ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 278/2018

Decizia nr. 278/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 31 martie 2004 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, sub nr. x/101/2004, reclamanții A. și B. (în calitate de moștenitori ai autorului C.), D., E., F., G., H., I. și J. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu intimatele Primăria Drobeta-Turnu Severin, Prefectura județului Mehedinți, K. SA București, SC L. SRL Drobeta-Turnu Severin, SC M. SA Drobeta-Turnu Severin, anularea Dispoziției din 1 martie 2004 emisă de N. Drobeta-Turnu Severin. În motivare, reclamanții au arătat că pârâta N. a omis să se pronunțe cu privire la restituirea apartamentului cu două camere și hol deținut de către Datina Drobeta-Turnu Severin sau să le comunice dacă se află în administrarea Primăriei Drobeta-Turnu Severin, caz în care să transmită notificarea acestei instituții.

Au mai arătat că nu le-a fost restituit nici terenul - curte aferent locuinței ocupată cu contract de închiriere de către familia O., nu au fost calculate despăgubirile pentru apartamentele vândute și că, din imobilul situat în str… , fac parte și spațiile comerciale vândute de SC M. SA Drobeta-Turnu Severin către K. și SC L. SRL Drobeta-Turnu Severin, preluarea făcându-se fără titlu, astfel că sunt deținute nelegal. Reclamanții, în calitate de moștenitori ai autorilor lor, au proprietatea atât asupra construcțiilor, cât și a terenului pe care se află imobilele ce nu au făcut obiectul vânzării, acestea fiind supuse restituirii în natură.

Intimata K. București a formulat cerere de chemare în garanție a SC M. SA Drobeta-Turnu Severin, prin care a solicitat restituirea prețului actualizat al parterului și valoarea îmbunătățirilor efectuate la acesta, depunând la dosar Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 1 martie 1996. Intimata SC L. SRL Drobeta-Turnu Severin a depus la dosar întâmpinare și cerere de chemare în garanție a SC M. SA pentru a fi obligată aceasta la plata contravalorii actuale a imobilului, considerându-se cumpărător de bună-credință. Intimata SC M. SA Drobeta-Turnu Severin a formulat cerere de chemare în garanție a C.P.L. Drobeta-Turnu Severin și A.V.A.S. arătând că C.P.L. a transferat la 15 aprilie 1986, cu plată, fostei I.C.S.M.I.

- actuala SC M. SA spațiul comercial din str… , iar în anul 1995 prin Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, acest spațiu a fost cumpărat de la F.P.S. (actualul A.V.A.S.). A solicitat obligarea acestora la plata sumei pe care ar fi obligată să o restituie K. și SC L. SRL. S-au formulat cereri de intervenție în interes propriu, de către numiții P. și Q., în calitate de proprietari ai apartamentului nr. 4A, et. 2, conform Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 14 aprilie 1983, prin care au solicitat completarea Dispoziției nr. x/2004 la art. 2, cu suprafețele atribuite prin Ordinul Prefectului nr. x/1998, anularea procesului-verbal de restituire în natură a suprafeței de 64 mp și obligarea contestatorilor să deblocheze poarta de acces în vederea asigurării accesului pentru intervenții la instalațiile de încălzire, apă caldă, apă rece, în caz de avarii, la tabloul electric; de către numiții R. și S. - proprietari ai apartamentului nr. 2 et.

1, dobândit prin Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 13 august 1977; T. și U. - proprietari ai apartamentului nr. 3A, et. 2, conform Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 14 aprilie 1983; V. - proprietar al apartamentului nr. 4, et. 2, conform Contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 6 octombrie 1975 și X. și Y. - proprietari ai apartamentului nr. 1, et. 1, conform Contractului încheiat la 23 aprilie 1975, cereri au fost încuviințate în principiu.

Prin Precizarea din 11 ianuarie 2008, reclamanții au solicitat restituirea în natură a spațiilor comerciale vândute de SC M., a celor 4 apartamente ocupate de intervenienți, a camerelor ocupate de ziarul Z. aflat la etajul 1 și măsuri reparatorii pentru terenul de 260 mp și construcția de 16 mp din strada … Prin Sentința nr. 276 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, în Dosarul nr. x/101/2004, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a contestatorului D.; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor Prefectura Mehedinți și N. Drobeta-Turnu Severin; s-a respins acțiunea precizată; s-au respins cererile de chemare în garanție și cererile de intervenție în nume propriu.

Prin Decizia nr. 40 din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamanților, a desființat Sentința nr. 276 din 9 octombrie 2009 și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. Cu ocazia rejudecării, au fost introduși în cauză moștenitorii intervenientului V., decedat la 13 septembrie 2008, AA. în calitate de moștenitor al defunctului D., BB. în calitate de moștenitor al defunctei G. și Serviciul Public de Administrare și Gestionare a Domeniului Public și Privat al Municipiului Drobeta-Turnu Severin în calitate de succesor al N. Drobeta-Turnu Severin.

Prin Sentința nr. 618 din 8 noiembrie 2010 Tribunalul Mehedinți a respins excepțiile de prematuritate invocate de A.V.A.S., lipsă calitate procesuală pasivă invocate de N. Drobeta-Turnu Severin și Prefectura Mehedinți și nulitate pentru lipsa obiectului cererii invocată de SC K. SA; a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții A., B., E., F., G. (decedată - moștenitor BB.), H., I. (decedat, cu moștenitorii I. și CC.), J., F., D. (decedat, moștenitor AA.), în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin - S.P.A.G.D.P.P. al Municipiului Drobeta-Turnu Severin, SC M. SA, Drobeta-Turnu Severin, SC L. SRL Drobeta-Turnu Severin, K. - S.A. reprezentat prin lichidator DD.

București, chemații în garanție A.V.A.S. București, SC E.E. SA Drobeta-Turnu Severin și intervenienții X., Y., P., Q., R., S., T. și U. (decedați, cu moștenitor P.) și V. (decedat, cu moștenitori FF., GG., HH.); a obligat pârâta Primăria Drobeta-Turnu Severin prin S.P.A.G.D.P.P. al Municipiului Drobeta-Turnu Severin să restituie în natură și apartamentul situat la et. I al imobilului din str… , compus din două camere și deținut fără titlu de ziarul Z. alături de partea de imobil restituit prin Dispoziția din 1 martie 2004 emisă de N.; a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la despăgubiri în echivalent bănesc pentru restul imobilului, rămas nerestituit și pentru terenul aferent; a respins cererile de chemare în garanție formulate de SC M. SA Drobeta-Turnu Severin, K. București prin lichidator DD.

București, SC L. SRL Drobeta-Turnu Severin; a respins cererile de intervenție formulate de X.,Y., R. și S., V. (decedat, cu moștenitori FF., GG., HH.), T. și U. (decedați, cu moștenitor P.), Q. și P.; a respins cererile de anulare a Ordinului Prefectului și Certificatului de urbanism. Prin Decizia nr. 233 din 28 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de apelantul reclamant moștenitor BB., împotriva Sentinței nr. 618 din 8 noiembrie 2010, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți. Prin Decizia nr. 3.184 din 10 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/101/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de pârâta SC K. SA prin lichidator DD.

împotriva Deciziei nr. 233 din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova reținând că cererile formulate de reclamanți vizând constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare au rămas nesoluționate și că prima instanță nu s-a conformat dezlegărilor obligatorii date de instanța de apel, respectiv de a analiza cererile formulate de reclamanți. Cauza a fost înregistrată la instanța de fond, după casare, sub nr. x/101/2012. Prin Decizia nr. 48 din 15 septembrie 2015 Tribunalul Mehedinți a constatat perimată acțiunea. Prin Decizia nr. 741 din 14 decembrie 2015 Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de reclamantul BB., împotriva Sentinței civile nr. 48 din 15 septembrie 2015, pe care a casat-o în sensul că a respins excepția perimării și a trimis cauza spre judecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost restituită la data de 21 decembrie 2015 și înregistrată pentru continuarea judecății, la Tribunalul Mehedinți, la data de 23 decembrie 2015. La data de 7 iunie 2017, reclamantul BB. a depus la dosar precizare de acțiune, prin care a învederat instanței numele, prenumele și adresele reclamanților din cererea de chemare în judecată, moștenitorii reclamanților D., I. și J. decedați în timpul procesului, sens în care a solicitat introducerea în cauză a acestora în calitate de reclamanți și a arătat că își menține cele solicitate prin acțiunea introductivă, precum și cele solicitate prin precizările formulate în data de 11 ianuarie 2008 și 9 octombrie 2009. Totodată a arătat că mai solicită restituirea în natură a următoarelor imobile: - teren în suprafață de 554 mp situat în str… , dobândit de autorul său, II.

prin Actul de vânzare-cumpărare din 7 octombrie 1937 transcris în R.D.T.I.I. la Tribunalul Mehedinți la nr. x/1937; - întregul subsol al imobilului situat în str… , Drobeta-Turnu Severin; - încăperea în suprafață de 15 mp situată în Drobeta-Turnu Severin, str… , deținută de publicația Z.; - cele patru apartamente situate la et. 1 și 2 ale imobilului mai sus menționat construite după anul 1937 peste parterul existent încă din anul 1904 și deținute în prezent de familiile X. și Y., R. și S., P. și Q. și FF., GG. și HH.; - spațiul comercial situat la parterul acestui imobil în suprafață de 294 mp deținut de SC K. SA; - spațiul comercial situat la parterul acestui imobil în suprafață de 30 mp deținut inițial de SC L. SRL și în prezent deținut prin adjudecare de numita JJ.

conform extrasului de CF nr. x. La solicitarea instanței, reclamantul a arătat că pentru cele 4 apartamente situate la etajele 1 și 2 ale imobilului situat în Drobeta-Turnu Severin, str… construite după anul 1937, s-a judecat în contradictoriu cu intervenienții X. și Y., R. și S., T. și U. și FF., GG. și HH. pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare, acțiunile fiind respinse ca neîntemeiate; pentru imobilul situat în Drobeta-Turnu Severin, str… , în suprafață de 294 mp, s-a judecată cu K. SA iar pentru spațiul în suprafață de 30 mp situat în același imobil s-a judecat cu L. SRL, în prezent acest din urmă spațiu comercial este deținut de JJ., conform extrasului de Carte Funciară depus la dosar.

Prin Încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2016, a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, JJ. care, pentru termenul din data de 21 februarie 2017, a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că a dobândit spațiul comercial de la parterul imobilului în litigiu, prin adjudecare de la SC L. SRL și nu este de acord cu restituirea în natură în favoarea reclamanților. Prin Sentința nr. 17 din 11 aprilie 2017 Tribunalul Mehedinți, secția I civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de N. și Prefectura Mehedinți și a respins acțiunea promovată în contradictoriu cu acestea pentru lipsă calitate procesuală pasivă; a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, invocate de A.V.A.S.; a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenienți; a anulat acțiunea formulată de reclamanta H.; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., E., F., BB., H., AA., KK., F., LL.

și MM., intervenienții GG., HH., FF., X., Y., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâții S.P.A.G.D.P.P. al Municipiului Drobeta-Turnu Severin - Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin, C. proc. civ. Drobeta-Turnu Severin, Prefectura Mehedinți, SC L. Drobeta-Turnu Severin, JJ. la P.M.S. Craiova, SC K. SA prin lichidator DD., chemata în garanție A.V.A.S. București, SC EE. SA, SC M. SA; a respins, ca tardiv formulată, precizarea de acțiune din 9 octombrie 2009; a obligat pârâta Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin - S.P.A.G.D.P.P.

al municipiului să restituie în natură reclamanților și apartamentul situat la etaj 1 al imobilului din str… , compus din două camere și deținut de SC Z., urmând ca la momentul restituirii să se aibă în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2011 - art. 11 alin. (1) teza II; a menținut restul mențiunilor din Dispoziția din 1 martie 2004; a respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții V., T. și U., R. și S. și X. și Y., privind completarea Dispoziției nr. x/2004 și obligarea reclamanților la deblocarea căii de acces; a respins cererile de chemare în garanție formulate de SC K., SC L. și M.; a obligat pârâta Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin - S.P.A.G.D.P.P.

să plătească reclamantului BB. 2.000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, în rejudecare, tribunalul a reținut următoarele: În baza Legii nr. 10/2001, reclamanții, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari II. și NN. (conform certificatelor de moștenitor nr. x., y., z./1995), au formulat Notificarea din 10 ianuarie 2001 prin care au solicitat restituirea în natură a mai multor imobile ce-au aparținut celor doi autori și care au fost preluate de stat, printre acestea, și imobilul din strada ..., Drobeta-Turnu Severin.

Prin Dispoziția nr. 31 din 1 martie 2004 emisă de N. Drobeta-Turnu Severin, s-a dispus: - restituirea în parte a acestui imobil persoanelor îndreptățite C., I., J., D., E., F., H. și G., respectiv partea de imobil ocupată cu Contractul de închiriere nr. x/1999 de O., compusă din trei camere, baie, bucătărie, hol, wc, în suprafață de 56,19 mp și terasă în suprafață de 16,09 mp; - pentru etajul 1 al imobilului, vândut lui R. și S. cu Contractul de vânzare-cumpărare din 5 august 1976 (5 camere cu dependințe, în suprafață de 130 mp și boxă de 13,60 mp) și lui X. și Y. cu Contractul de vânzare-cumpărare din 23 aprilie 1975 (patru camere plus principalele dependințe în suprafață de 127,55 mp și boxa de cărămidă de 19,32 mp); pentru etajul 2 vândut lui V. cu Contractul de vânzare din 9 martie 1976 (cinci camere plus principalele dependințe în suprafață de 128 mp și boxa de 19 mp), lui T. și U. cu Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1983 (două camere cu principalele dependințe în suprafață de 63,58 mp și boxa de 10,50 mp) și lui P. și Q. cu Contractul de vânzare nr. x/1983 (două camere plus principalele dependințe în suprafață de 63,58 mp), s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent potrivit Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei dispoziții, au formulat prezenta contestație reclamanții, susținând că aceasta este incompletă întrucât nu se face referire la apartamentul deținut de SC Z. (sau care este unitatea deținătoare a acestuia), la terenul curte aferent locuinței ocupată de familia O. și nici la parterul imobilului care este ocupat de spațiile comerciale vândute de M. SA Drobeta-Turnu Severin, către K. București și către SC L. SRL Drobeta-Turnu Severin. De asemenea, au arătat că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu, iar ei, în calitate de moștenitori, au fost și sunt proprietari. Prin urmare, pe tot parcursul procesului, reclamanții au insistat în restituirea în natură a întregului imobil (construcție și teren), inclusiv și a părților din acesta pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri în echivalent.

Tribunalul a constatat că, în ceea ce privește apartamentele de la etajul 1 și 2 deținute de intervenienții principali din acest dosar, respectiv de familiile R. și S., X. și Y., V., T. și U. și pentru care s-a dispus acordarea reclamanților de despăgubiri în echivalent, acestea nu pot fi restituite în natură în condițiile în care instanțele de judecată au stabilit cu putere de lucru judecat valabilitatea contractelor prin care intervenienții au cumpărat fiecare, în perioada 1975 - 1983, apartamentele pe care le dețin.

Astfel, prin Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/225/2012, s-a respins irevocabil acțiunea reclamanților din acest dosar, privind constatarea nulității absolute a Contractelor de vânzare-cumpărare încheiate la 23 aprilie 1975 de X. și Y., la 5 august 1976 de R. și S., la 9 martie 1976 de V., la 14 aprilie 1983 de T. și U. și la 14 aprilie 1983 de P. și Q. Aceeași este situația și în ceea ce privește spațiile comerciale cumpărate de K. București și SC L. SRL de la M. întrucât, prin Sentința civilă nr. 1.217 din 24 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, irevocabilă prin Decizia nr. 170/R din 20 octombrie 2015 dată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. x/101/2015, s-a respins cererea reclamanților prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de privatizare a SC M. SA (Procesul-verbal nr. x/1995) precum și a contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente încheiate de această din urmă societate, cu K. București și SC L. SRL (Contract de vânzare-cumpărare nr. x/1996 și Contract de vânzare-cumpărare nr. x/1996).

Prin urmare, apartamentele intervenienților și spațiile comerciale ale pârâtelor K. București și SC L. SRL (în prezent proprietar pârâta JJ.), nu pot fi restituite în natură, reclamanții fiind persoane îndreptățite la despăgubiri în echivalent, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum în mod corect s-a dispus prin Dispoziția nr. x/2004. În ceea ce privește spațiul din imobil deținut de pârâta SC Z. și aflat în administrarea pârâtului inițial N., actualmente S.P.A.G.D.P.P. din cadrul Primăriei municipiului Drobeta-Turnu Severin (astfel cum rezultă din Adresa nr. x/1995 aflată la dosar), tribunalul a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură, conform art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, urmând ca la momentul restituirii, să se țină seama de despăgubirile care au fost încasate de reclamanți în temeiul Legii nr. 112/1995, conform hotărârilor nr. 309/1996 și 630/2004 emise de Comisia de Aplicare a Legii nr. 112/1995.

Referitor la apartamentul pe care l-a ocupat familia O., s-a constatat că soluția de restituire în natură dispusă prin Dispoziția nr. x/2004, este legală. Precizarea de acțiune depusă la data de 8 septembrie 2009, în primul ciclu procesual, a fost respinsă, ca tardiv formulată, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau completarea acțiunii se poate face până la prima zi de înfățișare însă, dacă pârâtul consimte, aceasta poate fi făcută și ulterior, ceea ce nu este cazul în speță în condițiile în care pârâta M. s-a opus. Asupra cererilor de intervenție în interes propriu, prin care intervenienții au solicitat completarea Dispoziției nr. x/2004, la art. 2, cu suprafața atribuită lor prin O.P.

nr. x/1998, anularea Procesului-verbal de restituire în natură a suprafeței de 64 mp și obligarea reclamanților la deblocarea căii de acces, tribunalul le-a respins cu motivarea că, fiind terți, valorificarea unor astfel de drepturi nu se poate realiza în acest cadru procesual reglementat de Legea nr. 10/2001. În raport de considerentele reținute anterior, cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a spațiilor comerciale de la parter, cererile de chemare în garanție formulate de pârâtele SC M. SA, K. SA și SC L. SRL, au fost respinse, întrucât soluția ce urma a se adopta cu privire la aceste pârâte nu privea nicio obligație în sarcina lor, care să poată angaja răspunderea chematelor în garanție contra evicțiunii.

Asupra excepțiilor invocate pe parcursul procesului, tribunalul a reținut că, având în vedere faptul că pârâta inițial chemată în judecată, C. proc. civ., a fost reorganizată după emiterea dispoziției obiect al prezentei contestații, drepturile și obligațiile acesteia fiind preluate de către S.P.A.G.D.P.P. din cadrul Primăriei municipiului Drobeta-Turnu Severin, excepția lipsei calității procesuale pasive a C. proc. civ., invocată de către aceasta, a fost apreciată ca întemeiată și a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. De altfel, în prima decizie de casare, Curtea de Apel Craiova a reținut că în primul ciclu procesual, soluția instanței de fond în mod nelegal a fost adoptată în contradictoriu cu o persoană care nu mai există (N.) ca urmare a reorganizării.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Prefectura Mehedinți, având în vedere faptul că, în acest cadru procesual, o astfel de calitate revine organului emitent al Dispoziției nr. x/2004, în speța de față, succesorului în drepturi al acestuia, ca unitate deținătoare conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar nu Prefecturii Mehedinți, chiar și în condițiile în care reclamanții au trimis notificare și către Prefectură.

Referitor la excepțiile prematurității și inadmisibilității invocate de pârâta A.V.A.S., prin întâmpinarea pe care a formulat-o la cererea de chemare în garanție depusă de SC M. SA, cu motivarea că nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit de societate, a existenței unei hotărâri definitive și irevocabile prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului către foștii proprietari și nu s-a parcurs procedura prealabilă între SC M. SA și A.V.A.S., au fost apreciate ca neîntemeiate, dată fiind soluția de respingere adoptată cu privire la cererea de chemare în garanție promovată de SC M. În acest ultim ciclu procesual, intervenienții au invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că s-au judecat cu reclamanții în Dosarul nr. x/225/2012.

Tribunalul, observând hotărârile pronunțate în acel dosar, a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a acestei excepții întrucât, chiar dacă există identitate de părți, diferă obiectul și cauza, în acest dosar obiectul fiind contestație întemeiată pe Legea nr. 10/2001, iar în dosarul arătat, obiectul îl reprezintă constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare ale intervenienților. Având în vedere faptul că, prin cererile depuse de reclamanta H., aceasta a arătat instanței faptul că nu își însușește acțiunea promovată în numele său, fără a-și da acceptul, în temeiul art. 133 C. proc. civ., acțiunea formulată de aceasta a fost anulată.

Tribunalul Mehedinți, prin Încheierea din 10 mai 2017, a dispus, din oficiu, îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta și Hotărârea nr. 17 din 11 aprilie 2017 în sensul că în loc de "Precizarea din 9 octombrie 2009" (care a fost respinsă ca tardiv formulată) se va înscrie "Precizarea din 8 septembrie 2009" astfel cum este corect, iar în minuta și dispozitivul hotărârii în loc de "urmând ca la momentul restituirii să se aibă în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001 - art. 11 alin. (1) teza II" se va înscrie "urmând ca la momentul restituirii să se aibă în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001 - art. 20 alin. (1)". Împotriva Sentinței civile nr. 17 din 11 aprilie 2017 au declarat apel pârâta U.A.T.

a Municipiului Drobeta-Turnu Severin și reclamantul BB., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, acesta din urmă declarând apel și împotriva Încheierii din data de 10 mai 2017. Prin Decizia nr. 2.543 din 10 octombrie 2017 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei U.A.T. a municipiului Drobeta-Turnu Severin împotriva sentinței menționate; a admis apelul reclamantului BB. împotriva aceleiași sentinței așa cum a fost îndreptată prin Încheierea din 10 mai 2017; a anulat în parte sentința și, rejudecând pe fond, a respins precizarea din data de 8 septembrie 2009; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a respins apelul formulat de reclamantul BB. împotriva Încheierii din 10 mai 2017; a respins cererea privind cheltuielile de judecată formulată de același apelant.

Referitor la calificarea căii de atac, instanța de apel a reținut că obiectul cauzei de față l-a constituit contestația împotriva Dispoziției din 01 martie 2004 emisă de C. proc. civ. în baza Legii nr. 10/2001, urmare a notificării formulate de C. în calitate de moștenitor al defuncților II. și NN., contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 31 martie 2004, iar nu la data de 13 iunie 2012 așa cum susțin intimații. Potrivit reglementărilor în vigoare la acea dată, hotărârile date în primă instanță de judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, iar hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

Astfel potrivit art. XII din această lege, alin. (3) al art. 26 din Legea nr. 10/2001 a fost modificat în forma: decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel. Dispozițiile art. XXVI ale Legii nr. 202/2010 au stabilit însă că dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum au fost modificate, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Ori în speță, la data de 9 octombrie 2009 s-a pronunțat Sentința civilă nr. 276 a Tribunalului Mehedinți. Cum Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 26 noiembrie 2010, sunt aplicabile dispozițiile art. 282 din vechiul C. proc. civ. mai sus enunțate, calea de atac fiind apelul. Referitor la excepțiile invocate prin întâmpinare de către A.V.A.S. privind lipsa calității procesuale pasive, prematuritatea și inadmisibilitatea referitoare la cererea de chemare în garanție formulată de SC M. SA, excepții ce au fost respinse de către instanța de fond, cum intimata chemată în garanție nu a formulat apel împotriva soluției instanței de fond, acestea au fost considerate simple apărări, urmând a fi înlăturate în raport de soluția de respingere a cererii de chemare în garanție.

Referitor la apelul formulat de pârâta U.A.T. Drobeta-Turnu Severin, instanța de apel a reținut că principala critică se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a dispus restituirea în natură a apartamentului cu două camere situat la etajul 1 al imobilului în cauză, deoarece acesta nu s-a aflat niciodată în administrarea fostei regii N. SA actualmente S.P.A.G.D.P.P. din cadrul Primăriei, ci ar fi deținut de SC Z., instanța interpretând eronat Adresa din 8 decembrie 1995 adresată Consiliului Local Drobeta-Turnu Severin, de către N. Critica a fost respinsă ca nefondată, instanța reținând că, din actele aflate la dosar, și anume Adresa din 2 decembrie 1992 emisă de fosta N. SA, reiese că imobilul din strada ..., a fost trecut în proprietatea statului, o parte fiind închiriată unor persoane fizice, iar parterul transmis spre administrare C.P.L.

Drobeta-Turnu Severin. Reiese, deci, că imobilul respectiv fusese în administrarea N. SA, părți din acesta fiind apoi închiriate sau date spre administrare altor entități.

Din Adresa din 2 septembrie 1996 emisă de aceeași regie autonomă reiese că, la acea dată, în administrarea acesteia mai era un apartament ce era închiriat unei persoane fizice, apartament ce a fost restituit foștilor proprietari prin decizia atacată în cauza de față, precum și un apartament compus dintr-o cameră în suprafață de 15 mp ce fusese închiriat de Asociația Luptătorilor în Revoluția din 22 decembrie 1989. De asemenea, din Adresa din 8 decembrie 1995 emisă de aceeași regie reiese că în imobilul respectiv mai existau două camere, pentru care nu se încheiase contract de închiriere și care fuseseră folosite de ziarul OO., iar apoi de un colaborator al ziarului Z. Aceeași regie solicită Consiliului Local, căruia îi era destinată adresa, să aprobe închirierea acelui spațiu prin licitație pentru a se intra în legalitate.

Din coroborarea celor menționate în actele respective reiese că imobilul din strada ..., ce făcea obiectul notificării formulate de contestatari, fusese în administrarea fostei regii N., acesta fusese închiriat și, ulterior, vândut, cu excepția a una sau două camere aflate la etajul 1, care fuseseră închiriate Asociației Luptătorilor în Revoluția din 22 decembrie 1989, iar ulterior folosite de ziarul OO., apoi de un colaborator al ziarului Z., fără însă a se fi încheiat un contract de închiriere. Cu alte cuvinte, acest spațiu era încă în administrarea fostei regii N., doar așa explicându-se și cererea adresată de conducerea acesteia, Consiliului Local Municipal de a aproba închirierea spațiului respectiv prin licitație.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București. Potrivit alin. (2), în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar. Legea instituie astfel o prezumție relativă în sensul că persoana prin care s-a dispus sau pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă ca deține imobilul sub nume de proprietar, prezumție ce poate fi, evident, răsturnată prin alte probe admise de lege.

În speță, apelanta în a cărei subordine se află S.P.A.G.D.P.P., continuatoarea fostei regii autonime N., nu a dovedit că spațiul respectiv ar fi ieșit din patrimoniul său în vreun mod legal, astfel că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a dispus restituirea acestuia către persoanele îndreptățite. În sprijinul acestei concluzii vin și prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situație persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține. Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat.

Totodată va anexa la comunicare și copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu deține aceste date, persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptățite. Critica privind faptul că judecătorul cauzei în prima instanță nu a reținut din pledoaria consilierului juridic ce a reprezentat-o pe apelantă decât faptul că acesta a solicitat exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, că au soluționat notificarea din anul 2004, iar spațiul deținut de Z. nu le aparținea, nu poate fi considerată o critică veritabilă a sentinței atacate putând face eventual obiectul unei îndreptări de eroare materială a hotărârii, nefiind de natură a afecta legalitatea și temeinicia hotărârii respective.

Referitor la apelul formulat de reclamantul BB., instanța de apel a reținut că este fondat în parte, doar cu privire la modul în care instanța de fond a soluționat precizarea făcută de reclamanți la data de 8 septembrie 2009. Instanța de apel a reținut astfel că la data de 8 septembrie 2009 reclamanții au formulat o precizare prin care au solicitat restituirea spațiului comercial de la parterul imobilului din str… , înstrăinat de către SC M. SA către SC K. SA, a spațiului situat tot la parter înstrăinat de aceeași SC M. SA către SC L. SRL și anularea contractelor de vânzare-cumpărare astfel încheiate.

De asemenea, au mai cerut anularea contractelor de înstrăinare a apartamentelor situate la etajele 1 și 2 ale imobilului, către persoanele fizice care le dețin și restituirea în natură a acestora, precum și restituirea în natură a spațiului deținut de ziarul Z., precum și, în mod subsidiar, o nouă expertizare a imobilului respectiv, considerând că expertiza care a stat la baza Hotărârii nr. 309/1996 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, ca și hotărârea respectivă, sunt nelegale. În legătură cu această precizare instanța de fond s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței atacate, așa cum a fost îndreptat prin Încheierea de îndreptare materială din 10 mai 2017, în sensul că a respins-o ca tardiv formulată, fiind făcută după prima zi de înfățișare, cu încălcarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc.

civ. Hotărârea instanței de fond este însă una greșită, întrucât prin Decizia civilă nr. 233 din 28 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în apelul formulat de către reclamanți împotriva Sentinței nr. 618/2010 a Tribunalului Mehedinți, s-a reținut că instanța de fond a soluționat cauza în al doilea ciclu procesual după casarea cu trimitere, fără a respecta cadrul procesual stabilit de părții, prin nesoluționarea cererilor vizând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, cereri formulate prin precizarea din 8 septembrie 2009 și menținute ulterior. Așadar prin acea decizie de casare s-a statuat cu putere de lucru judecat că precizarea respectivă nu a fost una tardiv formulată, ci ea trebuia soluționată pe fond, fiind astfel trimisă cauza spre rejudecare cu această îndrumare.

Potrivit art. 297 alin. (1) din C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și cele ale aceluiași articol și aliniat, teza I, instanța de apel a anulat în parte sentința, doar cu privire la Cererea precizatoare din 8 septembrie 2009 și a reținut cauza spre rejudecarea în fond a acestei cereri. Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că prin Încheierea din 4 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/101/2012, s-a dispus disjungerea cererilor privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare formulate de reclamanți prin Precizarea din 8 septembrie 2009 și judecarea acestora separat de contestația împotriva dispoziției de restituire.

Așadar, instanța s-a pronunțat doar asupra celorlalte capete de cerere formulate prin precizarea respectivă și anume restituirea în natură a tuturor spațiilor din imobilul ce a făcut obiectul notificării, precum și a legalității Hotărârii nr. 309/1996 dată în baza Legii nr. 112/1995 de acordare a despăgubirilor. În ceea ce privește restituirea în natură a tuturor spațiilor ce au fost înstrăinate către persoanele fizice chemate în proces, ca și a spațiilor comerciale de la parterul imobilului înstrăinate de către SC M. SA, instanța de apel a reținut că această precizare este de fapt o dezvoltare a motivelor contestației formulate împotriva dispoziției emisă de fosta N. SA, contestație ce viza practic restituirea întregului imobil situat în str… , compus din construcție și terenul aferent.

Instanța de apel a reținut că, prin hotărâri judecătorești definitive, au fost respinse cererile formulate de reclamanții-apelanți, privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a părților din imobilul ce a făcut obiectul naționalizării și, ulterior, ce a făcut obiectul notificării contestate.

Astfel, prin Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/225/2012, s-a respins irevocabil acțiunea reclamanților din acest dosar, privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate: la 23 aprilie 1975 de X. și Y., la 5 august 1976 de R. și S., la 9 martie 1976 de V., la 14 aprilie 1983 de T. și U. și la 14 aprilie 1983 de P. și Q. Aceeași este situația și în ceea ce privește spațiile comerciale cumpărate de K. București și SC L. SRL de la SC M. SRL întrucât prin Sentința civilă nr. 1.217 din 24 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 170/R din 20 octombrie 2015 dată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. x/101/2015, s-a respins cererea reclamanților prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de privatizare a SC M. SA (Procesul-verbal nr. x/1995) precum și a contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente, încheiate de această din urmă societate cu K. București și SC L. SRL (Contract de vânzare-cumpărare nr. x/1996 și Contract de vânzare-cumpărare nr. x/1996).

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi. Potrivit art. 11 alin. (1) din aceeași lege, imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.

Având în vedere că spațiile respective au fost înstrăinate legal, așa cum s-a stabilit prin hotărârile judecătorești mai sus arătate, acestea nu mai puteau face obiectul restituirii în natură, reclamanții fiind îndreptățiți la despăgubiri în raport cu textele legale enunțate, așa cum a reținut, de altfel, și instanța de fond. Din imobilul naționalizat și care a făcut obiectul notificării nu a fost înstrăinat un apartamentul deținut de familia O., compus din trei camere, baie și bucătărie, hol și WC în suprafață de 59,16 mp ca și terasa în suprafață de 16,09 mp. Pentru acest imobil, prin dispoziția atacată, s-a dispus în mod legal restituirea sa în natură către persoanele îndreptățite, acesta fiind retrocedat împreună cu suprafața de 64 mp din curtea rămasă după înstrăinarea celorlalte imobile, așa cum reiese din procesul-verbal de predare-primire încheiat între reprezentanții N. și persoanele îndreptățite.

Restul suprafeței de teren curte, ca și dependințele aflate pe aceste suprafețe au fost înstrăinate odată cu apartamentele respective așa cum reiese din contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosar și a căror legalitate a fost stabilită, după cum s-a arătat, prin hotărâri judecătorești definitive. De altfel, din Hotărârea nr. 309/1996 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 112/1995, reiese că persoanele îndreptățite au primit despăgubiri pentru întregul imobil construcții și teren aferent. Potrivit art. 18 din Legea nr. 112/1995, hotărârile comisiilor județene, ale comisiei municipiului București și ale comisiei sectorului agricol Ilfov sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit legii civile, și pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cum apelanții nu au atacat hotărârea respectivă în termenul prevăzut de lege, cererea acestora formulată prin precizarea din 8 septembrie 2009 cu privire la efectuarea unei noi expertize care să reevalueze imobilul supus naționalizării nu a putut fi primită. În raport de aceste considerente, instanța de apel a constatat ca fiind nefondate atât cererea precizatoare formulată la data de 8 septembrie 2009, cât și criticile privind legalitatea contractelor de vânzare a apartamentelor către persoanele fizice, vânzarea de către SC M. SA a celorlalte spații din imobil și privatizarea acesteia, precum și pretinsa nemotivare, de către instanța de fond, a hotărârii atacate.

Referitor la apelul împotriva Încheierii din 10 mai 2017, instanța de apel a reținut că, prin încheierea respectivă, instanța de fond a dispus în mod legal îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta și Sentința nr. 17 din 11 aprilie 2017, în sensul modificării datei la care a fost formulată cererea precizatoare din 9 octombrie 2009, cum fusese trecut inițial, în 8 septembrie 2009 cum era corect. Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamantul BB., susținând, în motivarea acestuia, că instanțele nu au arătat, în concret, de ce au apreciat că, în aplicarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură nu mai este posibilă, deși în cauză s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului reclamantului, a calității de persoane îndreptățite la restituire, iar bunul există fizic în materialitatea sa.

Consideră recurentul că trimiterile pe care le fac instanțele la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare prin care au fost cumpărate părți din imobil nu constituie, în sine, un impediment la restituirea în natură, cât timp acestea au avut ca obiect construcția în litigiu, construcție cu privire la care statul nu a avut niciodată calitatea de proprietar. Chiar dacă prin hotărâri judecătorești s-a statuat că nu există motive de nulitate absolută care să ducă la desființarea contractelor, un contract putând fi apreciat ca valabil încheiat prin raportare la respectarea condițiilor de fond și de formă la data încheierii actului, aceasta nu înseamnă că existența lor se poate constitui în imposibilitate obiectivă de restituire a bunului.

În mod greșit, instanța de apel face trimitere la dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, inaplicabile în cauză întrucât imobilul în discuție nu a fost expropriat, ci preluat abuziv. De altfel, instanța se contrazice, făcând trimitere și la naționalizarea imobilului, fără, însă, să analizeze posibilitatea restituirii în natură prin raportare la această instituție, care are alt regim juridic și, corelativ, alte efecte. Instanțele anterioare nu au analizat fondul acțiunii cu privire la terenul aferent construcției și cu privire la partea de imobil-construcție care nu a făcut obiectul vreunei înstrăinări, și anume demisolul.

Nu există nicio rațiune pentru care să nu se restituie terenul aferent construcției, deoarece prin contractele de vânzare-cumpărare către persoanele fizice a fost atribuită numai suprafața de 54 mp către X. Încă din acțiunea principală a solicitat terenul pe care se află construcția, însă instanțele nu au făcut nicio analiză a acestei cereri. De asemenea, demisolul (pivnița) nu a făcut obiectul vreunei înstrăinări și nu există impediment în calea restituirii în natură. Instanțele au făcut abstracție de faptul că partea de construcție care a făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1996 a fost înstrăinată în timpul judecării Dosarului nr. x/1994, dosar aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, în care reclamanții din acest dosar revendicau imobilul, situație față de care nu se poate vorbi de o înstrăinare valabilă, cât timp niciuna din părțile cocontractante nu a fost de bună-credință și oricum vânzătorul era un neproprietar.

Susține că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 10/2001, privind restituirea în natură a întregului imobil, iar, în subsidiar, a terenului și demisolului care nu au făcut obiectul vreunei înstrăinări. Intimații P., Q., S., R., HH., GG., FF., Y., X. și SC K. SA prin lichidator DD. au formulat întâmpinare, în termenul legal, prin care solicită respingerea recursului ca inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri definitive, în condițiile în care legea specială și C. proc. civ. prevăd unicitatea căii de atac. Pe fond, apreciază că recursul nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de lege și că hotărârea atacată este temeinică și legală.

Până la termenul fixat pentru judecata recursului, s-au depus la dosar relații privind decesul intimatei reclamante E., motiv pentru care, nefiind indicați moștenitorii, aceasta a fost citată la ultimul domiciliu cunoscut, pe numele moștenirii, fără ca în cauză să se prezinte un moștenitor acceptant al succesiunii. După rămânerea în pronunțare a cauzei, recurentul reclamant a atașat la dosar certificatul de deces al numitei E. și a indicat un prezumptiv moștenitor, în persoana numitului PP., fără a depune la dosarul cauzei dovada acestei calități.

Instanța de recurs apreciază că, după închiderea dezbaterilor, nu mai pot fi formulate alte susțineri referitoare la elementele procesului, situația nou învederată neconstituind un motiv de ordine publică ce ar impune repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei, în condițiile în care drepturile și obligațiile patrimoniale ale persoanei decedate, parte într-un litigiu aflat pe rolul instanței, se transmit și sunt opozabile moștenitorilor acesteia, în măsura în care dovedesc atare calitate, aceștia fiind singurii care, eventual, ar putea invoca o vătămare a intereselor lor procesuale. De asemenea, cu titlu prealabil, s-a invocat, de către intimați, inadmisibilitatea recursului, pe motiv că litigiul s-a finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive în fața Curții de Apel.

Astfel cum rezultă din dezbaterile asupra admisibilității, consemnate în practicaua prezentei decizii, instanța de recurs a constatat că litigiul este supus vechiului C. proc. civ., prin urmare hotărârile definitive pot fi atacate cu calea extraordinară de atac a recursului. În acest sens, se reține că, în speță, nu este aplicabil art. 26 alin. (3) în forma modificată prin art. XII din Legea nr. 202/20210, potrivit căruia hotărârea tribunalului care soluționează o contestație împotriva unei decizii de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului, care este de competența curții de apel. Aceasta întrucât norma tranzitorie reprezentată de art. XXVI din Legea nr. 202/2010 dispune că dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Or, în cauză, la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, 26 noiembrie 2010, se pronunțase Sentința civilă nr. 618 din 8 octombrie 2010, neavând relevanță, pentru stabilirea regimului juridic sub care se judecă procesul, faptul că a fost desființată ulterior iar cauza trimisă spre rejudecare. Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în forma anterioară modificărilor aduse de Legea nr. 202/2010, motiv pentru care litigiul este susceptibil de judecare atât în apel, cât și în recurs, fiind astfel admisibilă calea de atac formulată. Analizând criticile formulate prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată următoarele: Recurentul invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., susținând o motivare contradictorie a instanței de apel care, pe de o parte, face trimitere la dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care privesc imobilele expropriate iar, pe de altă parte, se referă la naționalizarea imobilului, fără însă a soluționa cererea de restituire în natură în raport cu regimul juridic al imobilelor naționalizate. Nu poate fi reținută această critică în condițiile în care instanța de apel a apreciat, prin considerentul criticat, că spațiile înstrăinate legal nu mai pot face obiectul restituirii în natură.

Faptul că s-a întemeiat, în susținerea acestui argument, pe textul de lege care vizează imobilele expropriate nu înseamnă că raționamentul său este eronat și că acest imobil care, într-adevăr, nu a făcut obiectul unei exproprieri, ci al unei naționalizări, este restituibil în natură, astfel cum susține recurentul, în condițiile în care, potrivit art. 19 alin. (1) și (2) (actual art. 20) și 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii, spațiile respective (cu destinație locativă sau comercială), odată ce s-a dovedit că au fost înstrăinate cu respectarea legii, nu mai pot face obiectul restituirii în natură, ci exclusiv al acordării despăgubirilor prin echivalent.

Prin urmare, considerentul analizat nu poate fi apreciat ca fiind contradictoriu întrucât nu duce, prin utilizarea lui în raționamentul judiciar al instanței, la o soluție diferită de cea pronunțată. De altfel, aceeași eroare în indicarea textului de lege a fost săvârșită și de instanța de fond care, prin Încheierea din data de 10 mai 2017, a rectificat dispozițiile aplicabile soluției de restituire în natură, din art. 11 alin. (1) teza II, în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, apelul declarat împotriva acestei încheierii fiind, de asemenea, respins. În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut că hotărârea a fost dată cu greșita aplicare a legii, întrucât instanțele de fond nu arată, în concret, de ce restituirea în natură nu mai este posibilă, câtă vreme existența unor contracte de vânzare cumpărare pentru construcția în litigiu, chiar dacă sunt valabile sub aspectul condițiilor de fond și de formă analizate la data încheierii acestora, nu pot constitui un impediment la executare, fiind încheiate cu un non dominus. Este eronată această susținere având în vedere că instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a legii atunci când au apreciat că părțile din imobil ce au fost înstrăinate prin contracte de vânzare-cumpărare ce au constituit obiect al controlului de legalitate în litigiile disjunse din prezenta cauză, nu mai pot fi restituite în natură, ci doar prin echivalent.

Spațiile restituibile în natură (construcțiile și terenul aferent, închiriate numitei O., precum și încăperile utilizate, succesiv, de către o asociație a revoluționarilor și colaboratorul publicației Z.) sunt singurele care au rămas în administrarea unității de fond locativ din cadrul primăriei. Instanța de apel a constatat, în mod corect, că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea în natură decât în ceea