ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1301
din 19 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ
și fiscal, a admis acțiunea reclamantei M.M., a anulat decizia nr. 820/2004 a
Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru
Adulți și a obligat această comisie să emită o nouă decizie, cu încadrarea
reclamantei în „gradul de handicap doi, grav”.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât, în
raport cu „afecțiunile și diagnosticul stabilit”, cu „intensitatea bolii și
capacitatea reclamantei de dependență” aceasta poate fi încadrată în categoria
handicap grav, conform Cap.1 pct. 1 din Ordinul nr. 726/2002, emis de
Ministerul Sănătății și Familiei.
Împotriva sentinței a
declarat recurs, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu
Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu
Handicap.
Prin motivele scrise, depuse
la dosar și susținute oral în fața instanței, se arată că hotărârea recurată
este netemeinică și nelegală, deoarece a fost dată cu aplicarea greșită a
prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 102/1999 și a Ordinului nr. 726/2002
privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru
adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 alin. (1)
din O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002, privind protecția
specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, gradele de handicap sunt:
grav, accentuat, mediu și ușor.
Or, obligarea recurentei-pârâte
la emiterea unei decizii prin care reclamanta să fie încadrată „în gradul de
handicap doi, grav”, care nu este prevăzut de textul mai sus arătat, este
nelegală.
Netemeinicia și nelegalitatea
hotărârii mai rezidă și din aceea că instanța de fond a reținut în mod
nejustificat, „capacitatea reclamantei de dependență”, deși aceasta a
desfășurat o activitate profesională timp de 15 ani, iar Comisia Superioară de
Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a precizat că
afecțiunea handicapantă nu face imposibilă deplasarea, mersul șchiopătat putând
fi corectat prin purtarea unei ghete ortopedice.
Actele medicale aflate la
dosar atestă faptul că deficiența intimatei este medie, spre accentuată care,
potrivit criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al ministrului
sănătății și familiei, (Cap. I pct. 1), se încadrează în gradul de handicap
accentuat.
Prin urmare, decizia nr. 820
din 5 februarie 2004 a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor
cu Handicap pentru Adulți, este legală, iar anularea ei de către instanța de
fond, greșită.
Așa fiind, Înalta Curte va
admite recursul, va casa sentința atacată și pe fond, va respinge acțiunea
reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de
Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva sentinței civile
nr. 1301 din 19 mai 2004. a Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ.
Casează sentința atacată și
pe fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 martie 2005.