ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3151/2004

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Secția Comercială a

Tribunalului Maramureș, prin sentința civilă nr. 2219 din 18 septembrie 2003, a

admis acțiunea municipiului Sighetu Marmației, reprezentat prin primar, cu

sediul în Sighetu Marmației, a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.

99 din 29 aprilie 2001, încheiat cu pârâta SC E. SRL, cu sediul în Sighetu

Marmației, județul Maramureș, evacuarea acesteia din urmă din spațiul din

Sighetu Marmației, și obligarea ei la 300.564.898 lei chirie și penalități de

întârziere.

Aceiași instanță, prin

sentința civilă nr. 3148 pronunțată la 24 noiembrie 2003, a admis cererea

reclamantei și a dispus completarea hotărârii de mai sus cu obligarea pârâtei

la plata sumei de 300.564.898 lei cu titlul de chirie și penalități de

întârziere calculate pe perioada decembrie 2001 – mai 2003 și în continuare

chirie și penalități până la data predării spațiului.

Apelul pârâtei a fost admis

de către secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel

Cluj, prin decizia civilă nr. 23 pronunțată la 14 ianuarie 2004,

desființându-se ambele sentințe mai sus menționate și trimițându-se cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că reprezentantul apelantei nu s-a putut

prezenta la dezbateri datorită unor împrejurări independente de voința sa,

tribunalul refuzându-i nejustificat cererea de repunere a cauzei pe rol și de

amânare pentru a-și formula apărările, că s-a depus în apel o cerere

reconvențională care nu a putut fi înfățișată la tribunal și examinată de

acesta datorită refuzului de acordare a unui termen și că nu s-a verificat

susținerea existenței unei înțelegeri între părți privind compensarea

contravalorii investițiilor făcute, cu chiria datorată.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul, solicitând respingerea apelului declarat împotriva

hotărârilor primei instanțe al căror conținut derivă din clauzele contractului

încheiat între părți, că modernizările a căror contravaloare a fost pretinsă nu

au la bază aprobarea reclamantei, cheltuielile fiind și voluptorii și că

cererea reconvențională nu i-a fost comunicată pentru a-și formula opiniile.

Recursul este nefondat

urmând a fi respins ca atare conform art. 312 C. proc. civ.

Pe lângă faptul că motivele

invocate nu se înscriu în criticile ce fac obiectul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocat de recurentă și că nu justifică reformarea hotărârii atacate,

măsură posibilă doar în limitele expres și limitativ prevăzute de normele

procedurale, ele sunt și neîntemeiate.

Apelanta a invocat existența

unei împrejurări mai presus de voința sa, care a împiedicat-o să se prezinte la

instanța de fond înaintea închiderii dezbaterilor, propunând și probe pentru a

demonstra cele susținute.

Instanța de apel a reținut

ca reală existența acestei susțineri, situația invocată împiedicând partea să

își formuleze apărările și justificând soluția pronunțată în apel.

Examinarea celorlalte

motive, în raport de cele mai sus menționate, devine inutilă, urmând a fi

făcută cu prilejul reluării dezbaterilor în litigiul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul municipiul SIGHETU-MARMAȚIEI, prin primar,

împotriva deciziei nr. 23 din 14 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 30 septembrie 2004.