren în suprafață de 1834 mp și construcție, a fost în domeniul public al Primăriei, SC S. SA având doar folosința acestuia. Se mai reține că emiterea dispoziției de restituire după o perioadă de timp îndelungată a avut loc tocmai datorită faptului că această emitere a fost suspendată, deoarece cererea de anulare a Hotărârii de Guvern nr. 963/2002 a fost soluționată irevocabil, rămânând valabilă, conform Deciziei civile nr. 2857 din 16 septembrie 2008 pronunțată în Dosar nr. 126213/54/2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ.

Tribunalul a reținut astfel că reclamanții au "un bun", restituit prin Dispoziția nr. 2673 din 9 iulie 2009 a Primarului municipiului Drobeta-Turnu Severin, dispoziție contestată de către pârâta SC S. SA, contestație rămasă definitivă prin Decizia nr. 9585 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. 7900/101/2011. S-a luat act că deși reclamanții nu au pierdut niciodată proprietatea bunului ca efect al dispoziției de restituire menționate (dispoziție dată tocmai pentru înlăturarea caracterului nelegal al preluării), nu se pot bucura de bunul lor în liniște, ca proprietari legitimi. S-a mai reținut că pe lângă intabularea în Cartea Funciară, reclamanții au achitat taxele și impozitele aferente imobilului ceea ce are ca semnificație recunoașterea și de facto a reclamanților ca proprietari, făcându-se trimitere la cauza Brumărescu contra României, Beyeller împotriva Italiei.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța a reținut că titlul reclamanților este preferabil și constatând că reclamanții sunt lipsiți în mod nejustificat de bunul lor s-a apreciat că atât acțiunea principală astfel cum a fost precizată cât și cererea de chemare în judecată a altor persoane, sunt întemeiate. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, care, prin Decizia nr. 49 din 5 februarie 2014, în esență cu aceeași motivare, a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinței, de pârâții D.S., T.A.L., T.N., P.P. și SC S. SA, precum și de intervenientul B.A. Totodată au fost anulate ca netimbrate apelurile declarate, împotriva aceleiași sentințe, de pârâta SC M. SRL și intervenienta SC A.M.G.

SRL. A fost anulat de asemeni apelul declarat împotriva sentinței de pârâta SC G.I.D.C. SRL. Împotriva deciziei dată în apel, au declarat recurs în termen legal atât pârâta SC S. S.A., cât și intervenientul B.A., în calitate de administrator al SC E.I. SRL. În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, în vigoare la data inițierii demersului judiciar, SC S. SA, critică hotărârea din apel, după cum urmează: - în mod greșit au reținut instanțele că pârâta nu deține un drept de proprietate asupra imobilului, în condițiile în care aceasta a preluat patrimoniul IJPS Mehedinți (inclusiv cu activele reprezentate de imobile, construcții și alte mijloace fixe) operând un "transfer" al dreptului de proprietate care își are izvorul în lege.

Se face trimitere în acest sens, la art. 20 din Legea nr. 15/1990 și respectiv art. 645 C. civ. de la 1864. Ca atare, conchide recurenta, cum imobilul s-a aflat în deplina sa proprietate, are calitatea de unitate deținătoare în înțelesul art. 21 (1) din Legea nr. 10/2001, hotărârea fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. - în mod "eronat" s-a considerat că reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului, în acest sens Dispoziția nr. 2673 din 9 iulie 2009 emisă de Primarul Municipiului Drobeta-Turnu Severin, nefiindu-le opozabilă. - cum dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 nu a individualizat suprafețele, vecinătățile și construcțiile cu privire la care s-a aprobat restituirea în natură, aceasta nu poate face dovada dreptului de proprietate asupra întregului imobil.

Tot astfel, din aceleași considerente, nu poate face dovada dreptului de proprietate asupra nemișcătorului, nici procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 29 iulie 2009, întrucât nici în cuprinsul acestuia nu sunt identificate și individualizate cotele părți asupra cărora s-a dispus restituirea în natură. Ca atare, conchide recurenta, greșit s-a reținut că reclamanții au făcut dovada identității dintre imobilul proprietatea SC S. SA și imobilul menționat în Dispoziția nr. 2673 din 9 iulie 2009, emisă de Primarul Municipiului Drobeta-Turnu Severin. Invocând același temei legal, pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac, intervenientul B.A. susține că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile hotărârii Atanasiu contra României.

Astfel, se arată, proprietarul care nu deține un bun actual în patrimoniul său (cauza reclamanților) nu poate obține, în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, mai mult decât despăgubirea prevăzută de legea specială. Ca atare, reclamanții, în acțiunea în revendicare dedusă judecății, au doar un drept de creanță împotriva statului iar nu un drept real împotriva proprietarului ce deține un "bun actual", întrucât a cumpărat imobilul cu bună-credință și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării. Or, se arată, așa cum reiese și din hotărârea citată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a impus obligarea României la restituirea în natură a imobilelor care au intrat deja în patrimoniul altor persoane ci, doar au recunoscut un drept de creanță asupra bunului, pentru a asigura stabilitatea circuitului civil.

Recurentul face trimitere la practica instanței supreme care, a statuat că în absența unei hotărâri prin care să se fi dispus expres restituirea bunului, nu poate fi recunoscut reclamanților decât un drept de creanță constând în despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și acordate în condițiile Legii nr. 247/2005. Nici cheltuielile de judecată, mai susține recurentul, nu sunt corect acordate, întrucât acestea trebuiau să fie proporționale cu suprafața din imobil ocupată de către fiecare pârât. Recursurile se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed.

Criticile din ambele recursuri vizează soluționarea, pe fond, a cererii având ca obiect revendicarea imobilului, ipoteza din cauza de față - când atât reclamantul cât și pârâtul invocă existența unui titlu preferabil - fiind deja clarificată de practica judiciară care, a statuat constant că în asemenea litigii trebuie să se țină seama de particularitățile fiecărui caz în parte, necesitate afirmată atât prin Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și de Curtea europeană a Drepturilor Omului, la a cărei practica se face referire.

Ca atare, cauza de față nu poate fi soluționată fără a se avea în vedere următoarele elemente particulare ale speței: - reclamanții sunt succesori în drepturi ai fostului proprietar al imobilului, G.G., decedat la 12 martie 1959, în calitate de nepoți de fii, autorul lor dobândind legal proprietatea asupra imobilului din Drobeta-Turnu Severin, str. T., urmare contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Mehedinți din 2 ianuarie 1935 și transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr. 8 din 2 ianuarie 1935. - imobilul a fost abuziv preluat de stat, pe numele adevăratului proprietar, prin aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr. 92/1950, în condițiile în care acesta nu se încadra în dispozițiile art. 1 (4) pct. 1 din actul normativ.

- până la data de 9 iulie 2009, imobilul în litigiu a fost proprietatea publică a Municipiului Drobeta-Turnu Severin (a se vedea anexa nr. 2 a Hotărârii Guvernului nr. 963/2002), nefiind în circuitul civil, chestiune tranșată prin hotărâre judecătorească irevocabilă (Decizia nr. 2857 din 16 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal). - în calitate de persoane îndreptățite, reclamanții, au urmat procedura specială instituită prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, la finalizarea căreia s-a emis Dispoziția nr. 2673 din 9 iulie 2009 de către Primarul Municipiului Drobeta-Turnu Severin, dispoziție atacată în instanță care, prin hotărâre irevocabilă a menținut măsura restituirii în natură a nemișcătorului.

(a se vedea Decizia nr. 9585 din 11 octombrie 2012, a Curții de Apel Craiova). Ulterior acestor demersuri legale, deși în favoarea reclamanților s-a emis și procesul-verbal de punere în posesie înregistrat sub nr. 16951 din 22 iulie 2009 și s-a operat înscrierea în cartea funciară a orașului Drobeta-Turnu Severin, aceștia nu au putut intra în posesia nemișcătorului care, era ocupat de pârâți. - în condițiile arătate, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, reclamanții beneficiau la data introducerii acțiunii de o speranță legitimă, întemeiată atât pe o dispoziție legală (lege specială de reparație) cât și pe o decizie judiciară (hotărârea irevocabilă dată în soluționarea contestației formulată în baza Legii nr. 10/2001) existând o bază suficientă în dreptul intern pentru a se reține incidența dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție.

- recurenta SC S. S.A., nu a făcut dovada, prin niciuna din probele administrate, că imobilul în litigiu ar fi fost trecut din proprietatea publică a statului, în proprietate privată și ulterior, în patrimoniul său, natura juridică a bunului, aflat - așa cum s-a arătat - în proprietatea publică a Municipiului Drobeta-Turnu Severin, plasându-l în afara circuitului civil și înlăturând și susținerile recurentei vizând dobândirea bunului, ex lege, calitatea acesteia putând fi comparată mai degrabă cu aceea a unui detentor precar. - identitatea dintre imobilul revendicat și cel care a făcut obiectul procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001, a fost confirmată de ansamblul probator administrat, inclusiv de expertiza tehnică în specialitatea topografie, efectuată în cauză.

Tot astfel, criticile recurenților referitoare la domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 (în care este inclus, în adevăr, și imobilul în litigiu) și îndreptățirea reclamanților de a primi doar măsuri reparatorii prin echivalent pe considerentul imposibilității obiective de restituire în natură, nu pot fi primite, în condițiile în care - așa cum s-a arătat - procedura specială de restituire a fost deja parcursă și s-au pronunțat hotărâri judecătorești care, au confirmat dispoziția de restituire în natură. Ca atare, acțiunea a fost soluționată din perspectiva comparării titlurilor exhibate de părți, apreciindu-se corect că cel al reclamanților, care emană de la adevăratul proprietar, este unul mai bine caracterizat, preferabil, în considerarea principiului nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet.

Or, din această perspectivă, invocarea principiului bunei-credințe a subdobânditorului, este lipsită de relevanță. Nefondată se privește și critica vizând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, față de dispozițiile art. 274 (1) și respectiv art. 277 C. proc. civ. de la 1865, ce lasă la latitudinea instanței modalitatea de a obliga la plată pe cei căzuți în pretenții, care pot achita cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre aceștia. De altfel, cât privește cheltuielile de judecată acordate la fond, critica este formulată omisso medio, neexistând motiv de apel sub acest aspect.

Așa fiind, față de cele ce preced, recursurile urmează a se respinge, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta SC S. SA și de intervenientul B.A., administrator al SC E.I. SRL împotriva Deciziei nr. 49 din 05 februarie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Obligă recurenții la plata sumei de 8680 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți C.S.A., H.I. și T.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN