ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3753/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj la 14 iulie 2004 reclamanții A.T., B.N. și Ș.M. au chemat în

judecată pe pârâții S.N.L.O. SA și E.M.C. Roșia pentru obligarea acestora la

plata unei sume estimată la 22.044.020.000 lei reprezentând drepturi de autor

aferente perioadei 1 ianuarie 2002 – 31 octombrie 2004 cu dobânzile legale, de

la data introducerii acțiunii, până la plata efectivă.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că sunt autorii realizării tehnice intitulată „soluție tehnică pentru

reducerea vitezelor de transport ale benzilor transportoare, pentru corelarea

capacităților de transport haldare, cu capacitățile de excavare existente în

carierele C.N.L.O.”.

Pentru aceasta li s-a înmânat

certificatul de autor nr. 776 din 5 martie 2001 și realizarea tehnică

menționată a fost înregistrată la nr. 4953 la E.M.C. Jilț, la data de 3

noiembrie 2000.

Soluția tehnică inventată de

reclamanți a fost aplicată ulterior la mai multe exploatări miniere, conform

contractelor încheiate de aceste exploatări cu autorii, contracte tip în

vederea încheierii cărora drepturile bănești cuvenite autorilor au fost

negociate cu conducerile subunităților C.N.L.O. iar potrivit art. 5 din

contract autorii au dreptul să încaseze drepturile bănești pe o perioadă de 5

ani de la data înregistrării realizării tehnice. S-a prevăzut ca drepturile

bănești să reprezinte 20% din beneficiile realizate de utilizator.

Dintre toate subunitățile

contractante numai E.M.C. Roșia nu le-a achitat decât 5% în anul 2002.

Acțiunea a fost întemeiată în drept

pe dispozițiile art. 67 din Legea nr. 64/1991.

Tribunalul Gorj prin sentința civilă

nr. 139 din 4 aprilie 2005 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele să

plătească în solidar fiecăruia din cei trei reclamanți câte 509.299.535 lei cu

titlu de drepturi de autor și câte 58.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

În motivarea acestei soluții

Tribunalul a Reținut că reclamanții au făcut dovada că sunt autorii soluției

tehnice invocate și pentru care li s-a eliberat certificat de autor nr.

776/2001. Această invenție a fost aplicată la mai multe unități în baza

contractelor încheiate cu inventatorii în număr de patru, cei trei reclamanți și

cu C.I. Dintre aceștia au formulat acțiune numai cei trei reclamanți.

Contractele au fost întocmite în baza art. 67 alin. (1) din Legea nr. 64/1991

și art. 10 din Regulamentul privind realizările tehnice ale C.N.L.O.

Reclamanții au arătat că deși

conform termenilor contractului li se datorau 20% din beneficiu, E.M.C. Roșia

nu le-a achitat sumele cuvenite în anul 2002 în integralitatea lor, și deloc în

anii 2003 și 2004. Unitatea sesizată în acest scop de reclamanți, printr-o

adresă din 5 mai 2004, nu a dat curs cererii formulată de aceștia.

Din cuprinsul expertizei efectuate

în cauză precum și din răspunsurile la obiecțiunile la expertiză instanța a

reținut că soluția tehnică a fost folosită de E.M.C. Roșia în perioadele

precizate, beneficiile obținute de utilizator ridicându-se la suma totală de

22.785.338.944 lei. Expertiza la calculele făcute pentru arătarea sumelor ce se

cuvin reclamanților a avut în vedere împrejurarea că sunt 4 autori, și a

calculat distinct sumele datorate numai reclamanților.

A fost respinsă cererea de acordare

a dobânzilor deoarece prin contractul încheiat cu E.M.C. Roșia s-a prevăzut în

mod expres neacordarea vreunei majorări sau indexări, art. 2 pct. 7 din

contractul 7898/2002.

Curtea de Apel Craiova prin decizia

nr. 2738 din 24 octombrie 2005 a respins ca nefondate apelurile declarate pe de

o parte de reclamanți și de pârâta S.N.L.O. SA pe de altă parte.

Reclamanții au criticat hotărârea

Tribunalului deoarece s-a validat o expertiză care nu a ținut cont de actele

aflate la dosar la filele 93–126 din care rezultă numărul de benzi

transportoare la care s-a aplicat soluția în perioada 2003–2004 și beneficiile

realizate în sumă totală de 116.849.304.000 lei. Au mai criticat modalitatea de

efectuare a expertizei, care s-a realizat numai cu o singură citare a părților

ședințele ulterioare fiind făcute fără convocarea părților cu încălcarea art.

208 C. proc. civ. S-a mai criticat respingerea cererii de efectuare a unei noi

expertize și faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de plată a

dobânzilor.

Critica pârâtei s-a bazat pe greșita

admitere a acțiunii în raport de împrejurarea că soluția tehnică s-a aplicat de

către această pârâtă și înainte ca reclamanții să obțină certificatul de autor,

contribuția lor fiind minimă la acest proces tehnologic.

Instanța a motivat respingerea

apelurilor constatând că în cauză s-au respectat dispozițiile art. 208 C. proc.

civ. S-a reținut că expertiza s-a desfășurat pe o perioadă de două luni și a

privit un volum mare de acte supuse analizei. S-a reținut că experții au

convocat părțile și le-a revenit acestora din urmă sarcina să urmărească datele

la care experții și-au desfășurat activitatea în unitate.

S-a constatat că actele pretinse a

nu fi fost avute în vedere de experți (filele 94–118) nu au valoare probantă,

ele nefiind parafate și semnate de organele de conducere ale societății. În

aceeași situație s-au considerat a fi și actele existente în dosar la filele

119–126, care nu sunt parafate sau semnate de persoane din conducerea S.N.L.O. SA

Târgu Jiu, în măsură să angajeze răspunderea unității.

S-a constatat de asemenea nefondată

cererea de plată a dobânzilor în raport de termenii contractului încheiat [art.

2 lit. f)] în sensul că s-a convenit să se achite numai cota procentuală.

Nu s-au primit nici criticile

pârâtei în raport de recunoașterea reclamanților drept autori ai soluției

tehnice și față de drepturile bănești la care s-au obligat față de aceștia prin

contractul nr. 7898/2002.

S-a mai reținut că expertul tehnic

încuviințat de instanțe, din partea pârâtei nu a avut obiecțiuni la raportul de

expertiză pe care l-a validat prin semnare.

Împotriva deciziei Curții de Apel

Craiova au declarat în termen legal recurs atât reclamanții cât și pârâta S.N.L.O.

Reclamanții au invocat dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În esență s-a criticat faptul că instanța a

apreciat drept corectă efectuarea raportului de expertiză deși acesta a fost

întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 208 C. proc. civ. de vreme ce nu au

fost comunicate la desfășurarea expertizei și nici nu s-au cercetat toate

documentele depuse de ei în dovedirea pretențiilor.

Apelanții au arătat că actele

trebuiau luate în analiză deoarece ele se referă la transportoarele care

foloseau soluția tehnică conform contractului.

Chiar dacă tabelele nu sunt datate,

au arătat recurenții-reclamanți, ele trebuiau luate în considerare, fiind

semnate de organele de conducere ale unității.

S-a criticat faptul că nu s-au avut

în vedere documentele de la filele 107 – 118 din care rezultă economiile

înregistrate în consumul de covor de cauciuc și ghirlande de role. S-a

considerat de recurenți că acestea deși nu sunt semnate de E.M.C. Roșia

trebuiau luate în calcul pentru că au fost anexate la tabelul transportoarelor

și chiar dacă nu s-au găsit acte pentru acestea, trebuia calculată economia

produsă.

S-a critica împrejurarea că

reclamanții au fost convocați de către expert numai pentru termenul din 21

decembrie 2004 or, experții au continuat să lucreze la fața locului pe perioada

22 decembrie 2004 – 21 februarie 2005, despre această perioadă nefiind

informați.

S-a criticat și neacordarea

dobânzilor, termenii contractului [art. 2 lit. f)] neafectând cererea făcută de

reclamanți în instanță în temeiul art. 1088 C. civ.

Recursul declarat de pârâta S.N.L.O.

SA Târgu Jiu s-a întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica axându-se

pe greșita admitere a acțiunii, deși s-a reținut aportul minim al reclamanților

și față de împrejurarea că unitatea nu a fost pusă în întârziere, pentru plata

acestor drepturi fiind prevăzută o procedură prealabilă.

Recursurile sunt nefondate și se vor

respinge pentru considerentele ce urmează.

Pentru expertiză reclamanții au fost

convocați pentru întâlnirea din 21 decembrie 2004. Expertiza s-a desfășurat la

sediul unității în care își desfășoară activitatea și reclamanții, astfel că în

mod corect s-a apreciat de instanța de apel că nu era necesar ca reclamanții să

fie anunțați de fiecare dată când experții se aflau în unitate pentru

examinarea documentelor, fiind de datoria lor să urmeze programul stabilit de

experți.

Nu se primește nici critica

referitoare la materialul examinat de experți față împrejurarea că experții

s-au limitat numai la documentele oficiale care din punct de vedere economic și

juridic produc efecte. Câtă vreme documentele întocmite de reclamanți fără

girul instituției nu au putut fi coroborate cu alte probe pentru dovedirea

întinderii pretențiilor formulate, în mod corect instanța a validat raportul de

expertiză în maniera în care acesta a fost realizat.

Nu s-au primit nici criticile

pârâtei la raportul de expertiză referitor la contribuția reclamanților la

invenție față de dovedirea drepturilor de autor ale reclamanților pentru

soluția utilizată pentru care de altfel s-a încheiat și un contract prin care

instituția și-a luat obligații pe care ulterior nu le-a respectat.

În mod just instanța a reținut că

expertul încuviințat de instanță să reprezinte interesele pârâților, la

întocmirea raportului de expertiză nu a avut observații.

Nici criticile referitoare la

soluționarea capătului de cerere privind dobânzile nu se pot primi, ele

neaducând argumente de drept sau de fapt împotriva considerentelor instanței de

fond, analizate de către instanța de apel.

Ca urmare constatând că în cauză nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. invocate

ca motive de recurs și observând și prevederile art. 312 C. proc. civ. se vor

respinge recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanții A.T., B.N., Ș.M . și pârâta S.N.L.O. SA împotriva

deciziei civile nr. 2738 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 aprilie

2006          .