ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3158/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 130 din 22 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Alba a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei Parohia Evanghelică C.A. Petrești împotriva pârâților Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor, Consiliul local Sebeș și S.C. A. Petrești având ca obiect constatarea caracterului abuziv al exproprierii imobilului înscris în C.F. 88 Petrești, transferat în C.F. 3014 Petrești, recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil, radierea dreptului de proprietate al pârâților și obligarea lor la restituire în natură. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în esență, pe baza expertizei topografice și a celorlalte probatorii administrate, că imobilul în litigiu este înscris în C.F.

3014 Petrești și se află în patrimoniul societății comerciale A. Petrești. Pe terenul respectiv se află și construcțiile ce au aparținut Bisericii Evanghelice Luterane Sebeș, inclusiv casa învățătorului (capelanului). Imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu titlu legal și anume Decretul nr. 176/1948 referitor la clădirile în care funcționau unități de învățământ, inclusiv locuințele corpului didactic. În prezent, retrocedarea imobilului este supusă condițiilor speciale instituite prin O.U.G. nr. 94/2000, care derogă atât de la prevederile dreptului comun cât și de la dispozițiile Legii nr. 10/2001 (art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, art. 8 pct. 2 din Legea nr. 10/2001). Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând că nu există temeiuri suficiente pentru a se considera că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu titlu legal.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 11 din 25 ianuarie 2002 a respins apelul ca nefondat. Instanța de control judiciar a reținut în primul rând că temeiul exproprierii l-a constituit în mod cert Decretul nr. 176/1948, astfel încât în contextul acestui act normativ trebuie examinată posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei și pe cale de consecință retrocedarea imobilului. Or, în raport de prevederile O.U.G. nr. 94/2000, Curtea de apel a constatat că nu a fost respectată procedura administrativă prealabilă, care este obligatorie, în fața comisiei speciale anume constituite, reglementată prin acest act normativ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 5 și 8-10 C. proc.

civ., susținând în esență că: - procedura de citare în fața Curții de apel nu s-a realizat în mod legal cu pârâta S.C. A. Petrești; - nu există dovezi în sensul că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut ca urmare a aplicării Decretului nr. 176/1948; - procedura administrativă instituită prin O.U.G. nr. 94/2000 nu este obligatorie, partea interesată având posibilitatea să opteze direct pentru calea judecătorească. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este nefondat. Indiferent de caracterul pretinsei nulități referitoare la citarea pârâtei S.C. A. Petrești, în condițiile art. 105 alin. (2) și art. 108 C. proc. civ., Curtea constată că la Curtea de Apel Alba Iulia procedura de citare a acesteia s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, astfel încât nici măcar ei nu i s-a produs vreo vătămare.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, este cert dovedit cu înscrisuri, astfel cum în mod corect au reținut ambele instanțe, că temeiul trecerii imobilului în proprietatea statului l-a constituit Decretul nr. 176/1948. Faptul că în extrasul de carte funciară nu s-a menționat titlul în baza căruia a operat înscrierea nu conduce la nulitatea transmisiunii dreptului de proprietate, atâta timp cât potrivit art. 26 din Legea nr. 115/1938 drepturile reale pot fi dobândite și fără înscriere în cartea funciară. În fine, procedura administrativă prealabilă în fața comisiei constituite conform art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000 este obligatorie, iar nu facultativă. Doar decizia motivată a acestui organism poate fi atacată cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.

Așa fiind, cum hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Parohia Evanghelică Petrești împotriva deciziei nr. 11 din 25 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2004.