Decizia nr. 2047/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 2594/298 — recurs

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeș, sub nr. 290/298/2007 reclamantul Municipiul Sebeș a chemat în judecată pârâta SC P. SA solicitând să se constate că imobilul situat administrativ în Petrești, înscris inițial în C.F. A Petrești, nr. top. X și nr. top. Y, casă și curte, în realitate grădiniță cu program normal și grădiniță cu program prelungit proprietar SC P. SA Petrești a fost unificat cu alte numere topografice în nr. top. Z, înscris în C.F. B Petrești, în favoarea aceluiași proprietar; să se constate că imobilul în litigiu înscris inițial sub nr. top. X și nr. top. Y este același cu imobilul înscris în C.F. C Petrești, nr. top. Q, creșă și curte în suprafață de 2.166 mp; să se constate că proprietarul imobilului în litigiu încă înainte de unificarea numerelor topografice, prin Decizia nr. 79/2000 pronunțată în Dosarul civil nr. 5987/1999 a Curții de Apel Alba Iulia, era Inspectoratul Școlar Județean Alba, iar în baza O.G. nr. 30/2000 în vigoare la acea dată proprietar a devenit municipiul Sebeș; să se constate nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în favoarea SC P. SA asupra imobilului din C.F. D Petrești, nr. top. Q, imobil situat administrativ în Petrești, să se dispună O.C.P.I. radierea dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA și înscrierea dreptului de proprietate al Municipiului Sebeș asupra imobilului înscris în C.F. D Petrești, nr. top. Q, situat administrativ în Petrești. 1.

Prin Sentința civilă nr. 1.150 din 28 octombrie 2010, Judecătoria Sebeș a disjuns capetele de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA asupra imobilului înscris în C.F. D Petrești, nr. top. Q și radierea dreptului de proprietate al pârâtei, respingând în rest acțiunea. În urma disjungerii celor două capete de cerere, acestea au fost înregistrate la Judecătoria Sebeș sub Dosarul nr. 2594/298 din 29 octombrie 2010, iar prin Sentința nr. 1.350 din 9 decembrie 2010, Judecătoria Sebeș a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ. 1.

La Curtea de Apel Alba Iulia, reclamantul a depus cerere precizatoare, prin care a chemat în judecată M.E.C.M.A., succesor al M.I., care a emis actul atacat, respectiv Certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Prin întâmpinare, pârâtul M.E.C.M.A. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și excepția tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 1.

Prin Sentința nr. 69 din 16 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul M.E.C.M.A. și a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Sebeș împotriva pârâților M.E.C.M.A. și SC P. SA, societate în lichidare judiciară. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că deși reclamantul a luat cunoștință la 9 septembrie 2010 de conținutul Certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de fostul M.I., nu a formulat plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, după disjungerea cauzei și declinarea competenței de către Judecătoria Sebeș la instanța de contencios administrativ, formulând această plângere numai după ce pârâtul a invocat excepția inadmisibilității. Concluzionând, instanța de fond a constatat că reclamantul la data sesizării instanței de contencios administrativ nu avea îndeplinită procedura plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, este întemeiată. 1.

Recursul declarat de reclamantul municipiul Sebeș împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr. 781 din 16 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. 1.

Prin Sentința nr. 148 din 23 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în urma rejudecării cauzei, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Sebeș împotriva pârâților M.E.C.M.A. și în consecință: s-a anulat în parte Certificatul de Constatare a Dreptului de Proprietate emis în favoarea pârâtei SC P. SA numai cu privire la imobilul creșă și curte înscris în C.F. D Petrești nr. ord. A+4 nr. top. Z situat administrativ în Petrești, și s-a dispus intabularea acestui imobil asupra reclamantului în cota de 1/1 parte. 1.

Prin Decizia nr. 6785 din 18 octombrie 2013 Înalta Curte a anulat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva Sentinței nr. 148/2012 și a admis recursul pârâtului M.E., trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond. În rejudecare, după cea de-a doua casare cu trimitere, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 2594/298/2010*. 1.

La data de 22 septembrie 2014 prin Serviciul Registratură al instanței, reclamantul a depus o precizare de acțiune, prin care a solicitat: - să se constate nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate a SC P. SA Petrești asupra imobilului din C.F. D Petrești, nr. top. Z, imobil situat administrativ în Petrești, precum și nulitatea absolută a înscrierii din Încheierea de intabulare în ce privește imobilul din C.F. D Petrești, nr. top. Z; - să se dispună O.C.P.I. radierea dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA Petrești și înscrierea dreptului de proprietate al Municipiului Sebeș asupra imobilului înscris în C.F. D Petrești, nr. top. Q cu schimbarea categoriei de folosință a terenului din curte în curți construcții și schimbarea categoriei de folosință din Creșă în Centru de zi pentru copii (Pavilionul A) și Grădiniță cu program prelungit (Pavilionul B); - să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.840 RON, reprezentând onorariul achitat expertului. 1.

Prin Sentința nr. 255 din 3 noiembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Sebeș, a anulat în parte Certificatul emis în favoarea pârâtei SC P. SA numai cu privire la imobilul creșă și curte, înscris în C.F. D Petrești nr. top. Q situat administrativ în Petrești, în suprafață de 2.166 mp, a respins în rest acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 1.840 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin acest Certificat de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor emis de M.I. la data de 30 octombrie 1995, pârâta SC P. SA Petrești a primit în proprietate exclusivă suprafața de 150.992 mp teren, din care face parte și imobilul în litigiu. Acest act administrativ a fost emis în baza Legii nr. 15/1990, pârâta fiind la acea dată o societatea comercială cu capital de stat înființată prin H.G. nr. 1.176/1990, precum și în baza H.G. nr. 834/1991. Astfel, în ceea ce privește un certificat de atestare a dreptului de proprietate instanța trebuie să verifice dacă la data emiterii acestuia, 30 octombrie 1995, erau întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 834/1991, respectiv dacă la data înființării societății comerciale cu capital de stat imobilul se afla în patrimoniul acesteia și condiția ca respectivul bun să fie necesar desfășurării activității societății, conform obiectului de activitate. Cu privire la prima condiție, Curtea a reținut că pârâta SC P. SA s-a înființat prin H.G. nr. 1.176/1990, privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în industrie, Anexa nr. 1 cuprinzând lista societăților care se înființează în baza Legii nr. 15/1990. Între acestea, la poziția ... este menționată SC P. SA, cu sediul în Petrești, jud. Alba, care are ca obiect de activitate "fabricarea de hârtie de scris și tipărit suport, heliografică, diagrame, mătase și suport înnobilar, caiete și confecții din hârtie, comercializarea acestor produse", încetându-și activitatea odată cu înființarea acestei societăți comerciale pe acțiuni fosta Î.H. Petrești. În opinia instanței, potrivit concluziilor expertizei topografice efectuate în cauză, coroborate cu concluziile expertizei topografice efectuate în Dosarul Judecătoriei Sebeș nr. 290/298/2007, din care s-a disjuns acțiunea de față, imobilul în litigiu este situat din punct de vedere administrativ în localitatea Petrești și se identifică din punct de vedere topografic cu imobilul înscris în C.F. D Petrești A+4, având nr. top. Z creșă și curte în suprafață de 2.166 mp, fiind intabulat în favoarea pârâtei SC P. SA Petrești în cotă de 1/1. În acest imobil funcționează Centru de zi pentru copii și cantină socială - Pavilionul A și Grădiniță cu program prelungit - Pavilionul B. De asemenea, instanța a reținut că acest imobil se identifică din punct de vedere al cărților funciare vechi cu parte din imobilul cu nr. top. X și cu parte din imobilul cu nr. top. Y înscrise inițial în C.F. A Petrești. Aceste imobile împreună cu mai multe numere topografice înscrise inițial în C.F. A Petrești s-au intabulat în favoarea pârâtei SC P. SA, în baza documentației de publicitate imobiliară a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate supus analizei. În concluzie, Curtea a reținut că imobilele în cauză au aparținut potrivit extrasului C.F. A Petrești, F.H. Petrești în cotă de 1/1 cu titlu de cumpărare, proprietarul fiind intabulat în baza Încheierii nr. 408/1944. În consecință, prima condiție prevăzută de art. 1 din H.G. nr. 834/1991 este îndeplinită în cauză. În ceea ce privește și cea de-a doua condiție impusă de actul normativ menționat, respectiv ca imobilul să fie necesar desfășurării activității societății, conform obiectului de activitate, s-a constatat că aceasta nu este îndeplinită. Sub acest aspect, s-a reținut că prin Decizia civilă nr. 79/2000 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 5987/1999, pârâta SC P. SA Petrești a fost obligată să predea fără plată imobilul Grădinița cu program normal și grădinița cu program prelungit situată administrativ în Petrești, către I.Ș. Alba. Această hotărâre judecătorească a fost executată, I.Ș. Alba fiind pus în posesie prin Procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc B.L. la data de 7 noiembrie 2001. Ulterior, acest imobil a fost predat C.L. al municipiului Sebeș prin Protocolul de predare-primire încheiat la data de 20 noiembrie 2001, prin care s-a hotărât trecerea în domeniul public al municipiului Sebeș al imobilului, a terenurilor și clădirilor în care își desfășoară activitatea Grădinița cu program prelungit și Grădinița cu program normal Petrești, Dosar nr. 290/298/2007. Pârâta SC P. SA a susținut că imobilul în cauză nu a fost niciodată sub jurisdicția M.Î. și prin urmare nu face obiectul Legii nr. 84/1995, respectiv art. 166 alin. (3) din această lege și O.U.G. nr. 206/2000. Referitor la incidența art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, Curtea a reținut că, prin Decizia civilă nr. 79/2000 menționată anterior s-a statuat cu putere de lucru judecat că "au fost încălcate aceste prevederi legale din care rezultă că toate spațiile folosite pentru procesul de învățământ și educație revin în proprietate fără plată M.Î. și pe plan județean I.J.Î.", Dosar nr. 290/298/2007. În consecință, în raport de această hotărâre judecătorească irevocabilă, în opinia Curții, nu se poate susține, în mod întemeiat, că imobilul nu face obiectul Legii nr. 84/1995. De asemenea, Curtea a reținut că, față de data emiterii certificatului a cărui anulare parțială se solicită, 30 octombrie 1995, nu este aplicabil în cauză art. 166 din Legea nr. 84/1995, modificat prin O.U.G. nr. 30/2000, astfel cum susține reclamantul, ci este aplicabil în forma anterioară, nemodificată, O.U.G. nr. 30/2000 nefiind în vigoare la momentul emiterii acestuia. Pe de altă parte, s-a apreciat că nu este incidentă în cauză nici Legea nr. 354/2004, care modifică conținutul art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995. În ceea ce privește susținerea pârâtului M.E. în sensul că SC P. a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 15/1990 și nu în baza actului administrativ atacat, Curtea a constatat că acest certificat de atestare a dreptului de proprietate a fost emis pârâtei în temeiul art. 1 - 5 din H.G. nr. 834/1991 de către Ministerul de Resort, iar în baza acestuia pârâta și-a intabulat dreptul de proprietate în C.F. D Petrești, prin Încheierea nr. 5204/1996, cu titlu de atestare. În consecință, susținerile pârâtului sunt nefondate. În legătură cu celelalte capete de cerere formulate de reclamant prin precizarea de acțiune, respectiv: să se constate nulitatea absolută a Încheierii de intabulare nr. 5204/1996, să se dispună O.C.P.I. radierea dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului în cauză, cu schimbarea categoriei de folosință a terenului din "curte" în "curți construcții" și din "Creșă" în "Centru de zi pentru copii și grădiniță cu program prelungit", Curtea a apreciat că asemenea dispoziții nu sunt adiacente soluției de anulare a actului administrativ potrivit Legii nr. 554/2004. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva Sentinței nr. 255 din 3 noiembrie 2014 au declarat recurs M.E. și SC P. SA, prin administrator judiciar M.C.I. 2.1.1. În recursul formulat, M.E. a invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. - 1865, susținând că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - 1865. A mai invocat prevederile art. 304 pct. 7 din același cod, susținând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii. A invocat și prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - 1865, susținând că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit al acesteia. În fine, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865, susținând că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii aplicabile în cauză. 2.1.2. M.E., deși a fost citat pentru termenul din data de 18 mai 2015 cu mențiunea de a timbra recursul și a achita timbrul judiciar, primind citația la data de 20 ianuarie 2015, nu s-a conformat acestor obligații. 2.1.3. SC P. prin administrator judiciar, a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865 și a susținut, în esență că, hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, a susținut recurenta, Certificatul a fost emis în anul 1995 sub incidența Legii nr. 29/1990, instanța de fond ignorând prescripția dreptului la acțiune pentru anularea certificatului. Pe fondul cauzei, a susținut că instanța de fond a apreciat, în mod nelegal, neîndeplinirea cerințelor art. 1 din H.G. nr. 834/1991, precum și incidența prevederilor art. 4 alin. (1) din același act normativ. De asemenea, instanța de fond a interpretat greșit Decizia nr. 79/2000 a Curții de Apel Alba Iulia și relevanța acesteia în cauza de față. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea parțială a Certificatului și înlăturarea obligării la plata cheltuielilor de judecată. 2.2. Municipiul Sebeș a depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză și a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursurilor. 3. Soluția instanței de recurs 3.1. Recursul formulat de M.E. nu îndeplinește cerințele O.U.G. nr. 80/2013, nefiind achitată taxa judiciară de timbru, urmând să fie anulat ca atare. 3.2. Recursul formulat de SC P. SA, prin administrator judiciar este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Într-o primă critică, recurenta a susținut că dreptul la acțiune, pentru anularea Certificatului de atestare, este prescris, nefiind respectat termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, din moment ce reclamantul putea lua cunoștință de existența acestuia la data când dreptul de proprietate a fost înscris în C.F. D Petrești, în baza Încheierii nr. 5204/1996. În susținerea acestei critici/acestui motiv de recurs, recurenta a ignorat soluția și considerentele Deciziei nr. 781 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, în decizia respectivă s-a reținut că U.A.T. Municipiul Sebeș a formulat acțiunea în calitate de terț, în raport cu actul administrativ, constatându-se că a luat cunoștință de certificatul respectiv cel mai devreme când a fost citat de Curtea de Apel pentru termenul din 1 februarie 2011. Prin Decizia nr. 781 din 16 februarie 2012 a fost casată Sentința nr. 69 din 16 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, cauza fiind trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe. Pe fondul soluției pronunțate, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat, în mod greșit, prevederile art. 1 și art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991. În cauză, este necontestat că SC P. SA a fost înființată prin H.G. nr. 1.176/1990 ca societate comercială cu capital de stat, prin încetarea activității Î.H. Petrești. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991: "terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort". De asemenea, potrivit pct. 20 din Anexa 1 la H.G. nr. 1.176/1990, rezultă că SC P. SA a avut ca obiect de activitate "fabricarea de hârtie de serie și tipărit suport, hieroglifică, diagrame, mătase și suport înnobilar, caiete și confecții din hârtie, comercializarea acestor produse". Or, imobilele în litigiu au avut/au ca destinație "Centru de zi pentru copii și cantină socială - Pavilionul A și Grădiniță cu program prelungit - Pavilionul B". Astfel fiind, instanța de fond a apreciat, în mod legal, că imobilele în litigiu nu se circumscriu prevederilor art. 1 din H.G. nr. 834/1991, având destinații străine obiectului de activitate al societății comerciale recurente. O altă critică a recursului este în legătură cu relevanța acordată de instanța de fond a Deciziei nr. 79/2000 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în privința căreia a susținut că nu poate fi interpretată în sensul că prin această hotărâre ar fi fost operat un transfer al dreptului de proprietate. Într-adevăr, prin Decizia nr. 79/2000 a fost admisă acțiunea formulată de I.Ș.J. Alba, SC P. SA fiind obligată să predea fără plată imobilul: spațiile ocupate de grădinița cu orar normal și grădinița cu orar prelungit, din Petrești. În opinia instanței de recurs, Decizia nr. 79/2000 confirmă o dată în plus faptul că imobilele respective au fost/sunt străine de obiectul de activitate al SC P. SA, iar "ministerul de resort", fostul M.I. a interpretat și aplicat, în mod greșit, prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991. Astfel fiind, au devenit incidente prevederile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991, potrivit cărora "terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării art. 1 aparțin proprietății private a comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor ...". În concluzie, recursul formulat de SC P. SA este nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.