ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 278/2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 278/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr.

278/2018

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 31 martie 2004 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I

civilă, sub nr. x/101/2004, reclamanții A. și B. (în calitate de

moștenitori ai autorului C.), D., E., F., G., H., I. și J. au

solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu intimatele Primăria

Drobeta-Turnu Severin, Prefectura județului Mehedinți, K. SA

București, SC L. SRL Drobeta-Turnu Severin, SC M. SA Drobeta-Turnu

Severin, anularea Dispoziției din 1 martie 2004 emisă de N.

Drobeta-Turnu Severin.

În motivare,

reclamanții au arătat că pârâta N. a omis să se

pronunțe cu privire la restituirea apartamentului cu două camere

și hol deținut de către Datina Drobeta-Turnu Severin sau să

le comunice dacă se află în administrarea Primăriei

Drobeta-Turnu Severin, caz în care să transmită notificarea acestei

instituții.

Au mai

arătat că nu le-a fost restituit nici terenul - curte aferent

locuinței ocupată cu contract de închiriere de către familia O.,

nu au fost calculate despăgubirile pentru apartamentele vândute și

că, din imobilul situat în str. ..., fac parte și spațiile

comerciale vândute de SC M. SA Drobeta-Turnu Severin către K. și SC

L. SRL Drobeta-Turnu Severin, preluarea făcându-se fără titlu,

astfel că sunt deținute nelegal. Reclamanții, în calitate de

moștenitori ai autorilor lor, au proprietatea atât asupra

construcțiilor, cât și a terenului pe care se află imobilele ce

nu au făcut obiectul vânzării, acestea fiind supuse restituirii în

natură.

Intimata K.

București a formulat cerere de chemare în garanție a SC M. SA

Drobeta-Turnu Severin, prin care a solicitat restituirea prețului

actualizat al parterului și valoarea îmbunătățirilor

efectuate la acesta, depunând la dosar Contractul de vânzare-cumpărare

încheiat la 1 martie 1996.

Intimata SC

L. SRL Drobeta-Turnu Severin a depus la dosar întâmpinare și cerere de

chemare în garanție a SC M. SA pentru a fi obligată aceasta la plata

contravalorii actuale a imobilului, considerându-se cumpărător de

bună-credință.

Intimata SC

M. SA Drobeta-Turnu Severin a formulat cerere de chemare în garanție a

C.P.L. Drobeta-Turnu Severin și A.V.A.S. arătând că C.P.L. a

transferat la 15 aprilie 1986, cu plată, fostei I.C.S.M.I. - actuala SC M.

SA spațiul comercial din str. ..., iar în anul 1995 prin Contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni, acest spațiu a fost cumpărat

de la F.P.S. (actualul A.V.A.S.). A solicitat obligarea acestora la plata sumei

pe care ar fi obligată să o restituie K. și SC L. SRL.

S-au formulat

cereri de intervenție în interes propriu, de către numiții P.

și Q., în calitate de proprietari ai apartamentului nr. 4A, et. 2, conform

Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 14 aprilie 1983, prin care

au solicitat completarea Dispoziției nr. x/2004 la art. 2, cu

suprafețele atribuite prin Ordinul Prefectului nr. x/1998, anularea

procesului-verbal de restituire în natură a suprafeței de 64 mp

și obligarea contestatorilor să deblocheze poarta de acces în vederea

asigurării accesului pentru intervenții la instalațiile de

încălzire, apă caldă, apă rece, în caz de avarii, la

tabloul electric; de către numiții R. și S. - proprietari ai apartamentului

nr. 2 et. 1, dobândit prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 13

august 1977; T. și U. - proprietari ai apartamentului nr. 3A, et. 2,

conform Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 14 aprilie 1983; V.

- proprietar al apartamentului nr. 4, et. 2, conform Contractului de

vânzare-cumpărare încheiat la 6 octombrie 1975 și X. și Y. -

proprietari ai apartamentului nr. 1, et. 1, conform Contractului încheiat la 23

aprilie 1975, cereri au fost încuviințate în principiu.

Prin

Precizarea din 11 ianuarie 2008, reclamanții au solicitat restituirea în

natură a spațiilor comerciale vândute de SC M., a celor 4 apartamente

ocupate de intervenienți, a camerelor ocupate de ziarul Z. aflat la etajul

1 și măsuri reparatorii pentru terenul de 260 mp și

construcția de 16 mp din strada ....

Prin

Sentința nr. 276 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți, secția civilă, în Dosarul nr. x/101/2004, s-a admis

excepția lipsei capacității de folosință a

contestatorului D.; s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a intimatelor Prefectura Mehedinți și N.

Drobeta-Turnu Severin; s-a respins acțiunea precizată; s-au respins

cererile de chemare în garanție și cererile de intervenție în

nume propriu.

Prin Decizia

nr. 40 din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelul

reclamanților, a desființat Sentința nr. 276 din 9 octombrie

2009 și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.

Cu ocazia

rejudecării, au fost introduși în cauză moștenitorii

intervenientului V., decedat la 13 septembrie 2008, AA. în calitate de

moștenitor al defunctului D., BB. în calitate de moștenitor al

defunctei G. și Serviciul Public de Administrare și Gestionare a

Domeniului Public și Privat al Municipiului Drobeta-Turnu Severin în

calitate de succesor al N. Drobeta-Turnu Severin.

Prin

Sentința nr. 618 din 8 noiembrie 2010 Tribunalul Mehedinți a respins

excepțiile de prematuritate invocate de A.V.A.S., lipsă calitate

procesuală pasivă invocate de N. Drobeta-Turnu Severin și

Prefectura Mehedinți și nulitate pentru lipsa obiectului cererii

invocată de SC K. SA; a admis în parte acțiunea precizată,

formulată de reclamanții A., B., E., F., G. (decedată -

moștenitor BB.), H., I. (decedat, cu moștenitorii I. și CC.),

J., F., D. (decedat, moștenitor AA.), în contradictoriu cu intimații

Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin - S.P.A.G.D.P.P. al

Municipiului Drobeta-Turnu Severin, SC M. SA, Drobeta-Turnu Severin, SC L. SRL

Drobeta-Turnu Severin, K. - S.A. reprezentat prin lichidator DD. București,

chemații în garanție A.V.A.S. București, SC E.E. SA

Drobeta-Turnu Severin și intervenienții X., Y., P., Q., R., S., T.

și U. (decedați, cu moștenitor P.) și V. (decedat, cu

moștenitori FF., GG., HH.); a obligat pârâta Primăria Drobeta-Turnu

Severin prin S.P.A.G.D.P.P. al Municipiului Drobeta-Turnu Severin să

restituie în natură și apartamentul situat la et. I al imobilului din

str. ..., compus din două camere și deținut fără titlu

de ziarul Z. alături de partea de imobil restituit prin Dispoziția

din 1 martie 2004 emisă de N.; a constatat că reclamanții sunt

persoane îndreptățite la despăgubiri în echivalent bănesc

pentru restul imobilului, rămas nerestituit și pentru terenul

aferent; a respins cererile de chemare în garanție formulate de SC M. SA

Drobeta-Turnu Severin, K. București prin lichidator DD. București, SC

L. SRL Drobeta-Turnu Severin; a respins cererile de intervenție formulate

de X.,Y., R. și S., V. (decedat, cu moștenitori FF., GG., HH.), T.

și U. (decedați, cu moștenitor P.), Q. și P.; a respins

cererile de anulare a Ordinului Prefectului și Certificatului de urbanism.

Prin Decizia

nr. 233 din 28 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de

apelantul reclamant moștenitor BB., împotriva Sentinței nr. 618 din 8

noiembrie 2010, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre

rejudecare la Tribunalul Mehedinți.

Prin Decizia

nr. 3.184 din 10 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/101/2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat

de pârâta SC K. SA prin lichidator DD. împotriva Deciziei nr. 233 din 28

aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova reținând că cererile

formulate de reclamanți vizând constatarea nulității absolute a

Contractului de vânzare-cumpărare au rămas nesoluționate și

că prima instanță nu s-a conformat dezlegărilor obligatorii

date de instanța de apel, respectiv de a analiza cererile formulate de

reclamanți.

Cauza a fost

înregistrată la instanța de fond, după casare, sub nr.

x/101/2012.

Prin Decizia

nr. 48 din 15 septembrie 2015 Tribunalul Mehedinți a constatat perimată

acțiunea.

Prin Decizia

nr. 741 din 14 decembrie 2015 Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat

de reclamantul BB., împotriva Sentinței civile nr. 48 din 15 septembrie

2015, pe care a casat-o în sensul că a respins excepția

perimării și a trimis cauza spre judecare aceleiași

instanțe.

Cauza a fost

restituită la data de 21 decembrie 2015 și înregistrată pentru

continuarea judecății, la Tribunalul Mehedinți, la data de 23

decembrie 2015.

La data de 7

iunie 2017, reclamantul BB. a depus la dosar precizare de acțiune, prin

care a învederat instanței numele, prenumele și adresele

reclamanților din cererea de chemare în judecată, moștenitorii

reclamanților D., I. și J. decedați în timpul procesului, sens

în care a solicitat introducerea în cauză a acestora în calitate de

reclamanți și a arătat că își menține cele

solicitate prin acțiunea introductivă, precum și cele solicitate

prin precizările formulate în data de 11 ianuarie 2008 și 9 octombrie

a următoarelor imobile: - teren în suprafață de 554 mp situat în

str. ..., dobândit de autorul său, II. prin Actul de

vânzare-cumpărare din 7 octombrie 1937 transcris în R.D.T.I.I. la

Tribunalul Mehedinți la nr. x/1937; - întregul subsol al imobilului situat

în str. ..., Drobeta-Turnu Severin; - încăperea în suprafață de

15 mp situată în Drobeta-Turnu Severin, str. ..., deținută de

publicația Z.; - cele patru apartamente situate la et. 1 și 2 ale

imobilului mai sus menționat construite după anul 1937 peste parterul

existent încă din anul 1904 și deținute în prezent de familiile

X. și Y., R. și S., P. și Q. și FF., GG. și HH.; -

spațiul comercial situat la parterul acestui imobil în suprafață

de 294 mp deținut de SC K. SA; - spațiul comercial situat la parterul

acestui imobil în suprafață de 30 mp deținut inițial de SC

L. SRL și în prezent deținut prin adjudecare de numita JJ. conform

extrasului de CF nr. x.

La

solicitarea instanței, reclamantul a arătat că pentru cele 4

apartamente situate la etajele 1 și 2 ale imobilului situat în

Drobeta-Turnu Severin, str. ... construite după anul 1937, s-a judecat în

contradictoriu cu intervenienții X. și Y., R. și S., T. și

U. și FF., GG. și HH. pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare,

acțiunile fiind respinse ca neîntemeiate; pentru imobilul situat în

Drobeta-Turnu Severin, str. ..., în suprafață de 294 mp, s-a

judecată cu K. SA iar pentru spațiul în suprafață de 30 mp

situat în același imobil s-a judecat cu L. SRL, în prezent acest din

urmă spațiu comercial este deținut de JJ., conform extrasului de

Carte Funciară depus la dosar.

Prin

Încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2016, a fost

introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, JJ. care, pentru

termenul din data de 21 februarie 2017, a depus la dosar întâmpinare prin care

a arătat că a dobândit spațiul comercial de la parterul

imobilului în litigiu, prin adjudecare de la SC L. SRL și nu este de acord

cu restituirea în natură în favoarea reclamanților.

Prin

Sentința nr. 17 din 11 aprilie 2017 Tribunalul Mehedinți, secția

I civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de N. și Prefectura Mehedinți și a respins

acțiunea promovată în contradictoriu cu acestea pentru lipsă

calitate procesuală pasivă; a respins excepțiile

prematurității și inadmisibilității acțiunii,

invocate de A.V.A.S.; a respins excepția autorității de lucru

judecat invocată de intervenienți; a anulat acțiunea

formulată de reclamanta H.; a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanții A., B., E., F., BB., H., AA., KK., F., LL. și MM.,

intervenienții GG., HH., FF., X., Y., P., Q., R., S., în contradictoriu cu

pârâții S.P.A.G.D.P.P. al Municipiului Drobeta-Turnu Severin -

Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin, C. proc. civ. Drobeta-Turnu Severin,

Prefectura Mehedinți, SC L. Drobeta-Turnu Severin, JJ. la P.M.S. Craiova,

SC K. SA prin lichidator DD., chemata în garanție A.V.A.S. București,

SC EE. SA, SC M. SA; a respins, ca tardiv formulată, precizarea de

acțiune din 9 octombrie 2009; a obligat pârâta Primăria municipiului

Drobeta-Turnu Severin - S.P.A.G.D.P.P. al municipiului să restituie în

natură reclamanților și apartamentul situat la etaj 1 al

imobilului din str. ..., compus din două camere și deținut de SC

Z., urmând ca la momentul restituirii să se aibă în vedere

dispozițiile Legii nr. 10/2011 - art. 11 alin. (1) teza II; a

menținut restul mențiunilor din Dispoziția din 1 martie 2004; a

respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de

intervenienții V., T. și U., R. și S. și X. și Y.,

privind completarea Dispoziției nr. x/2004 și obligarea

reclamanților la deblocarea căii de acces; a respins cererile de

chemare în garanție formulate de SC K., SC L. și M.; a obligat pârâta

Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin - S.P.A.G.D.P.P. să

plătească reclamantului BB. 2.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a se

pronunța astfel, în rejudecare, tribunalul a reținut

următoarele:

În baza Legii

nr. 10/2001, reclamanții, în calitate de moștenitori ai foștilor

proprietari II. și NN. (conform certificatelor de moștenitor nr. x.,

y., z./1995), au formulat Notificarea din 10 ianuarie 2001 prin care au

solicitat restituirea în natură a mai multor imobile ce-au aparținut

celor doi autori și care au fost preluate de stat, printre acestea, și

imobilul din strada ..., Drobeta-Turnu Severin.

Prin

Dispoziția nr. 31 din 1 martie 2004 emisă de N. Drobeta-Turnu

Severin, s-a dispus:

- restituirea

în parte a acestui imobil persoanelor îndreptățite C., I., J., D.,

E., F., H. și G., respectiv partea de imobil ocupată cu Contractul de

închiriere nr. x/1999 de O., compusă din trei camere, baie,

bucătărie, hol, wc, în suprafață de 56,19 mp și

terasă în suprafață de 16,09 mp;

- pentru

etajul 1 al imobilului, vândut lui R. și S. cu Contractul de

vânzare-cumpărare din 5 august 1976 (5 camere cu dependințe, în

suprafață de 130 mp și boxă de 13,60 mp) și lui X.

și Y. cu Contractul de vânzare-cumpărare din 23 aprilie 1975 (patru

camere plus principalele dependințe în suprafață de 127,55 mp

și boxa de cărămidă de 19,32 mp); pentru etajul 2 vândut

lui V. cu Contractul de vânzare din 9 martie 1976 (cinci camere plus

principalele dependințe în suprafață de 128 mp și boxa de

19 mp), lui T. și U. cu Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1983

(două camere cu principalele dependințe în suprafață de

63,58 mp și boxa de 10,50 mp) și lui P. și Q. cu Contractul de

vânzare nr. x/1983 (două camere plus principalele dependințe în

suprafață de 63,58 mp), s-a dispus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent potrivit Legii nr. 10/2001.

Împotriva

acestei dispoziții, au formulat prezenta contestație

reclamanții, susținând că aceasta este incompletă întrucât

nu se face referire la apartamentul deținut de SC Z. (sau care este

unitatea deținătoare a acestuia), la terenul curte aferent

locuinței ocupată de familia O. și nici la parterul imobilului

care este ocupat de spațiile comerciale vândute de M. SA Drobeta-Turnu

Severin, către K. București și către SC L. SRL

Drobeta-Turnu Severin.

De asemenea,

au arătat că preluarea imobilului s-a făcut fără

titlu, iar ei, în calitate de moștenitori, au fost și sunt

proprietari.

Prin urmare,

pe tot parcursul procesului, reclamanții au insistat în restituirea în

natură a întregului imobil (construcție și teren), inclusiv

și a părților din acesta pentru care s-a dispus acordarea de

despăgubiri în echivalent.

Tribunalul a

constatat că, în ceea ce privește apartamentele de la etajul 1

și 2 deținute de intervenienții principali din acest dosar,

respectiv de familiile R. și S., X. și Y., V., T. și U. și

pentru care s-a dispus acordarea reclamanților de despăgubiri în

echivalent, acestea nu pot fi restituite în natură în condițiile în

care instanțele de judecată au stabilit cu putere de lucru judecat

valabilitatea contractelor prin care intervenienții au cumpărat

fiecare, în perioada 1975 - 1983, apartamentele pe care le dețin.

Astfel, prin

Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în

Dosarul nr. x/225/2012, s-a respins irevocabil acțiunea reclamanților

din acest dosar, privind constatarea nulității absolute a Contractelor

de vânzare-cumpărare încheiate la 23 aprilie 1975 de X. și Y., la 5

august 1976 de R. și S., la 9 martie 1976 de V., la 14 aprilie 1983 de T.

și U. și la 14 aprilie 1983 de P. și Q.

Aceeași

este situația și în ceea ce privește spațiile comerciale

cumpărate de K. București și SC L. SRL de la M. întrucât, prin

Sentința civilă nr. 1.217 din 24 martie 2015 pronunțată de

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, irevocabilă prin Decizia nr. 170/R

din 20 octombrie 2015 dată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. x/101/2015,

s-a respins cererea reclamanților prin care au solicitat constatarea

nulității absolute a contractului de privatizare a SC M. SA

(Procesul-verbal nr. x/1995) precum și a contractelor de

vânzare-cumpărare subsecvente încheiate de această din urmă

societate, cu K. București și SC L. SRL (Contract de

vânzare-cumpărare nr. x/1996 și Contract de vânzare-cumpărare

nr. x/1996).

Prin urmare,

apartamentele intervenienților și spațiile comerciale ale

pârâtelor K. București și SC L. SRL (în prezent proprietar pârâta

JJ.), nu pot fi restituite în natură, reclamanții fiind persoane

îndreptățite la despăgubiri în echivalent, conform art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum în mod corect s-a dispus prin

Dispoziția nr. x/2004.

În ceea ce

privește spațiul din imobil deținut de pârâta SC Z. și

aflat în administrarea pârâtului inițial N., actualmente S.P.A.G.D.P.P.

din cadrul Primăriei municipiului Drobeta-Turnu Severin (astfel cum

rezultă din Adresa nr. x/1995 aflată la dosar), tribunalul a

constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la

restituirea în natură, conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

urmând ca la momentul restituirii, să se țină seama de

despăgubirile care au fost încasate de reclamanți în temeiul Legii

nr. 112/1995, conform hotărârilor nr. 309/1996 și 630/2004 emise de

Comisia de Aplicare a Legii nr. 112/1995.

Referitor la

apartamentul pe care l-a ocupat familia O., s-a constatat că soluția

de restituire în natură dispusă prin Dispoziția nr. x/2004, este

legală.

Precizarea de

acțiune depusă la data de 8 septembrie 2009, în primul ciclu

procesual, a fost respinsă, ca tardiv formulată, întrucât în

conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., modificarea

sau completarea acțiunii se poate face până la prima zi de

înfățișare însă, dacă pârâtul consimte, aceasta poate

fi făcută și ulterior, ceea ce nu este cazul în speță

în condițiile în care pârâta M. s-a opus.

Asupra

cererilor de intervenție în interes propriu, prin care intervenienții

au solicitat completarea Dispoziției nr. x/2004, la art. 2, cu

suprafața atribuită lor prin O.P. nr. x/1998, anularea

Procesului-verbal de restituire în natură a suprafeței de 64 mp

și obligarea reclamanților la deblocarea căii de acces,

tribunalul le-a respins cu motivarea că, fiind terți, valorificarea

unor astfel de drepturi nu se poate realiza în acest cadru procesual

reglementat de Legea nr. 10/2001.

În raport de

considerentele reținute anterior, cu privire la respingerea cererii de

restituire în natură a spațiilor comerciale de la parter, cererile de

chemare în garanție formulate de pârâtele SC M. SA, K. SA și SC L.

SRL, au fost respinse, întrucât soluția ce urma a se adopta cu privire la

aceste pârâte nu privea nicio obligație în sarcina lor, care să poată

angaja răspunderea chematelor în garanție contra evicțiunii.

Asupra

excepțiilor invocate pe parcursul procesului, tribunalul a reținut

că, având în vedere faptul că pârâta inițial chemată în

judecată, C. proc. civ., a fost reorganizată după emiterea

dispoziției obiect al prezentei contestații, drepturile și

obligațiile acesteia fiind preluate de către S.P.A.G.D.P.P. din

cadrul Primăriei municipiului Drobeta-Turnu Severin, excepția lipsei

calității procesuale pasive a C. proc. civ., invocată de

către aceasta, a fost apreciată ca întemeiată și a fost

admisă, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților ca

fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate

procesuală pasivă. De altfel, în prima decizie de casare, Curtea de

Apel Craiova a reținut că în primul ciclu procesual, soluția

instanței de fond în mod nelegal a fost adoptată în contradictoriu cu

o persoană care nu mai există (N.) ca urmare a reorganizării.

A fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei Prefectura Mehedinți, având în vedere faptul că, în acest

cadru procesual, o astfel de calitate revine organului emitent al

Dispoziției nr. x/2004, în speța de față, succesorului în

drepturi al acestuia, ca unitate deținătoare conform art. 22 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, iar nu Prefecturii Mehedinți, chiar și în

condițiile în care reclamanții au trimis notificare și

către Prefectură.

Referitor la

excepțiile prematurității și inadmisibilității

invocate de pârâta A.V.A.S., prin întâmpinarea pe care a formulat-o la cererea

de chemare în garanție depusă de SC M. SA, cu motivarea că nu

s-a făcut dovada prejudiciului suferit de societate, a existenței

unei hotărâri definitive și irevocabile prin care s-a dispus

restituirea în natură a imobilului către foștii proprietari

și nu s-a parcurs procedura prealabilă între SC M. SA și

A.V.A.S., au fost apreciate ca neîntemeiate, dată fiind soluția de

respingere adoptată cu privire la cererea de chemare în garanție

promovată de SC M.

În acest

ultim ciclu procesual, intervenienții au invocat excepția

autorității de lucru judecat, arătând că s-au judecat cu

reclamanții în Dosarul nr. x/225/2012.

Tribunalul,

observând hotărârile pronunțate în acel dosar, a constatat că nu

sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a acestei

excepții întrucât, chiar dacă există identitate de

părți, diferă obiectul și cauza, în acest dosar obiectul

fiind contestație întemeiată pe Legea nr. 10/2001, iar în dosarul

arătat, obiectul îl reprezintă constatarea nulității

contractelor de vânzare-cumpărare ale intervenienților.

Având în vedere

faptul că, prin cererile depuse de reclamanta H., aceasta a arătat

instanței faptul că nu își însușește acțiunea

promovată în numele său, fără a-și da acceptul, în

temeiul art. 133 C. proc. civ., acțiunea formulată de aceasta a fost

anulată.

Tribunalul

Mehedinți, prin Încheierea din 10 mai 2017, a dispus, din oficiu,

îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta și Hotărârea nr.

17 din 11 aprilie 2017 în sensul că în loc de "Precizarea din 9

octombrie 2009" (care a fost respinsă ca tardiv formulată) se va

înscrie "Precizarea din 8 septembrie 2009" astfel cum este corect,

iar în minuta și dispozitivul hotărârii în loc de "urmând ca la

momentul restituirii să se aibă în vedere dispozițiile Legii nr.

10/2001 - art. 11 alin. (1) teza II" se va înscrie "urmând ca la

momentul restituirii să se aibă în vedere dispozițiile Legii nr.

10/2001 - art. 20 alin. (1)".

Împotriva

Sentinței civile nr. 17 din 11 aprilie 2017 au declarat apel pârâta U.A.T.

a Municipiului Drobeta-Turnu Severin și reclamantul BB., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, acesta din urmă declarând apel

și împotriva Încheierii din data de 10 mai 2017.

Prin Decizia

nr. 2.543 din 10 octombrie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei U.A.T. a municipiului

Drobeta-Turnu Severin împotriva sentinței menționate; a admis apelul

reclamantului BB. împotriva aceleiași sentinței așa cum a fost

îndreptată prin Încheierea din 10 mai 2017; a anulat în parte

sentința și, rejudecând pe fond, a respins precizarea din data de 8

septembrie 2009; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a

respins apelul formulat de reclamantul BB. împotriva Încheierii din 10 mai

2017; a respins cererea privind cheltuielile de judecată formulată de

același apelant.

Referitor la

calificarea căii de atac, instanța de apel a reținut că

obiectul cauzei de față l-a constituit contestația împotriva

Dispoziției din  01 martie 2004 emisă de C. proc. civ. în baza Legii

nr. 10/2001, urmare a notificării formulate de C. în calitate de moștenitor

al defuncților II. și NN., contestație înregistrată pe

rolul Tribunalului Mehedinți la data de 31 martie 2004, iar nu la data de

13 iunie 2012 așa cum susțin intimații. Potrivit

reglementărilor în vigoare la acea dată, hotărârile date în

primă instanță de judecătorie și tribunal sunt supuse

apelului la curtea de apel, iar hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt

supuse recursului.

Astfel

potrivit art. XII din această lege, alin. (3) al art. 26 din Legea nr.

10/2001 a fost modificat în forma: decizia sau, după caz, dispoziția

motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în

natură poate fi atacată de persoana care se pretinde

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu

soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea

tribunalului este supusă recursului, care este de competența

curții de apel.

Dispozițiile

art. XXVI ale Legii nr. 202/2010 au stabilit însă că

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum au fost

modificate, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare

în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o

hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a

prezentei legi.

Ori în

speță, la data de 9 octombrie 2009 s-a pronunțat Sentința

civilă nr. 276 a Tribunalului Mehedinți.

Cum Legea nr.

202/2010 a intrat în vigoare la data de 26 noiembrie 2010, sunt aplicabile

dispozițiile art. 282 din vechiul C. proc. civ. mai sus enunțate,

calea de atac fiind apelul.

Referitor la

excepțiile invocate prin întâmpinare de către A.V.A.S. privind lipsa

calității procesuale pasive, prematuritatea și inadmisibilitatea

referitoare la cererea de chemare în garanție formulată de SC M. SA,

excepții ce au fost respinse de către instanța de fond, cum

intimata chemată în garanție nu a formulat apel împotriva

soluției instanței de fond, acestea au fost considerate simple

apărări, urmând a fi înlăturate în raport de soluția de

respingere a cererii de chemare în garanție.

Referitor la

apelul formulat de pârâta U.A.T. Drobeta-Turnu Severin, instanța de apel a

reținut că principala critică se referă la faptul că

instanța de fond în mod greșit a dispus restituirea în natură a

apartamentului cu două camere situat la etajul 1 al imobilului în

cauză, deoarece acesta nu s-a aflat niciodată în administrarea fostei

regii N. SA actualmente S.P.A.G.D.P.P. din cadrul Primăriei, ci ar fi

deținut de SC Z., instanța interpretând eronat Adresa din 8 decembrie

1995 adresată Consiliului Local Drobeta-Turnu Severin, de către N.

Critica a

fost respinsă ca nefondată, instanța reținând că, din

actele aflate la dosar, și anume Adresa din 2 decembrie 1992 emisă de

fosta N. SA, reiese că imobilul din strada ..., a fost trecut în

proprietatea statului, o parte fiind închiriată unor persoane fizice, iar

parterul transmis spre administrare C.P.L. Drobeta-Turnu Severin. Reiese, deci,

că imobilul respectiv fusese în administrarea N. SA, părți din

acesta fiind apoi închiriate sau date spre administrare altor

entități.

Din Adresa

din 2 septembrie 1996 emisă de aceeași regie autonomă reiese

că, la acea dată, în administrarea acesteia mai era un apartament ce

era închiriat unei persoane fizice, apartament ce a fost restituit

foștilor proprietari prin decizia atacată în cauza de față,

precum și un apartament compus dintr-o cameră în suprafață

de 15 mp ce fusese închiriat de Asociația Luptătorilor în

Revoluția din 22 decembrie 1989.

De asemenea,

din Adresa din 8 decembrie 1995 emisă de aceeași regie reiese că

în imobilul respectiv mai existau două camere, pentru care nu se încheiase

contract de închiriere și care fuseseră folosite de ziarul OO., iar

apoi de un colaborator al ziarului Z.

Aceeași

regie solicită Consiliului Local, căruia îi era destinată

adresa, să aprobe închirierea acelui spațiu prin licitație

pentru a se intra în legalitate.

Din

coroborarea celor menționate în actele respective reiese că imobilul

din strada ..., ce făcea obiectul notificării formulate de

contestatari, fusese în administrarea fostei regii N., acesta fusese închiriat

și, ulterior, vândut, cu excepția a una sau două camere aflate

la etajul 1, care fuseseră închiriate Asociației Luptătorilor în

Revoluția din 22 decembrie 1989, iar ulterior folosite de ziarul OO., apoi

de un colaborator al ziarului Z., fără însă a se fi încheiat un

contract de închiriere.

Cu alte

cuvinte, acest spațiu era încă în administrarea fostei regii N., doar

așa explicându-se și cererea adresată de conducerea acesteia,

Consiliului Local Municipal de a aproba închirierea spațiului respectiv

prin licitație.

Potrivit art.

28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptățită

nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se

va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul,

respectiv Primăriei Municipiului București.

Potrivit

alin. (2), în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor

probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de

autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare

măsura preluării abuzive este presupusă că deține

imobilul sub nume de proprietar.

Legea

instituie astfel o prezumție relativă în sensul că persoana prin

care s-a dispus sau pus în executare măsura preluării abuzive este

presupusă ca deține imobilul sub nume de proprietar, prezumție

ce poate fi, evident, răsturnată prin alte probe admise de lege.

În

speță, apelanta în a cărei subordine se află

S.P.A.G.D.P.P., continuatoarea fostei regii autonime N., nu a dovedit că

spațiul respectiv ar fi ieșit din patrimoniul său în vreun mod

legal, astfel că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a

dispus restituirea acestuia către persoanele îndreptățite.

În sprijinul

acestei concluzii vin și prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001

potrivit cu care dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în

situația în care persoana juridică notificată deține numai

în parte bunurile imobile solicitate. În această situație persoana

juridică deținătoare va emite decizia motivată de

retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține. Persoana

juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite

toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare

a celeilalte părți din imobilul solicitat. Totodată va anexa la

comunicare și copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate

sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu deține aceste

date, persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei

îndreptățite.

Critica

privind faptul că judecătorul cauzei în prima instanță nu a

reținut din pledoaria consilierului juridic ce a reprezentat-o pe

apelantă decât faptul că acesta a solicitat exonerarea de plata

cheltuielilor de judecată, că au soluționat notificarea din anul

2004, iar spațiul deținut de Z. nu le aparținea, nu poate fi

considerată o critică veritabilă a sentinței atacate putând

face eventual obiectul unei îndreptări de eroare materială a

hotărârii, nefiind de natură a afecta legalitatea și temeinicia

hotărârii respective.

Referitor la

apelul formulat de reclamantul BB., instanța de apel a reținut

că este fondat în parte, doar cu privire la modul în care instanța de

fond a soluționat precizarea făcută de reclamanți la data

de 8 septembrie 2009.

Instanța

de apel a reținut astfel că la data de 8 septembrie 2009

reclamanții au formulat o precizare prin care au solicitat restituirea

spațiului comercial de la parterul imobilului din str. ...,

înstrăinat de către SC M. SA către SC K. SA, a spațiului

situat tot la parter înstrăinat de aceeași SC M. SA către SC L.

SRL și anularea contractelor de vânzare-cumpărare astfel încheiate.

De asemenea,

au mai cerut anularea contractelor de înstrăinare a apartamentelor situate

la etajele 1 și 2 ale imobilului, către persoanele fizice care le

dețin și restituirea în natură a acestora, precum și

restituirea în natură a spațiului deținut de ziarul Z., precum

și, în mod subsidiar, o nouă expertizare a imobilului respectiv,

considerând că expertiza care a stat la baza Hotărârii nr. 309/1996 a

Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, ca și hotărârea

respectivă, sunt nelegale.

În

legătură cu această precizare instanța de fond s-a

pronunțat prin dispozitivul sentinței atacate, așa cum a fost

îndreptat prin Încheierea de îndreptare materială din 10 mai 2017, în

sensul că a respins-o ca tardiv formulată, fiind făcută

după prima zi de înfățișare, cu încălcarea

dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea

instanței de fond este însă una greșită, întrucât prin

Decizia civilă nr. 233 din 28 aprilie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova în apelul formulat de către reclamanți împotriva

Sentinței nr. 618/2010 a Tribunalului Mehedinți, s-a reținut

că instanța de fond a soluționat cauza în al doilea ciclu

procesual după casarea cu trimitere, fără a respecta cadrul

procesual stabilit de părții, prin nesoluționarea cererilor

vizând constatarea nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare, cereri formulate prin precizarea din 8 septembrie 2009

și menținute ulterior.

Așadar

prin acea decizie de casare s-a statuat cu putere de lucru judecat că

precizarea respectivă nu a fost una tardiv formulată, ci ea trebuia

soluționată pe fond, fiind astfel trimisă cauza spre rejudecare

cu această îndrumare.

Potrivit art.

297 alin. (1) din C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept de

către instanța de apel, ca și necesitatea administrării

unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Având în

vedere aceste dispoziții legale, precum și cele ale aceluiași

articol și aliniat, teza I, instanța de apel a anulat în parte

sentința, doar cu privire la Cererea precizatoare din 8 septembrie 2009

și a reținut cauza spre rejudecarea în fond a acestei cereri.

Sub acest

aspect, instanța de apel a reținut că prin Încheierea din 4

septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul

nr. x/101/2012, s-a dispus disjungerea cererilor privind constatarea

nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare formulate

de reclamanți prin Precizarea din 8 septembrie 2009 și judecarea

acestora separat de contestația împotriva dispoziției de restituire.

Așadar,

instanța s-a pronunțat doar asupra celorlalte capete de cerere

formulate prin precizarea respectivă și anume restituirea în

natură a tuturor spațiilor din imobilul ce a făcut obiectul

notificării, precum și a legalității Hotărârii nr.

309/1996 dată în baza Legii nr. 112/1995 de acordare a

despăgubirilor.

În ceea ce

privește restituirea în natură a tuturor spațiilor ce au fost

înstrăinate către persoanele fizice chemate în proces, ca și a

spațiilor comerciale de la parterul imobilului înstrăinate de

către SC M. SA, instanța de apel a reținut că această

precizare este de fapt o dezvoltare a motivelor contestației formulate

împotriva dispoziției emisă de fosta N. SA, contestație ce viza

practic restituirea întregului imobil situat în str. ..., compus din

construcție și terenul aferent.

Instanța

de apel a reținut că, prin hotărâri judecătorești

definitive, au fost respinse cererile formulate de reclamanții-apelanți,

privind constatarea nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare a părților din imobilul ce a făcut

obiectul naționalizării și, ulterior, ce a făcut obiectul

notificării contestate.

Astfel, prin

Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în

Dosarul nr. x/225/2012, s-a respins irevocabil acțiunea reclamanților

din acest dosar, privind constatarea nulității absolute a

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate: la 23 aprilie 1975 de X. și

Y., la 5 august 1976 de R. și S., la 9 martie 1976 de V., la 14 aprilie

1983 de T. și U. și la 14 aprilie 1983 de P. și Q.

Aceeași

este situația și în ceea ce privește spațiile comerciale

cumpărate de K. București și SC L. SRL de la SC M. SRL întrucât

prin Sentința civilă nr. 1.217 din 24 martie 2015

pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin,

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 170/R din 20 octombrie 2015

dată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. x/101/2015, s-a respins

cererea reclamanților prin care au solicitat constatarea nulității

absolute a contractului de privatizare a SC M. SA (Procesul-verbal nr. x/1995)

precum și a contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente, încheiate

de această din urmă societate cu K. București și SC L. SRL

(Contract de vânzare-cumpărare nr. x/1996 și Contract de

vânzare-cumpărare nr. x/1996).

Potrivit art.

1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza

Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie

în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este

posibilă, în condițiile prezentei legi.

Potrivit art.

11 alin. (1) din aceeași lege, imobilele expropriate și ale

căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor

restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au

fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Dacă

persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea

în natură este condiționată de rambursarea unei sume

reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu

coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.

Având în

vedere că spațiile respective au fost înstrăinate legal,

așa cum s-a stabilit prin hotărârile judecătorești mai sus

arătate, acestea nu mai puteau face obiectul restituirii în natură,

reclamanții fiind îndreptățiți la despăgubiri în

raport cu textele legale enunțate, așa cum a reținut, de altfel,

și instanța de fond.

Din imobilul

naționalizat și care a făcut obiectul notificării nu a fost

înstrăinat un apartamentul deținut de familia O., compus din trei

camere, baie și bucătărie, hol și WC în suprafață

de 59,16 mp ca și terasa în suprafață de 16,09 mp.

Pentru acest

imobil, prin dispoziția atacată, s-a dispus în mod legal restituirea

sa în natură către persoanele îndreptățite, acesta fiind

retrocedat împreună cu suprafața de 64 mp din curtea rămasă

după înstrăinarea celorlalte imobile, așa cum reiese din procesul-verbal

de predare-primire încheiat între reprezentanții N. și persoanele

îndreptățite.

Restul

suprafeței de teren curte, ca și dependințele aflate pe aceste

suprafețe au fost înstrăinate odată cu apartamentele respective

așa cum reiese din contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosar

și a căror legalitate a fost stabilită, după cum s-a

arătat, prin hotărâri judecătorești definitive.

De altfel,

din Hotărârea nr. 309/1996 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii

112/1995, reiese că persoanele îndreptățite au primit

despăgubiri pentru întregul imobil construcții și teren aferent.

Potrivit art.

18 din Legea nr. 112/1995, hotărârile comisiilor județene, ale

comisiei municipiului București și ale comisiei sectorului agricol

Ilfov sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit legii civile, și

pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cum

apelanții nu au atacat hotărârea respectivă în termenul

prevăzut de lege, cererea acestora formulată prin precizarea din 8

septembrie 2009 cu privire la efectuarea unei noi expertize care să

reevalueze imobilul supus naționalizării nu a putut fi primită.

În raport de

aceste considerente, instanța de apel a constatat ca fiind nefondate atât

cererea precizatoare formulată la data de 8 septembrie 2009, cât și

criticile privind legalitatea contractelor de vânzare a apartamentelor

către persoanele fizice, vânzarea de către SC M. SA a celorlalte

spații din imobil și privatizarea acesteia, precum și pretinsa

nemotivare, de către instanța de fond, a hotărârii atacate.

Referitor la

apelul împotriva Încheierii din 10 mai 2017, instanța de apel a

reținut că, prin încheierea respectivă, instanța de fond a

dispus în mod legal îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta și

Sentința nr. 17 din 11 aprilie 2017, în sensul modificării datei la

care a fost formulată cererea precizatoare din 9 octombrie 2009, cum

fusese trecut inițial, în 8 septembrie 2009 cum era corect.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. reclamantul BB., susținând, în motivarea acestuia, că

instanțele nu au arătat, în concret, de ce au apreciat că, în

aplicarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură nu

mai este posibilă, deși în cauză s-a făcut dovada dreptului

de proprietate al autorului reclamantului, a calității de persoane

îndreptățite la restituire, iar bunul există fizic în

materialitatea sa.

Consideră

recurentul că trimiterile pe care le fac instanțele la încheierea

contractelor de vânzare-cumpărare prin care au fost cumpărate

părți din imobil nu constituie, în sine, un impediment la restituirea

în natură, cât timp acestea au avut ca obiect construcția în litigiu,

construcție cu privire la care statul nu a avut niciodată calitatea de

proprietar. Chiar dacă prin hotărâri judecătorești s-a

statuat că nu există motive de nulitate absolută care să

ducă la desființarea contractelor, un contract putând fi apreciat ca

valabil încheiat prin raportare la respectarea condițiilor de fond și

de formă la data încheierii actului, aceasta nu înseamnă că

existența lor se poate constitui în imposibilitate obiectivă de

restituire a bunului.

În mod

greșit, instanța de apel face trimitere la dispozițiile art. 11

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, inaplicabile în cauză întrucât imobilul

în discuție nu a fost expropriat, ci preluat abuziv. De altfel,

instanța se contrazice, făcând trimitere și la

naționalizarea imobilului, fără, însă, să analizeze

posibilitatea restituirii în natură prin raportare la această

instituție, care are alt regim juridic și, corelativ, alte efecte.

Instanțele

anterioare nu au analizat fondul acțiunii cu privire la terenul aferent

construcției și cu privire la partea de imobil-construcție care

nu a făcut obiectul vreunei înstrăinări, și anume

demisolul.

Nu

există nicio rațiune pentru care să nu se restituie terenul

aferent construcției, deoarece prin contractele de vânzare-cumpărare

către persoanele fizice a fost atribuită numai suprafața de 54

mp către X. Încă din acțiunea principală a solicitat

terenul pe care se află construcția, însă instanțele nu au

făcut nicio analiză a acestei cereri. De asemenea, demisolul

(pivnița) nu a făcut obiectul vreunei înstrăinări și

nu există impediment în calea restituirii în natură.

Instanțele

au făcut abstracție de faptul că partea de construcție care

a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1996 a fost

înstrăinată în timpul judecării Dosarului nr. x/1994, dosar

aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, în care reclamanții

din acest dosar revendicau imobilul, situație față de care nu se

poate vorbi de o înstrăinare valabilă, cât timp niciuna din

părțile cocontractante nu a fost de bună-credință

și oricum vânzătorul era un neproprietar.

Susține

că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1)

și art. 9 din Legea nr. 10/2001, privind restituirea în natură a

întregului imobil, iar, în subsidiar, a terenului și demisolului care nu

au făcut obiectul vreunei înstrăinări.

Intimații

P., Q., S., R., HH., GG., FF., Y., X. și SC K. SA prin lichidator DD. au

formulat întâmpinare, în termenul legal, prin care solicită respingerea

recursului ca inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri

definitive, în condițiile în care legea specială și C. proc.

civ. prevăd unicitatea căii de atac. Pe fond, apreciază că

recursul nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de lege

și că hotărârea atacată este temeinică și

legală.

Până la

termenul fixat pentru judecata recursului, s-au depus la dosar relații

privind decesul intimatei reclamante E., motiv pentru care, nefiind

indicați moștenitorii, aceasta a fost citată la ultimul

domiciliu cunoscut, pe numele moștenirii, fără ca în cauză

să se prezinte un moștenitor acceptant al succesiunii.

După

rămânerea în pronunțare a cauzei, recurentul reclamant a atașat

la dosar certificatul de deces al numitei E. și a indicat un prezumptiv

moștenitor, în persoana numitului PP., fără a depune la dosarul

cauzei dovada acestei calități.

Instanța

de recurs apreciază că, după închiderea dezbaterilor, nu mai pot

fi formulate alte susțineri referitoare la elementele procesului,

situația nou învederată neconstituind un motiv de ordine publică

ce ar impune repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei, în condițiile în care

drepturile și obligațiile patrimoniale ale persoanei decedate, parte

într-un litigiu aflat pe rolul instanței, se transmit și sunt

opozabile moștenitorilor acesteia, în măsura în care dovedesc atare

calitate, aceștia fiind singurii care, eventual, ar putea invoca o

vătămare a intereselor lor procesuale.

De asemenea,

cu titlu prealabil, s-a invocat, de către intimați, inadmisibilitatea

recursului, pe motiv că litigiul s-a finalizat prin pronunțarea unei

hotărâri definitive în fața Curții de Apel.

Astfel cum

rezultă din dezbaterile asupra admisibilității, consemnate în

practicaua prezentei decizii, instanța de recurs a constatat că

litigiul este supus vechiului C. proc. civ., prin urmare hotărârile

definitive pot fi atacate cu calea extraordinară de atac a recursului.

În acest

sens, se reține că, în speță, nu este aplicabil art. 26

alin. (3) în forma modificată prin art. XII din Legea nr. 202/20210,

potrivit căruia hotărârea tribunalului care soluționează o

contestație împotriva unei decizii de respingere a notificării sau a

cererii de restituire în natură este supusă recursului, care este de

competența curții de apel. Aceasta întrucât norma tranzitorie

reprezentată de art. XXVI din Legea nr. 202/2010 dispune că

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se aplică

și proceselor aflate în curs de soluționare în primă

instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în

cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Or, în

cauză, la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, 26 noiembrie

2010, se pronunțase Sentința civilă nr. 618 din 8 octombrie

2010, neavând relevanță, pentru stabilirea regimului juridic sub care

se judecă procesul, faptul că a fost desființată ulterior

iar cauza trimisă spre rejudecare.

Prin urmare,

în cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în

forma anterioară modificărilor aduse de Legea nr. 202/2010, motiv

pentru care litigiul este susceptibil de judecare atât în apel, cât și în

recurs, fiind astfel admisibilă calea de atac formulată.

Analizând

criticile formulate prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte

constată următoarele:

Recurentul

invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susținând o

motivare contradictorie a instanței de apel care, pe de o parte, face

trimitere la dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care

privesc imobilele expropriate iar, pe de altă parte, se referă la

naționalizarea imobilului, fără însă a soluționa

cererea de restituire în natură în raport cu regimul juridic al imobilelor

naționalizate.

Nu poate fi

reținută această critică în condițiile în care

instanța de apel a apreciat, prin considerentul criticat, că

spațiile înstrăinate legal nu mai pot face obiectul restituirii în

natură. Faptul că s-a întemeiat, în susținerea acestui argument,

pe textul de lege care vizează imobilele expropriate nu înseamnă

că raționamentul său este eronat și că acest imobil

care, într-adevăr, nu a făcut obiectul unei exproprieri, ci al unei

naționalizări, este restituibil în natură, astfel cum

susține recurentul, în condițiile în care, potrivit art. 19 alin. (1)

și (2) (actual art. 20) și 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în

forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii, spațiile

respective (cu destinație locativă sau comercială), odată

ce s-a dovedit că au fost înstrăinate cu respectarea legii, nu mai

pot face obiectul restituirii în natură, ci exclusiv al acordării

despăgubirilor prin echivalent.

Prin urmare,

considerentul analizat nu poate fi apreciat ca fiind contradictoriu întrucât nu

duce, prin utilizarea lui în raționamentul judiciar al instanței, la

o soluție diferită de cea pronunțată.

De altfel,

aceeași eroare în indicarea textului de lege a fost

săvârșită și de instanța de fond care, prin Încheierea

din data de 10 mai 2017, a rectificat dispozițiile aplicabile

soluției de restituire în natură, din art. 11 alin. (1) teza II, în

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, apelul declarat împotriva acestei

încheierii fiind, de asemenea, respins.

În ceea ce

privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea a fost dată

cu greșita aplicare a legii, întrucât instanțele de fond nu

arată, în concret, de ce restituirea în natură nu mai este

posibilă, câtă vreme existența unor contracte de vânzare

cumpărare pentru construcția în litigiu, chiar dacă sunt

valabile sub aspectul condițiilor de fond și de formă analizate

la data încheierii acestora, nu pot constitui un impediment la executare, fiind

încheiate cu un non dominus.

Este

eronată această susținere având în vedere că

instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a legii atunci

când au apreciat că părțile din imobil ce au fost

înstrăinate prin contracte de vânzare-cumpărare ce au constituit

obiect al controlului de legalitate în litigiile disjunse din prezenta

cauză, nu mai pot fi restituite în natură, ci doar prin echivalent.

Spațiile

restituibile în natură (construcțiile și terenul aferent,

închiriate numitei O., precum și încăperile utilizate, succesiv, de

către o asociație a revoluționarilor și colaboratorul

publicației Z.) sunt singurele care au rămas în administrarea

unității de fond locativ din cadrul primăriei.

Instanța

de apel a constatat, în mod corect, că nu sunt îndeplinite condițiile

reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea în natură decât în

ceea