ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1301 din 19 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei M.M., a anulat decizia nr. 820/2004 a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a obligat această comisie să emită o nouă decizie, cu încadrarea reclamantei în „gradul de handicap doi, grav”. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât, în raport cu „afecțiunile și diagnosticul stabilit”, cu „intensitatea bolii și capacitatea reclamantei de dependență” aceasta poate fi încadrată în categoria handicap grav, conform Cap.1 pct. 1 din Ordinul nr. 726/2002, emis de Ministerul Sănătății și Familiei.

Împotriva sentinței a declarat recurs, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap. Prin motivele scrise, depuse la dosar și susținute oral în fața instanței, se arată că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, deoarece a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 102/1999 și a Ordinului nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora. Recursul este nefondat. Potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002, privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, gradele de handicap sunt: grav, accentuat, mediu și ușor.

Or, obligarea recurentei-pârâte la emiterea unei decizii prin care reclamanta să fie încadrată „în gradul de handicap doi, grav”, care nu este prevăzut de textul mai sus arătat, este nelegală. Netemeinicia și nelegalitatea hotărârii mai rezidă și din aceea că instanța de fond a reținut în mod nejustificat, „capacitatea reclamantei de dependență”, deși aceasta a desfășurat o activitate profesională timp de 15 ani, iar Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a precizat că afecțiunea handicapantă nu face imposibilă deplasarea, mersul șchiopătat putând fi corectat prin purtarea unei ghete ortopedice. Actele medicale aflate la dosar atestă faptul că deficiența intimatei este medie, spre accentuată care, potrivit criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătății și familiei, (Cap. I pct. 1), se încadrează în gradul de handicap accentuat.

Prin urmare, decizia nr. 820 din 5 februarie 2004 a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, este legală, iar anularea ei de către instanța de fond, greșită. Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și pe fond, va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva sentinței civile nr. 1301 din 19 mai 2004. a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.