ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3151/2004

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Secția Comercială a Tribunalului Maramureș, prin sentința civilă nr. 2219 din 18 septembrie 2003, a admis acțiunea municipiului Sighetu Marmației, reprezentat prin primar, cu sediul în Sighetu Marmației, a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 99 din 29 aprilie 2001, încheiat cu pârâta SC E. SRL, cu sediul în Sighetu Marmației, județul Maramureș, evacuarea acesteia din urmă din spațiul din Sighetu Marmației, și obligarea ei la 300.564.898 lei chirie și penalități de întârziere. Aceiași instanță, prin sentința civilă nr. 3148 pronunțată la 24 noiembrie 2003, a admis cererea reclamantei și a dispus completarea hotărârii de mai sus cu obligarea pârâtei la plata sumei de 300.564.898 lei cu titlul de chirie și penalități de întârziere calculate pe perioada decembrie 2001 – mai 2003 și în continuare chirie și penalități până la data predării spațiului.

Apelul pârâtei a fost admis de către secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 23 pronunțată la 14 ianuarie 2004, desființându-se ambele sentințe mai sus menționate și trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că reprezentantul apelantei nu s-a putut prezenta la dezbateri datorită unor împrejurări independente de voința sa, tribunalul refuzându-i nejustificat cererea de repunere a cauzei pe rol și de amânare pentru a-și formula apărările, că s-a depus în apel o cerere reconvențională care nu a putut fi înfățișată la tribunal și examinată de acesta datorită refuzului de acordare a unui termen și că nu s-a verificat susținerea existenței unei înțelegeri între părți privind compensarea contravalorii investițiilor făcute, cu chiria datorată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând respingerea apelului declarat împotriva hotărârilor primei instanțe al căror conținut derivă din clauzele contractului încheiat între părți, că modernizările a căror contravaloare a fost pretinsă nu au la bază aprobarea reclamantei, cheltuielile fiind și voluptorii și că cererea reconvențională nu i-a fost comunicată pentru a-și formula opiniile. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare conform art. 312 C. proc. civ. Pe lângă faptul că motivele invocate nu se înscriu în criticile ce fac obiectul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă și că nu justifică reformarea hotărârii atacate, măsură posibilă doar în limitele expres și limitativ prevăzute de normele procedurale, ele sunt și neîntemeiate.

Apelanta a invocat existența unei împrejurări mai presus de voința sa, care a împiedicat-o să se prezinte la instanța de fond înaintea închiderii dezbaterilor, propunând și probe pentru a demonstra cele susținute. Instanța de apel a reținut ca reală existența acestei susțineri, situația invocată împiedicând partea să își formuleze apărările și justificând soluția pronunțată în apel. Examinarea celorlalte motive, în raport de cele mai sus menționate, devine inutilă, urmând a fi făcută cu prilejul reluării dezbaterilor în litigiul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul municipiul SIGHETU-MARMAȚIEI, prin primar, împotriva deciziei nr. 23 din 14 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 septembrie 2004.