ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4361/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 381 din 21

aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV a civilă,

în dosarul nr. 2522/2002, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții R.C.,

R.M., M.N., A.P., A.V., A.A., A.D. și N.A. având ca obiect restituirea în

natură a imobilului situat în București, sectorul 5, în contradictoriu cu

pârâtul I.F.A.C.F.O.R.L. D.H.

Prin decizia nr. 71 din 23 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV a civilă, în dosar nr. 2739/2003, s-a admis cererea de

apel formulată de apelantul R.M. împotriva sentinței nr. 381 din 21 aprilie

2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, în dosarul nr.

2739/2003.

S-a schimbat sentința și respins ca prematur formulată cererea

reclamanților R.M., R.C., M.N., A.V., A.P., A.D. și N.A.

Prin decizia nr. 294 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV a civilă, în dosar nr. 25318/1/2004, s-au admis

apelurile conexe formulate de apelanții-reclamanți R.M., B.E.O., T.M., A.D.,

A.P., A.V., M.N., N.A. și A.A. împotriva sentinței nr. 381 din 21 aprilie 2003

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă.

S-au schimbat în tot sentințele nr. 734 din 8 septembrie 2004 și 381

din 21 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă,

în dosarul nr. 2522/2002, s-au admis cererile de chemare în judecată și a fost

obligată pârâta să restituie reclamanților în natură, terenul situat în

București.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului

A.A. și excepția inadmisibilității cererii de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 71 din 23

ianuarie 2004 a Curții de Apel București, s

ecția a IV-a civilă, în dosar

nr. 2739/2003, s-a admis apelul reclamantului R.M. și s-a schimbat sentința, în

sensul că s-a respins, ca prematur formulată, cererea reclamanților împotriva

pârâtului.

Prin decizia civilă nr. 1992 din 22

februarie 2006 a Înaltei Curți de

Casație

si Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosar nr.

25318/1/2004,

s-a admis recursul declarat de reclamanții A.V. în nume propriu și ca mandatar

al reclamanților A.D. și N.A. și de reclamantul R.C. în nume propriu și ca

mandatar al reclamanților R.M., M.N. și A.P. împotriva deciziei nr. 71 din 23

ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, care a fost

casată, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Într-un alt ciclu procesual, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, învestită cu soluționarea apelului după casare, prin decizia civilă nr.

294 din 25 aprilie 2007, a admis apelurile conexe formulate de reclamanții

R.M., B.E.O., T.M., A.D. , A.P., A.V., M.N., N.A. și A.A. împotriva sentinței

nr. 381 din 21 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a

civilă, și nr. 734 din 8 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât I.F.A.C.F.O.R.L.

D.H., a schimbat în tot sentințele apelate nr. 734 din 8 septembrie 2009 și nr.

381 din 21 aprilie 2003, a admis cererile de chemare în judecată conexe și a

fost obligată pârâta să restituie reclamanților în natură, terenul situat în

București, sector 5.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului

A.A. și excepția inadmisibilității cererii de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1338 din 10 februarie 2009 pronunțată în

dosarul nr. 1399/1/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de I.F.A.C.F.O.R.L. D.H.

împotriva deciziei nr. 294 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel București,

secția a IV- civilă, a fost modificată decizia în sensul că au fost respinse,

ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții împotriva sentinței nr. 381

din 21 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă,

și nr. 734 din 8 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a

IV a civilă.

Pentru a pronunța această decizie,

Înalta Curte de Casație si Justiție, se

cția

civila si de proprietate intelectuală, a reținut următoarele:

Astfel, prin oferta de donație autentificată sub nr. 3013 din 15

aprilie 1974 de fostul Notariat de Stat al Sectorului 5 București, A.P., A.D.,

I.M., A.F. - în calitate de moștenitori ai părinților lor, R.I. și R.E. și

E.R., în calitate de moștenitoare a lui R.I. au oferit spre donație, „Statului

Român reprezentat de Consiliul Popular al municipiului București - comitetul

executiv - drepturile lor indivize asupra imobilului - teren situat în

București, sector 6, în suprafață de 224 mp", conform Decretului nr.

47/1954 privitor la donațiile făcute statului (filele 41-43 din dosarul nr.

452/2004 al Tribunalului București, secția a V a civilă).

In demersul lor judiciar, reclamanții nu s-au prevalat de nici o

hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă prin care să se fi admis

acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației, hotărâre

judecătorească în baza căreia instanța de apel ar fi putut să constate că

imobilul a fost preluat abuziv și că reclamanții sunt îndreptățiți la măsurile

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Donațiile oferite sfaturilor populare se acceptă, după caz, de

comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul Executiv al

Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Române.

In speță, oferta de donație a fost făcută prin act autentic, cu

respectarea art. 813 C. civ. și a art. 1171 iar acceptarea donației s-a făcut cu

respectarea art. 1 și art. 2 din Decretul nr. 478/1954, care nu impunea ca

acceptarea să se facă în formă autentică, derogând de la dispozițiile art. 814

C. civ.

Așa fiind, invocarea art. 814 C. civ. de către instanța de apel nu-și

are justificare, cu atât mai mult cu cât legiuitorul, atât prin art. 2 lit. c)

din Legea nr. 10/200 cât și prin pct. 2.2 al normelor metodologice de aplicare

a legii face trimitere expresă strict la art. 813 C. civ. și nicidecum la art.

814 C. civ.

Împotriva deciziei nr. 1338 din 10 februarie 2009 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în

dosarul nr. 1399/1/2007, numitul R.C. a formulat prezenta contestație în

anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

In motivarea contestației, a arătat că el nu se află printre semnatarii

ofertei de donație, cu toate că are calitatea de moștenitor al foștilor

proprietari R.E. și R.I., astfel că eroarea constă în neincluderea

contestatorului printre donatori.

Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost legal citat cu această

mențiune.

Contestația în anulare urmează a fi respinsă, în considerarea

următoarelor argumente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare

prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în

condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre si să

procedeze la o nouă judecată.

Conform dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de

modificare sau de casare.

Prin noțiunea de „greșeală materială" legiuitorul are în vedere

erori materiale evidente în legătură cu aspectele judecării recursului și care

au determinat esențial soluția instanței. Deci, potrivit art. 318 alin. (1)

teza I C. proc. civ. noțiunea de „eroare materială" are în vedere greșeli

de fapt involuntare, și nu pretinse greșeli de judecată.

Cu privire la dispozițiile art. 318 C. proc. civ. se reține că textul

reglementează contestația în anulare specială, dispozițiile fiind de strictă

interpretare și care au în vedere numai greșeli materiale cu caracter

procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea

cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a

probelor.

Înalta Curte, examinând decizia a cărei anulare se solicită, constată

că din motivarea acestei decizii rezultă că ceea ce a considerat instanța de

recurs relevant în speță este că oferta de donație a fost făcută prin act

autentic, cu respectarea art. 813 C. civ. („Toate donațiunile se fac prin act

autentic") și a art. 1171 („Actul autentic este acela care s-a făcut cu

solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a

funcționa în locul unde actul s-a făcut"), iar acceptarea donației s-a

făcut cu respectarea art. 1 și art. 2 din Decretul nr. 478/1954, care nu

impunea ca acceptarea să se facă în formă autentică, derogând de la

dispozițiile art. 814 C. civ.

Or, în cauză, contestatorul învederează instanței că nu se află printre

semnatarii ofertei de donație nr. 3013 din 15 aprilie 1974, cu toate că are

aceeași calitate de moștenitor al foștilor proprietari ca și donatorii, conform

certificatului de moștenitor nr. 235/1954, (aflat în dosar nr. 31722/2/2004 al

Curții de Apel București, secția a III-a civilă) și ofertei de donație

acceptată prin decizia nr. 865 din 30 iunie 1975 (aflată în dosar nr. 452/2004

al Tribunalului București, secția a V-a civilă) și consideră că eroarea

instanței cu privire la acest aspect a fost determinantă în pronunțarea

soluției.

Cum în realitate motivul pentru care a fost admis recursul a fost acela

că oferta de donație a fost făcută prin act autentic, cu respectarea art. 813

C. civ., iar acceptarea donației s-a făcut cu respectarea art. 1 și art. 2 din

Decretul nr. 478/1954, care nu impune ca acceptarea să se facă în forma

autentică, și nu pentru că și contestatorul s-ar fi numărat printre semnatarii

ofertei de donație, nu se poate reține că hotărârea instanței de recurs se

datorează unei erori materiale cu privire la identitatea și calitatea

semnatarilor ofertei de donație.

In consecință, față de cele ce preced, Înalta Curte constată că nu se

poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., urmând

a respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul

R.C. împotriva deciziei nr. 1338 din 10 februarie 2009 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în

dosarul nr. 7399/1/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică

astăzi, 10 septembrie 2010.