ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4361/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 381 din 21 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, în dosarul nr. 2522/2002, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții R.C., R.M., M.N., A.P., A.V., A.A., A.D. și N.A. având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în București, sectorul 5, în contradictoriu cu pârâtul I.F.A.C.F.O.R.L. D.H. Prin decizia nr. 71 din 23 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în dosar nr. 2739/2003, s-a admis cererea de apel formulată de apelantul R.M. împotriva sentinței nr. 381 din 21 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, în dosarul nr. 2739/2003.

S-a schimbat sentința și respins ca prematur formulată cererea reclamanților R.M., R.C., M.N., A.V., A.P., A.D. și N.A. Prin decizia nr. 294 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în dosar nr. 25318/1/2004, s-au admis apelurile conexe formulate de apelanții-reclamanți R.M., B.E.O., T.M., A.D., A.P., A.V., M.N., N.A. și A.A. împotriva sentinței nr. 381 din 21 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă. S-au schimbat în tot sentințele nr. 734 din 8 septembrie 2004 și 381 din 21 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, în dosarul nr. 2522/2002, s-au admis cererile de chemare în judecată și a fost obligată pârâta să restituie reclamanților în natură, terenul situat în București.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A.A. și excepția inadmisibilității cererii de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 71 din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, s ecția a IV-a civilă, în dosar nr. 2739/2003, s-a admis apelul reclamantului R.M. și s-a schimbat sentința, în sensul că s-a respins, ca prematur formulată, cererea reclamanților împotriva pârâtului. Prin decizia civilă nr. 1992 din 22 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosar nr. 25318/1/2004, s-a admis recursul declarat de reclamanții A.V. în nume propriu și ca mandatar al reclamanților A.D. și N.A. și de reclamantul R.C.

în nume propriu și ca mandatar al reclamanților R.M., M.N. și A.P. împotriva deciziei nr. 71 din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, care a fost casată, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Într-un alt ciclu procesual, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea apelului după casare, prin decizia civilă nr. 294 din 25 aprilie 2007, a admis apelurile conexe formulate de reclamanții R.M., B.E.O., T.M., A.D. , A.P., A.V., M.N., N.A. și A.A. împotriva sentinței nr. 381 din 21 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, și nr. 734 din 8 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât I.F.A.C.F.O.R.L.

D.H., a schimbat în tot sentințele apelate nr. 734 din 8 septembrie 2009 și nr. 381 din 21 aprilie 2003, a admis cererile de chemare în judecată conexe și a fost obligată pârâta să restituie reclamanților în natură, terenul situat în București, sector 5. S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A.A. și excepția inadmisibilității cererii de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 1338 din 10 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 1399/1/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de I.F.A.C.F.O.R.L. D.H.

împotriva deciziei nr. 294 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV- civilă, a fost modificată decizia în sensul că au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții împotriva sentinței nr. 381 din 21 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, și nr. 734 din 8 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație si Justiție, se cția civila si de proprietate intelectuală, a reținut următoarele: Astfel, prin oferta de donație autentificată sub nr. 3013 din 15 aprilie 1974 de fostul Notariat de Stat al Sectorului 5 București, A.P., A.D., I.M., A.F. - în calitate de moștenitori ai părinților lor, R.I.

și R.E. și E.R., în calitate de moștenitoare a lui R.I. au oferit spre donație, „Statului Român reprezentat de Consiliul Popular al municipiului București - comitetul executiv - drepturile lor indivize asupra imobilului - teren situat în București, sector 6, în suprafață de 224 mp", conform Decretului nr. 47/1954 privitor la donațiile făcute statului (filele 41-43 din dosarul nr. 452/2004 al Tribunalului București, secția a V a civilă). In demersul lor judiciar, reclamanții nu s-au prevalat de nici o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă prin care să se fi admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației, hotărâre judecătorească în baza căreia instanța de apel ar fi putut să constate că imobilul a fost preluat abuziv și că reclamanții sunt îndreptățiți la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Donațiile oferite sfaturilor populare se acceptă, după caz, de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Române. In speță, oferta de donație a fost făcută prin act autentic, cu respectarea art. 813 C. civ. și a art. 1171 iar acceptarea donației s-a făcut cu respectarea art. 1 și art. 2 din Decretul nr. 478/1954, care nu impunea ca acceptarea să se facă în formă autentică, derogând de la dispozițiile art. 814 C. civ. Așa fiind, invocarea art. 814 C. civ. de către instanța de apel nu-și are justificare, cu atât mai mult cu cât legiuitorul, atât prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/200 cât și prin pct. 2.2 al normelor metodologice de aplicare a legii face trimitere expresă strict la art. 813 C. civ.

și nicidecum la art. 814 C. civ. Împotriva deciziei nr. 1338 din 10 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1399/1/2007, numitul R.C. a formulat prezenta contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. In motivarea contestației, a arătat că el nu se află printre semnatarii ofertei de donație, cu toate că are calitatea de moștenitor al foștilor proprietari R.E. și R.I., astfel că eroarea constă în neincluderea contestatorului printre donatori. Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost legal citat cu această mențiune.

Contestația în anulare urmează a fi respinsă, în considerarea următoarelor argumente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre si să procedeze la o nouă judecată. Conform dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Prin noțiunea de „greșeală materială" legiuitorul are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele judecării recursului și care au determinat esențial soluția instanței.

Deci, potrivit art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. noțiunea de „eroare materială" are în vedere greșeli de fapt involuntare, și nu pretinse greșeli de judecată. Cu privire la dispozițiile art. 318 C. proc. civ. se reține că textul reglementează contestația în anulare specială, dispozițiile fiind de strictă interpretare și care au în vedere numai greșeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Înalta Curte, examinând decizia a cărei anulare se solicită, constată că din motivarea acestei decizii rezultă că ceea ce a considerat instanța de recurs relevant în speță este că oferta de donație a fost făcută prin act autentic, cu respectarea art. 813 C. civ.

(„Toate donațiunile se fac prin act autentic") și a art. 1171 („Actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut"), iar acceptarea donației s-a făcut cu respectarea art. 1 și art. 2 din Decretul nr. 478/1954, care nu impunea ca acceptarea să se facă în formă autentică, derogând de la dispozițiile art. 814 C. civ.

Or, în cauză, contestatorul învederează instanței că nu se află printre semnatarii ofertei de donație nr. 3013 din 15 aprilie 1974, cu toate că are aceeași calitate de moștenitor al foștilor proprietari ca și donatorii, conform certificatului de moștenitor nr. 235/1954, (aflat în dosar nr. 31722/2/2004 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă) și ofertei de donație acceptată prin decizia nr. 865 din 30 iunie 1975 (aflată în dosar nr. 452/2004 al Tribunalului București, secția a V-a civilă) și consideră că eroarea instanței cu privire la acest aspect a fost determinantă în pronunțarea soluției.

Cum în realitate motivul pentru care a fost admis recursul a fost acela că oferta de donație a fost făcută prin act autentic, cu respectarea art. 813 C. civ., iar acceptarea donației s-a făcut cu respectarea art. 1 și art. 2 din Decretul nr. 478/1954, care nu impune ca acceptarea să se facă în forma autentică, și nu pentru că și contestatorul s-ar fi numărat printre semnatarii ofertei de donație, nu se poate reține că hotărârea instanței de recurs se datorează unei erori materiale cu privire la identitatea și calitatea semnatarilor ofertei de donație. In consecință, față de cele ce preced, Înalta Curte constată că nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., urmând a respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul R.C. împotriva deciziei nr. 1338 din 10 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 7399/1/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 septembrie 2010.