ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4940/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta S.M. a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local Gârbova, Consiliul județean Alba, S.C. A. Petrești SA, S.C. S. Petrești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că imobilul înscris în c.f. nr. 633 nr.top. 725, 726 a fost preluat de stat fără titlu, să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat în favoarea S.C. A. Petrești pentru același imobil, să se anuleze încheierea de intabulare nr. 2156/2000 prin care s-a dispus înscrierea ca proprietar asupra terenului în litigiu, a pârâtei de ordin 3, cu restabilirea situației anterioare de c.f.

în sensul reînscrierii proprietății în favoarea antecesorilor reclamantei. Judecătoria Sebeș, prin sentința civilă nr. 1020 din 6 decembrie 2002, după ce a disjuns capetele de cerere 2 și 3 din acțiune, a declinat competența de soluționare a acțiunii civile, având ca obiect soluționarea cererilor privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu revenirea la situația anterioară de c.f., în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Prin sentința civilă nr. 258 din 8 iulie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, și-a declinat competența de soluționare a cererii reclamantei S.M. formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Gârbova, Consiliul județean Alba, S.C.

A. SA Petrești, S. Petrești, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor București, precum și a cererilor de intervenție formulate de V. SRL Gârbova și R.T., în favoarea Tribunalului Alba, secția civilă. S-a reținut că, prin cererile formulate, atât reclamanta cât și intervenienta vizează redobândirea unui imobil – teren și construcții -, susținând că Statul Român l-ar fi preluat în mod abuziv, folosindu-se de procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, situație în care competența de soluționare a unor astfel de cereri revine secției civile a tribunalului, conform art. 24 din Legea menționată. La rândul său, Tribunalul Alba Iulia, secția civilă, prin sentința civilă nr.474/10 septembrie 2003 a declinat competența de soluționare a cererii reclamantei și a cererilor de intervenție formulate de S.C.

V. SRL și R.T., în favoarea Curții de Apel Alba Iulia și, constatând existența conflictului negativ de competență a trimis cauza Curții Supreme de Justiție, pentru a hotărî în acest sens. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în cazul de față, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea pârâtei S.C. A. SA, în temeiul prevederilor H.G. nr. 834/1991, ca act administrativ de autoritate, determină, n ce privește cererea de constatare a nulității, competența de soluționare în favoarea curții de apel, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc.civ. Ca atare, concluzinează tribunalul, pentru constatarea nulității certificatului de atestare menționat, competența revine instanței arătate, căreia îi va fi declinată competența.

Curtea, asupra conflictului negativ de competență astfel ivit reține că: Față de cele arătate, rezultă neechivoc că, în ce interesează tribunalul, a sesizat această instanță în soluționarea unui conflict negativ de competență ivit în legătură cu cererea având ca obiect nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, cerere pentru care, Legea nr. 10/2001, avută în vedere de Curtea de Apel Alba Iulia, nu prevede, în adevăr, o competență specială (în favoarea tribunalului). Tocmai în legătură cu această cerere, deși sub acest aspect hotărârea Judecătoriei Sebeș este deficitare, este de observat că și această instanță, a avut în vedere același considerent, când, în urma disjungerii capetelor de cerere 2 și 3 din acțiunea introductivă, și-a declinat competența (în legătură cu acestea), în favoarea curții de apel.

Este cert că soluționarea unei astfel de acțiuni – având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 -, aparține, în ce privește competența materială, curții de apel potrivit prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. Așadar, în speță, cum o astfel de cerere a fost disjunsă, având de urmat deci o judecată separată de celelalte cereri legate de procedura Legii 10/2001 și cum în discuție nu este faptul dacă disjungerea a operat legal sau nu, conflictul de competență cu a cărui soluționare este investită Curtea fiind numai astfel caracterizat, urmează ca, în temeiul prevederilor art. 20 C. proc. civ., să se stabilească competența de soluționare a cererii menționate, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența de soluționare a cauzei cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie2003.