ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6785/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Municipiul Sebeș, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, ca prin hotărâre judecătorească: - să se constate că imobilul situat administrativ în Petrești, str. E., înscris inițial în CF 262 Petrești, nr. top… /a și … /1, casă și curte, în realitate grădiniță cu program normal și grădiniță cu program prelungit, proprietar SC P. SA Petrești, a fost unificat cu alte numere topografice în nr. top… , înscris în CF 3537 Petrești, în favoarea aceluiași proprietar; - să se constate că imobilul în litigiu înscris inițial sub nr. top… /a și nr. top… /1 este același cu imobilul înscris în CF 3727 Petrești, nr. top…

/2/3, creșă și curte în suprafață de 2.166 mp; - să se constate că proprietarul imobilului în litigiu încă înainte de unificarea numerelor topografice, prin Decizia nr. 79/2000 pronunțată în Dosarul civil nr. 5987/1999 a Curții de Apel Alba Iulia era Inspectoratul Școlar Județean Alba, iar în baza O.G. nr. 30/2000 în vigoare la acea dată proprietar a devenit municipiul Sebeș; - să se constate nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria X nr. 2374 emis în favoarea SC P. SA asupra imobilului din CF 3723 Petrești, nr. top… /2/3, imobil situat administrativ în Petrești, str. E.; - să se dispună O.C.P.I. radierea dreptului de proprietate a pârâtei SC P. SA și înscrierea dreptului de proprietate al Municipiului Sebeș asupra imobilului înscris în CF 3723 Petrești, nr. top.

4010/2/3, situat administrativ în Petrești, str. E. Prin Sentința civilă nr. 1150 din 28 octombrie 2010, Judecătoria Sebeș a disjuns capetele de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. 2374 a pârâtei SC P. SA asupra imobilului înscris în CF 3723 Petrești, nr. top… /2/3 și radierea dreptului de proprietate al pârâtei, respingând în rest acțiunea, cele două capete de cerere fiind înregistrate la Judecătoria Sebeș sub Dosar nr. 2594/298 din 29 octombrie 2010, iar, prin Sentința nr. 1350 din 9 decembrie 2010, Judecătoria Sebeș a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios Administrativ.

În fața Curții de Apel Alba Iulia reclamantul a depus cerere precizatoare, prin care a chemat în judecată Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, succesor al Ministerului Industriilor, care a emis actul atacat, respectiv Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. 2374/1995. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și excepția tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 69 din 16 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Sebeș împotriva pârâților Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și SC P. SA, societate în lichidare judiciară; împotriva acestei sentințe a formulat recurs Municipiul Sebeș prin Primar, care a fost admis prin Decizia nr. 781 din 16 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, care a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele deciziei instanța de recurs a reținut că în cauză este necontestat că reclamantul a formulat plângere prealabilă la Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri la data de 11 martie 2011, ca succesor al emitentului Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. 2374/1995 emis în favoarea pârâtei SC P. SA și că plângerea prealabilă formulată de recurentul-reclamant satisface cerințele art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În urma casării cu trimitere dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20 martie 2012, iar la primul termen de judecată din 23 aprilie 2012 s-a pus în discuție excepția tardivității acțiunii, invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului, excepție respinsă ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 148/2012 din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Sebeș împotriva pârâților Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și SC P. SA, societate în lichidare judiciară și, în consecință, a anulat în parte Certificatul de Constatare a Dreptului de Proprietate seria X nr. 2374 emis în favoarea pârâtei SC P. SA numai cu privire la imobilul creșă și curte înscris în CF 3723 Petrești nr. ord. A+4 nr. top… /2/3, situat administrativ în Petrești, str. E. și a dispus întabularea acestui imobil asupra reclamantului în cota de 1/1 parte.

Petru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că prin Decizia civilă nr. 79/2000, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 5987/1999, pârâta SC P. SA Petrești a fost obligată să predea fără plată imobilul Grădinița cu program normal și grădinița cu program prelungit, situat administrativ în Petrești, str. E. către Inspectoratul Școlar Alba, că această hotărâre judecătorească a fost executată, Inspectoratul Școlar Alba fiind pus în posesie prin Procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc B.L.

la data de 7 noiembrie 2011, că ulterior acest imobil a fost predat Consiliului Local al Municipiului Sebeș, prin Protocolul de Predare-primire încheiat la data de 20 noiembrie 2011, iar când Municipiul Sebeș a încercat să întabuleze acest imobil în cartea funciară, OCPL nu a putut să efectueze această operație întrucât acesta era întabulat asupra pârâtei SC P. SA Petrești pe baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria X nr. 2374 emis de Ministerul Industriilor. A apreciat instanța de fond că pârâta nu a justificat un drept de proprietate care să-i permită întabularea imobilul în favoarea ei. deoarece potrivit art. 1, coroborat cu art. 4 din H.G.

nr. 834 din 14 decembrie 1991, societățile comerciale puteau dobândi doar acele terenuri necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate, iar terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării art. 1 aparțin proprietății private a comunelor, orașelor sau județelor și trebuie predate de către societățile comerciale, consiliilor locale sau județene, or pârâta societate comercială nu avea în obiectul de activitate și activități educative și culturale prin creșe și grădinițe și, ca urmare, greșit și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu. Instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin întâmpinarea depusă la dosar, respectiv excepțiile inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și a tardivității acțiunii.

S-a reținut în considerentele hotărârii recurate că susținerea pârâtului, potrivit căreia SC P. a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 15/1990 și nu în baza actului administrativ atacat, nu este aplicabilă în speță, deoarece potrivit art. 1 din H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991 terenul din litigiu nu era necesar desfășurării activității SC P. SA conform obiectului său de activitate. Așa fiind, și în temeiul articolului 18 din Legea nr. 554/2004 instanța a admis acțiunea reclamantului și, ca urmare, a anulat în parte certificatul constatator al dreptului de proprietate seria X nr. 2374 numai cu privire la imobilul casă și curte înscris în CF 3723 Petrești, nr. top… /2/3, situat administrativ în Petrești, str. E. Instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 1.315 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de expertiză, întrucât în acest dosar nu s-a încuviințat o asemenea probă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, cât și pârâta SC „P.” SA, prin administrator judiciar Manager CM IPURL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea de recurs formulată SC „P.” SA, prin lichidator judiciar Manager CM IPURL a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii. Invocă nelegalitatea și netemeinicia hotărârii susținând în fapt că societatea nu a participat la predarea imobilului aflat în litigiu, imobil situat în Petrești str. E. înscris în CF nr. 3723 Petrești, nr. top … , predarea către Municipiul Sebeș s-a făcut prin executare silită la care nu a participat. În continuare se arată că societatea a fost privatizată, la procesul de privatizare s-au avut în vedere și imobilele înscrise în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.

La data 2 septembrie 2009 s-a deschis procedura insolvenței împotriva societății iar anularea parțială a certificatului aduce grave prejudicii creditorilor. Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de afaceri prin cererea de recurs formulată solicită casarea hotărârii, iar în rejudecare respingerea acțiunii: Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 304 pct. 7, 304 pct. 8 și 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt, se arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse excepțiile inadmisibilității și tardivității invocate de către minister, iar pe fondul cauzei motivele sunt contradictorii în cea ce privește admiterea acțiunii reclamantului întrucât deși instanța de rejudecare reține faptul că societatea a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 15/1990, a opus acestui fapt prevederile art. 1 din H.G.

nr. 834/1991 potrivit cărora terenurile aflate în proprietatea societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării acesteia conform obiectului de activitate se determină pentru societățile comerciale înființate prin Hotărâre a Guvernului, prevederi care conduc la concluzia de respingere a acțiunii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.

În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, se arată că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra ternului nu reprezintă titlu de proprietate ca și în cazul celor emise în baza Legii nr. 18/1991, ci atestă o anumită situație patrimonială existentă la un moment dat, respectiv atestă dreptul de proprietate asupra terenului din patrimoniul societății comerciale la data înființării acesteia prin Hotărâre de Guvern.

Referitor la cel de-al patrulea motiv de recurs - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, se arată că raportat la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate - 30 octombrie 1995 excepțiile inadmisibilității acțiunii și a tardivității sunt temeinice întrucât reclamantul a avut cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor încă din anul 1995 și mai ales în anul 2001 când a încercat întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea sa. În această situație reclamantul a depășit cu cel puțin 2 ani termenul de decădere de 6 luni și respectiv un an pentru cazuri temeinice pentru a formula plângere prealabilă.

Pe fondul cauzei, se arată că instanța de fond nu a administrat probe din care să rezulte că terenul înscris în Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului era necesar desfășurării activității societății. La momentul înființării societății și apoi la data emiterii certificatului terenurile erau necesare desfășurării activității așa cum rezultă din documentația de eliberare a certificatului de atestare. Intimatul Municipiul Sebeș prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Se arată că imobilul din litigiu aparține domeniului public și nu putea fi cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea societății intimate SC „P.” SA face trimitere în acest sens la prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995 privind învățământul republicată în 1999 modificată prin O.U.G.

nr. 30/2000. Se mai relevă împrejurarea că imobilul construcții a fost predat Inspectoratului Școlar Județean Alba în baza Deciziei civile nr. 79/2000 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 5987/1999, instituție care a înțeles să predea imobilul Consiliului local al Municipiului Sebeș în calitate de administrator al domeniului public al Municipiului Sebeș. Examinând cererea de recurs formulată de SC „P.” SA prin administrator judiciar Manager CM IPURL se constată că această cerere nu poartă taxa de timbru și timbru judiciar la care fost obligată, deși a fost citată pentru termenul din 18 octombrie 2013 cu mențiunea achitării unei taxe de timbru de 2 RON, și un timbru judiciar 0,15 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru „Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege”. Prin dispozițiile cuprinse în art. 20 alin. (1) din aceeași lege se stabilește taxele judiciare de timbru, se plătesc anticipat iar la alin. (3) al aceluiași articol se prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

În raport de aceste prevederi legale, și având în vedere că împrejurarea că recurenta SC „P.” SA nu s-a conformat obligației stabilite de instanță și nu a achitat taxa de timbru la care a fost obligată, va anula cererea de recurs ca fiind netimbrată. Examinând cererea de recurs formulată de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ. Curtea constată următoarele: Cu referire la criticile ce vizează modalitatea de soluționare a excepțiilor inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și cea a tardivității pentru nerespectarea termenului de introducere a acțiunii, se constată că aceste chestiuni au fost tranșate în mod irevocabil prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 781 din 16 februarie 2012, instanța de fond în rejudecare a respectat limitele casării stabilite prin această decizie.

Referitor la criticile ce vizează nelegalitatea hotărârii se constată că prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a susținut că societatea pârâtă nu putea obține certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cu destinație de creșă și curte înscris în CF 3723 Petrești, nr. top … /2/3 situat administrativ în Petrești str. E. întrucât societatea nu are în obiectul de activitate, activități educative și culturale prin creșe și grădinițe că acest imobil aparține domeniului public al Municipiului Sebeș, făcând trimitere în acest sens la prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 30/2000, se mai susține că prin decizia nr. 79/2000 pronunțată de Curtea de Apel Alba s-a dispus restituirea imobilului către Inspectoratul Școlar Județean Alba instituție care la rândul ei a predat imobilul Consiliului Municipal pentru administrare.

Toate aceste susțineri au stat la baza anulării parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea societății pârâte. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care probele propuse sunt neîndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța, poate din oficiu să pună în discuție necesitatea administrării altor probe pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc iar potrivit art. 261 alin. (5) C. proc. civ. instanța trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce sa cerut prin acțiune și asupra tuturor mijloacelor ce a stat la temelia pretențiilor ridicate de părți și să arte motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și dovezile care au determinat-o.

Sub acest aspect prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și art. 129 alin. (5) din același cod au caracter imperativ iar nerespectarea lor atrage casarea hotărârii. În speță, instanța de fond a pronunțat o hotărâre bazându-se pe susținerile reclamantei și fără să administreze probe din care să rezulte situația juridică reală a imobilului din litigiu.

Pentru aceasta se impunea în primul rând ca instanța să solicite și să analizeze documentația care a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, documentație ce trebuie să cuprindă în mod obligatoriu măsurătorile topografice din care să rezulte suprafața totală a incintei societății comerciale suprafața acoperită de construcții cea aferentă rețelelor (gaze, apă, curent electric), suprafață aferentă căilor de transport (drumuri, aleii etc.) suprafața liberă procentul de ocupare a terenului, categoria de folosință a terenului, delimitarea în plan topografic, planul de încadrare în zonă a societății comerciale.

Apoi, în raport de această documentație, instanța de fond era obligată să verifice dacă terenul aferent imobilului cu destinație de creșă este cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se solicită, verificare care se putea face prin ordonarea unei expertize topografice care să identifice terenul și să stabilească limitele dintre imobilele ce formează proprietatea societății pârâte și cel solicitat prin acțiunea dedusă judecății. Se impunea de asemenea, verificarea regimului juridic al terenului înscris în Certificatul de atestare al dreptului de proprietate prin raportare la prevederile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, potrivit cărora terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data la care acestea au fost înființate și care sunt strict necesare pentru desfășurarea activității conform obiectului lor de activitate, se determină de către organele care sunt autorizate să facă acest lucru.

În cazul societăților comerciale înființate prin Hotărâre a Guvernului, cum este și societatea comercială din speță, terenurile se determină de către organele care îndeplinesc atribuțiile Ministerului de Resort care va elibera certificatul de atestare a dreptului de proprietate, certificat ce este supus regimului de publicitate imobiliară. Prin același text legal, sunt prevăzute și terenurile pentru care nu se aplică H.G. nr. 834/1991 prin care aceste terenuri se numără și cele care fac parte din domeniul public al statului, dar se aplică terenurilor din domeniul privat al statului. În speță, nu s-a clarificat situația juridică asupra terenului, dacă face parte din domeniul public sau privat al statului dar nici în ce măsură sunt aplicabile prevederile legale invocate de către reclamant respectiv art. 166 din Legea nr. 84/1995 modificat prin O.U.G.

nr. 300/2000 în condițiile în care certificatul a cărui anulare se solicită a fost emis la data de 30 octombrie 1995. Nu s-a verificat nici dacă a fost respectată procedura de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate astfel cum a fost stabilită prin criteriile 2665/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor deținute de către societățile cu capital de stat și calitatea lor de norme de aplicare pentru H.G. nr. 834/1991 publicat în M. Of. nr. 54 din 31 martie 1992. Pentru toate aceste considerente recursul pârâtului Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri apare ca fiind fondat și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. și art. 314 din același cod instanța va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea completării probatoriului în sensul arătat mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC „P.” SA, prin administrator judiciar Manager CM IPURL împotriva Sentinței nr. 148/2012 din 23 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (în prezent Ministerul Economiei) împotriva Sentinței nr. 148/2012 din 23 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM