ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5537/2004

Asupra contestației în anulare de față, deliberând constată următoarele: La data de 25 mai 2004 Parohia Evanghelică CA Petrești, județul Alba, prin reprezentant, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3158 din 30 aprilie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea contestației s-a arătat că atât în fond, la Tribunalul Alba, cât și în apel, la Curtea de Apel Alba-Iulia, procedura de citare a pârâtei intimate SC A. SA Petrești și a lichidatorului judiciar al acesteia a fost viciată. S-a atașat dosarul cauzei în toate fazele sale procesuale.

Examinând înscrisurile probatorii, Înalta Curte reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 130 din 22 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Alba a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei Parohia Evanghelică CA Petrești județul Alba împotriva pârâților Statul român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul local Sebeș și SC A. SA Petrești, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al exproprierii imobilului înscris în C.F. nr. 88 Petrești, transferat în C.F. nr. 3014 Petrești, recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului, radierea dreptului pârâților și obligarea lor la restituirea în natură. Sentința a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 11 din 25 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba-Iulia și irevocabilă prin decizia civilă nr. 3158 din 30 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respingându-se apelul și respectiv recursul declarat de reclamantă.

În contestația în anulare îndreptată împotriva ultimei decizii se invocă drept temei de drept dispozițiile art. 317 pct. 1 și 318 pct. 1 C. proc. civ., susținându-se că vicierea procedurii de citare constituie în același timp și o eroare materială la judecarea recursului. Contestația în anulare este vădit nefondată iar neîndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru promovarea ei face ca verificarea susținerilor privind pretinsa viciere a procedurii de citare să apară ca inutilă. Astfel, contestatoarea nu are calitatea procesuală de a formula cererea întrucât nu se poate prevala de un pretins viciu de procedură care ar fi afectat interesele altei părți; dacă susținerile contestatoarei ar fi reale, numai pârâta greșit citată ar fi putut formula o contestație în anulare.

Dispozițiile art. 317 pct. 1 care se referă la „parte” sunt fără dubii în această privință. Sub un alt aspect, nu este îndeplinită nici cerința generală cuprinsă în art. 317 alin. (1) C. proc. civ. conform căreia motivele contestației să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. În fine, pretinsa viciere a procedurii nu constituie „în același timp” cum susține contestatoarea, și o „greșeală materială”, cele două ipoteze fiind cu totul distincte și neîntrunite în cauză. Așa fiind, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Parohia Evanghelică C.A. Petrești împotriva deciziei civile nr. 3158 din 30 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.