ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3476/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 iunie 2002, reclamantul P.C.C. a solicitat obligarea pârâților S.C. P. S.A., Primăria Municipiului București și Ministerul Finanțelor Publice să-i lase în deplină proprietate și liniștită folosință imobilul situat în București, sector 6, constând în 252 mp teren și construcție. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 10 din 9 ianuarie 2003, a respins acțiunea ca fiind prematur introdusă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamantul, deși a notificat pârâtele S.C. P. S.A. și Primăria Municipiului București, solicitându-le restituirea în natură a imobilului, a formulat acțiunea, având același obiect, anterior emiterii vreunei dispoziții de către pârâte, prin care acestea să se pronunțe asupra pretențiilor reclamantului.

Or, potrivit dispozițiilor legii nr. 10/2001, instanțele judecătorești soluționează contestațiile împotriva dispozițiilor emise de persoanele juridice notificate. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 164/ A din 18 martie 2003. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.C.C., formulând următoarele critici: - decizia a fost pronunțată cu nesocotirea situației de fapt așa cum rezultă ea din probele administrate (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.); - decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În speță, reclamantul a întreprins demersul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și a notificat, prin intermediul executorului judecătoresc, Primăria Municipiului București la data de 21 mai 2001, precum și S.C. P. S.A. la data de 14 februarie 2002, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în București, sector 6. Potrivit art. 23 alin. (1) din aceeași lege, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Conform art. 24 alin. (1), dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Din prevederile legale citate rezultă, fără echivoc, că indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresate, pe cale de notificare, să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată. Cum persoanele juridice notificate nu au răspuns solicitării reclamantului în termenul prevăzut de lege, acesta s-a adresat instanței de judecată la 7 iunie 2002. În speță, se pune în discuție lipsa răspunsului persoanei juridice notificate, datorată unei conduite imputabile acesteia, iar o atare conduită nu poate, în nici un caz, să afecteze interesele persoanelor îndreptățite și nici să le lipsească în fapt de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.

Astfel, instanțele în mod greșit au respins acțiunea ca prematură, întrucât conduita culpabilă a persoanelor notificate care nu s-au conformat legii pentru a emite o decizie sau dispoziție motivată de acceptare sau de refuz a cererii de restituire, nu poate să afecteze interesele legitime ale persoanei solicitante. Față de cele ce preced, recursul reclamantului se privește ca fondat, și urmare admiterii lui, se va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei la instanța de apel, care va proceda, în condițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., la cercetarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul P.C.C. împotriva deciziei nr. 164/ A din 18 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru cercetarea fondului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.