ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6785/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6785/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Municipiul Sebeș, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC P.

SA, ca prin hotărâre judecătorească:

- să se constate că

imobilul situat administrativ în Petrești, str. E., înscris inițial în CF 262

Petrești, nr. top. ...../a și ...../1, casă și curte, în realitate grădiniță cu

program normal și grădiniță cu program prelungit, proprietar SC P. SA Petrești,

a fost unificat cu alte numere topografice în nr. top. ....., înscris în CF 3537

Petrești, în favoarea aceluiași proprietar;

- să se constate că

imobilul în litigiu înscris inițial sub nr. top. ...../a și nr. top. ...../1

este același cu imobilul înscris în CF 3727 Petrești, nr. top. ...../2/3, creșă

și curte în suprafață de 2.166 mp;

- să se constate că

proprietarul imobilului în litigiu încă înainte de unificarea numerelor

topografice, prin Decizia nr. 79/2000 pronunțată în Dosarul civil nr. 5987/1999

a Curții de Apel Alba Iulia era Inspectoratul Școlar Județean Alba, iar în baza

O.G. nr. 30/2000 în vigoare la acea dată proprietar a devenit municipiul Sebeș;

- să se constate

nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria X nr. 2374 emis în favoarea SC P. SA

asupra imobilului din CF 3723 Petrești, nr. top. ...../2/3, imobil situat

administrativ în Petrești, str. E.;

- să se dispună

O.C.P.I. radierea dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA și înscrierea

dreptului de proprietate al Municipiului Sebeș asupra imobilului înscris în CF

3723 Petrești, nr. top. 4010/2/3, situat administrativ în Petrești, str. E.

Prin Sentința civilă

nr. 1150 din 28 octombrie 2010, Judecătoria Sebeș a disjuns capetele de cerere

privind constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a

dreptului de proprietate seria X nr. 2374 a pârâtei SC P. SA asupra imobilului

înscris în CF 3723 Petrești, nr. top. ...../2/3 și radierea dreptului de

proprietate al pârâtei, respingând în rest acțiunea, cele două capete de cerere

fiind înregistrate la Judecătoria Sebeș sub Dosar nr. 2594/298 din 29 octombrie

2010, iar, prin Sentința nr. 1350 din 9 decembrie 2010, Judecătoria Sebeș a

declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia,

secția contencios Administrativ.

În fața Curții de

Apel Alba Iulia reclamantul a depus cerere precizatoare, prin care a chemat în

judecată Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, succesor al

Ministerului Industriilor, care a emis actul atacat, respectiv Certificatul de

atestare a dreptului de proprietate seria X nr. 2374/1995.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii

prealabile și excepția tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 69

din 16 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția lipsei

procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri și a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul

Sebeș împotriva pârâților Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri și SC P. SA, societate în lichidare judiciară; împotriva acestei

sentințe a formulat recurs Municipiul Sebeș prin Primar, care a fost admis prin

Decizia nr. 781 din 16 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ, care a casat hotărârea atacată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele

deciziei instanța de recurs a reținut că în cauză este necontestat că

reclamantul a formulat plângere prealabilă la Ministerul Economiei, Comerțului

și Mediului de Afaceri la data de 11 martie 2011, ca succesor al emitentului

Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. 2374/1995

emis în favoarea pârâtei SC P. SA și că plângerea prealabilă formulată de

recurentul-reclamant satisface cerințele art. 7 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În urma casării cu

trimitere dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20

martie 2012, iar la primul termen de judecată din 23 aprilie 2012 s-a pus în

discuție excepția tardivității acțiunii, invocată prin întâmpinare de pârâtul

Ministerul Economiei și Comerțului, excepție respinsă ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr.

148/2012 din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul

Sebeș împotriva pârâților Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri și SC P. SA, societate în lichidare judiciară și, în consecință, a

anulat în parte Certificatul de Constatare a Dreptului de Proprietate seria X

nr. 2374 emis în favoarea pârâtei SC P. SA numai cu privire la imobilul creșă

și curte înscris în CF 3723 Petrești nr. ord. A+4 nr. top. ...../2/3, situat

administrativ în Petrești, str. E. și a dispus întabularea acestui imobil

asupra reclamantului în cota de 1/1 parte.

Petru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că prin Decizia

civilă nr. 79/2000, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr.

5987/1999, pârâta SC P. SA Petrești a fost obligată să predea fără plată

imobilul Grădinița cu program normal și grădinița cu program prelungit, situat

administrativ în Petrești, str. E. către Inspectoratul Școlar Alba, că această

hotărâre judecătorească a fost executată, Inspectoratul Școlar Alba fiind pus

în posesie prin Procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc B.L. la

data de 7 noiembrie 2011, că ulterior acest imobil a fost predat Consiliului

Local al Municipiului Sebeș, prin Protocolul de Predare-primire încheiat la

data de 20 noiembrie 2011, iar când Municipiul Sebeș a încercat să întabuleze

acest imobil în cartea funciară, OCPL nu a putut să efectueze această operație

întrucât acesta era întabulat asupra pârâtei SC P. SA Petrești pe baza

Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. 2374 emis de

Ministerul Industriilor.

A apreciat instanța

de fond că pârâta nu a justificat un drept de proprietate care să-i permită

întabularea imobilul în favoarea ei. deoarece potrivit art. 1, coroborat cu

art. 4 din H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991, societățile comerciale puteau

dobândi doar acele terenuri necesare desfășurării activității conform

obiectului de activitate, iar terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării

art. 1 aparțin proprietății private a comunelor, orașelor sau județelor și

trebuie predate de către societățile comerciale, consiliilor locale sau

județene, or pârâta societate comercială nu avea în obiectul de activitate și

activități educative și culturale prin creșe și grădinițe și, ca urmare, greșit

și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu.

Instanța a respins ca

neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri prin întâmpinarea depusă la dosar, respectiv excepțiile

inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și a tardivității

acțiunii.

S-a reținut în

considerentele hotărârii recurate că susținerea pârâtului, potrivit căreia SC

P. a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 15/1990 și nu în baza

actului administrativ atacat, nu este aplicabilă în speță, deoarece potrivit

art. 1 din H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991 terenul din litigiu nu era

necesar desfășurării activității SC P. SA conform obiectului său de activitate.

Așa fiind, și în

temeiul articolului 18 din Legea nr. 554/2004 instanța a admis acțiunea

reclamantului și, ca urmare, a anulat în parte certificatul constatator al

dreptului de proprietate seria X nr. 2374 numai cu privire la imobilul casă și

curte înscris în CF 3723 Petrești, nr. top. ...../2/3, situat administrativ în

Petrești, str. E.

Instanța a respins

cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 1.315 RON

cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de expertiză, întrucât în acest

dosar nu s-a încuviințat o asemenea probă.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs atât pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri, cât și pârâta SC „P.” SA, prin administrator judiciar

Manager CM IPURL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea de

recurs formulată SC „P.” SA, prin lichidator judiciar Manager CM IPURL a

solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.

Invocă nelegalitatea

și netemeinicia hotărârii susținând în fapt că societatea nu a participat la

predarea imobilului aflat în litigiu, imobil situat în Petrești str. E. înscris

în CF nr. 3723 Petrești, nr. top ....., predarea către Municipiul Sebeș s-a

făcut prin executare silită la care nu a participat.

În continuare se

arată că societatea a fost privatizată, la procesul de privatizare s-au avut în

vedere și imobilele înscrise în certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului. La data 2 septembrie 2009 s-a deschis procedura

insolvenței împotriva societății iar anularea parțială a certificatului aduce

grave prejudicii creditorilor.

Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de afaceri prin cererea de recurs formulată solicită

casarea hotărârii, iar în rejudecare respingerea acțiunii:

Invocă motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 304 pct. 7, 304 pct. 8 și 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În fapt, se arată că

hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse excepțiile

inadmisibilității și tardivității invocate de către minister, iar pe fondul

cauzei motivele sunt contradictorii în cea ce privește admiterea acțiunii

reclamantului întrucât deși instanța de rejudecare reține faptul că societatea

a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 15/1990, a opus acestui

fapt prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991 potrivit cărora terenurile aflate

în proprietatea societăților comerciale cu capital de stat la data înființării

acestora, necesare desfășurării acesteia conform obiectului de activitate se

determină pentru societățile comerciale înființate prin Hotărâre a Guvernului,

prevederi care conduc la concluzia de respingere a acțiunii de anulare a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.

În ceea ce privește

cel de-al treilea motiv de recurs, când instanța interpretând greșit actul

juridic dedus judecății, a schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, se arată că certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra ternului nu reprezintă titlu de proprietate ca și în cazul

celor emise în baza Legii nr. 18/1991, ci atestă o anumită situație

patrimonială existentă la un moment dat, respectiv atestă dreptul de

proprietate asupra terenului din patrimoniul societății comerciale la data

înființării acesteia prin Hotărâre de Guvern.

Referitor la cel

de-al patrulea motiv de recurs - când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, se

arată că raportat la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului

de proprietate - 30 octombrie 1995 excepțiile inadmisibilității acțiunii și a

tardivității sunt temeinice întrucât reclamantul a avut cunoștință de existența

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor încă

din anul 1995 și mai ales în anul 2001 când a încercat întabularea dreptului de

proprietate asupra imobilului în favoarea sa.

În această situație

reclamantul a depășit cu cel puțin 2 ani termenul de decădere de 6 luni și

respectiv un an pentru cazuri temeinice pentru a formula plângere prealabilă.

Pe fondul cauzei, se

arată că instanța de fond nu a administrat probe din care să rezulte că terenul

înscris în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului

era necesar desfășurării activității societății. La momentul înființării

societății și apoi la data emiterii certificatului terenurile erau necesare

desfășurării activității așa cum rezultă din documentația de eliberare a

certificatului de atestare.

Intimatul Municipiul

Sebeș prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursurilor, ca

nefondate, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală.

Se arată că imobilul

din litigiu aparține domeniului public și nu putea fi cuprins în certificatul

de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea societății intimate SC

„P.” SA face trimitere în acest sens la prevederile art. 166 din Legea nr.

84/1995 privind învățământul republicată în 1999 modificată prin O.U.G. nr.

30/2000.

Se mai relevă

împrejurarea că imobilul construcții a fost predat Inspectoratului Școlar

Județean Alba în baza Deciziei civile nr. 79/2000 pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia în Dosarul nr. 5987/1999, instituție care a înțeles să predea

imobilul Consiliului local al Municipiului Sebeș în calitate de administrator

al domeniului public al Municipiului Sebeș.

Examinând cererea de

recurs formulată de SC „P.” SA prin administrator judiciar Manager CM IPURL se

constată că această cerere nu poartă taxa de timbru și timbru judiciar la care

fost obligată, deși a fost citată pentru termenul din 18 octombrie 2013 cu

mențiunea achitării unei taxe de timbru de 2 RON, și un timbru judiciar 0,15

RON.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru „Acțiunile și

cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate

Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se

taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în

bani, cu excepțiile prevăzute de lege”. Prin dispozițiile cuprinse în art. 20

alin. (1) din aceeași lege se stabilește taxele judiciare de timbru, se plătesc

anticipat iar la alin. (3) al aceluiași articol se prevede că neîndeplinirea

obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea

acțiunii sau a cererii.

În raport de aceste

prevederi legale, și având în vedere că împrejurarea că recurenta SC „P.” SA nu

s-a conformat obligației stabilite de instanță și nu a achitat taxa de timbru

la care a fost obligată, va anula cererea de recurs ca fiind netimbrată.

Examinând cererea de

recurs formulată de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în

raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304

1

C.

proc. civ. Curtea constată următoarele:

Cu referire la

criticile ce vizează modalitatea de soluționare a excepțiilor inadmisibilității

acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și cea a tardivității pentru

nerespectarea termenului de introducere a acțiunii, se constată că aceste

chestiuni au fost tranșate în mod irevocabil prin decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 781 din 16 februarie 2012, instanța de fond în

rejudecare a respectat limitele casării stabilite prin această decizie.

Referitor la

criticile ce vizează nelegalitatea hotărârii se constată că prin acțiunea

dedusă judecății, reclamantul a susținut că societatea pârâtă nu putea obține

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent

construcției cu destinație de creșă și curte înscris în CF 3723 Petrești, nr.

top ...../2/3 situat administrativ în Petrești str. E. întrucât societatea nu

are în obiectul de activitate, activități educative și culturale prin creșe și

grădinițe că acest imobil aparține domeniului public al Municipiului Sebeș,

făcând trimitere în acest sens la prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 30/2000, se mai susține că prin

decizia nr. 79/2000 pronunțată de Curtea de Apel Alba s-a dispus restituirea

imobilului către Inspectoratul Școlar Județean Alba instituție care la rândul

ei a predat imobilul Consiliului Municipal pentru administrare.

Toate aceste

susțineri au stat la baza anulării parțiale a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate emis în favoarea societății pârâte.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care probele

propuse sunt neîndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului,

instanța, poate din oficiu să pună în discuție necesitatea administrării altor

probe pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc iar potrivit

art. 261 alin. (5) C. proc. civ. instanța trebuie să se pronunțe asupra a tot

ceea ce sa cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor ce a stat la

temelia pretențiilor ridicate de părți și să arte motivele de fapt și de drept

care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și dovezile care au

determinat-o.

Sub acest aspect

prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și art. 129 alin. (5) din același cod

au caracter imperativ iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii.

În speță, instanța de

fond a pronunțat o hotărâre bazându-se pe susținerile reclamantei și fără să

administreze probe din care să rezulte situația juridică reală a imobilului din

litigiu. Pentru aceasta se impunea în primul rând ca instanța să solicite și să

analizeze documentația care a stat la baza emiterii certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenului, documentație ce trebuie să

cuprindă în mod obligatoriu măsurătorile topografice din care să rezulte

suprafața totală a incintei societății comerciale suprafața acoperită de

construcții cea aferentă rețelelor (gaze, apă, curent electric), suprafață

aferentă căilor de transport (drumuri, aleii etc.) suprafața liberă procentul

de ocupare a terenului, categoria de folosință a terenului, delimitarea în plan

topografic, planul de încadrare în zonă a societății comerciale. Apoi, în

raport de această documentație, instanța de fond era obligată să verifice dacă

terenul aferent imobilului cu destinație de creșă este cuprins în certificatul

de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se solicită, verificare

care se putea face prin ordonarea unei expertize topografice care să identifice

terenul și să stabilească limitele dintre imobilele ce formează proprietatea

societății pârâte și cel solicitat prin acțiunea dedusă judecății.

Se impunea de asemenea,

verificarea regimului juridic al terenului înscris în Certificatul de atestare

al dreptului de proprietate prin raportare la prevederile art. 1 din H.G. nr.

834/1991, potrivit cărora terenurile aflate în patrimoniul societăților

comerciale cu capital de stat la data la care acestea au fost înființate și

care sunt strict necesare pentru desfășurarea activității conform obiectului

lor de activitate, se determină de către organele care sunt autorizate să facă

acest lucru. În cazul societăților comerciale înființate prin Hotărâre a

Guvernului, cum este și societatea comercială din speță, terenurile se

determină de către organele care îndeplinesc atribuțiile Ministerului de Resort

care va elibera certificatul de atestare a dreptului de proprietate, certificat

ce este supus regimului de publicitate imobiliară.

Prin același text

legal, sunt prevăzute și terenurile pentru care nu se aplică H.G. nr. 834/1991

prin care aceste terenuri se numără și cele care fac parte din domeniul public

al statului, dar se aplică terenurilor din domeniul privat al statului.

În speță, nu s-a

clarificat situația juridică asupra terenului, dacă face parte din domeniul

public sau privat al statului dar nici în ce măsură sunt aplicabile prevederile

legale invocate de către reclamant respectiv art. 166 din Legea nr. 84/1995

modificat prin O.U.G. nr. 300/2000 în condițiile în care certificatul a cărui

anulare se solicită a fost emis la data de 30 octombrie 1995.

Nu s-a verificat nici

dacă a fost respectată procedura de eliberare a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate astfel cum a fost stabilită prin criteriile 2665/1992

privind stabilirea și evaluarea terenurilor deținute de către societățile cu

capital de stat și calitatea lor de norme de aplicare pentru H.G. nr. 834/1991

publicat în M. Of. nr. 54 din 31 martie 1992.

Pentru toate aceste

considerente recursul pârâtului Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri apare ca fiind fondat și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 314 din același

cod instanța va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe în vederea completării probatoriului în sensul arătat mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâta SC „P.” SA, prin administrator judiciar Manager CM IPURL

împotriva Sentinței nr. 148/2012 din 23 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (în

prezent Ministerul Economiei) împotriva Sentinței nr. 148/2012 din 23 aprilie

2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM