ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5537/2004

Asupra contestației în anulare de față, deliberând constată următoarele:

La data de 25 mai 2004 Parohia

Evanghelică CA Petrești, județul Alba, prin reprezentant, a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3158 din 30 aprilie 2004

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea contestației s-a arătat

că atât în fond, la Tribunalul Alba, cât și în apel, la Curtea de Apel

Alba-Iulia, procedura de citare a pârâtei intimate SC A.

SA

Petrești și a lichidatorului

judiciar al acesteia a fost viciată.

S-a atașat dosarul cauzei în toate

fazele sale procesuale.

Examinând înscrisurile probatorii, Înalta

Curte reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 130 din 22

iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Alba a fost respinsă ca nefondată acțiunea

reclamantei Parohia Evanghelică CA Petrești județul Alba împotriva pârâților

Statul român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul local

Sebeș și SC A.

SA

Petrești, având

ca obiect constatarea caracterului abuziv al exproprierii imobilului înscris în

C.F. nr. 88 Petrești, transferat în C.F. nr. 3014 Petrești, recunoașterea

dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului, radierea dreptului

pârâților și obligarea lor la restituirea în natură.

Sentința a rămas definitivă prin

decizia civilă nr. 11 din 25 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba-Iulia și

irevocabilă prin decizia civilă nr. 3158 din 30 aprilie 2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, respingându-se apelul și respectiv recursul declarat de

reclamantă.

În contestația în anulare îndreptată

împotriva ultimei decizii se invocă drept temei de drept dispozițiile art. 317

pct. 1 și 318 pct. 1 C. proc. civ., susținându-se că vicierea procedurii de

citare constituie în același timp și o eroare materială la judecarea recursului.

Contestația în anulare este vădit

nefondată iar neîndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru promovarea ei

face ca verificarea susținerilor privind pretinsa viciere a procedurii de

citare să apară ca inutilă.

Astfel, contestatoarea nu are

calitatea procesuală de a formula cererea întrucât nu se poate prevala de un

pretins viciu de procedură care ar fi afectat interesele altei părți; dacă

susținerile contestatoarei ar fi reale, numai pârâta greșit citată ar fi putut

formula o contestație în anulare.

Dispozițiile art. 317 pct. 1 care se

referă la „parte” sunt fără dubii în această privință.

Sub un alt aspect, nu este

îndeplinită nici cerința generală cuprinsă în art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

conform căreia motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea

apelului sau recursului.

În fine, pretinsa viciere a

procedurii nu constituie „în același timp” cum susține contestatoarea, și o

„greșeală materială”, cele două ipoteze fiind cu totul distincte și neîntrunite

în cauză.

Așa fiind, contestația în anulare

urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea Parohia Evanghelică C.A. Petrești

împotriva deciziei civile nr. 3158 din 30 aprilie 2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie

2004.