ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8495/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8

august 2003, la Tribunalul Bacău, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel Bacău, reclamantul P.I. a solicitat anularea deciziei nr. 1315 din 10 aprilie

2003, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că în decizie nu se indică gradul de invaliditate și termenul de

valabilitate a deciziei, pentru a putea beneficia de toate drepturile prevăzute

de lege.

Mai arată că este handicapat de la

vârsta de 9 ani, că în prezent este în vârstă de 68 de ani, că nu a efectuat

stagiul militar, nu are vechime în muncă, că are memoria redusă, iar diversele

boli de care suferă, s-au declanșat pe fond nervos și că medicii de specialitate

în domeniile cardiologie, ortopedie, neurologie și psihiatrie au constatat că

are nevoie de protecție specială, însă decizia contestată este greșită, în

sensul că nu corespunde cu realitatea.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 207 din 25

noiembrie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că prin Ordinul nr. 726/2002

al ministrului sănătății și familiei, s-au aprobat criteriile medico-sociale

pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulți), în care

amputațiile la degete nu sunt calificate drept handicap grav sau accentuat.

Reține și că ambele certificate

medicale prezentate, au reținut amputația degetelor, nu diagnosticul psihiatric

invocat în acțiune, care a fost atestat în anul 1969.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva sentinței, susținând că este greșită, deoarece nu reține că se

încadrează în gradul II de invaliditate, necesitând o protecție specială.

Invocă, în plus, aceleași motive, ca

și în cererea de chemare în judecată.

Recursul este nefondat.

Corect a reținut instanța de fond,

că bolile de care suferă recurentul, nu se încadrează în prevederile Ordinului nr.

726/2002, așa cum, de altfel, se reține și în certificatul nr. 521 din 3

februarie 2003, eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți din cadrul Inspectoratului de Stat Teritorial pentru

Persoanele cu Handicap al județului Bacău și din decizia nr. 1315 din 10

aprilie 2003, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți (contestată în prezenta cauză).

În certificatul și în decizia

menționate, se reține că recurentul are amputate degete de la ambele mâini,

ceea ce reprezintă o boală, și nu un handicap, Ordinul nr. 726/2002 neincluzând

amputația degetelor de la mâini, între deficiențele funcționale încadrabile ca

handicap.

Conform prevederilor art. 1 alin.

(3) din O.U.G. nr. 102/1999, modificată și completată prin Legea nr. 519/2002,

„Măsurile de protecție specială se aplică pe baza încadrării în categorii de

persoane cu handicap, în raport cu gradul de handicap, stabilit în urma

evaluării efectuate de către Comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu

handicap pentru adulți, potrivit criteriilor stabilite prin ordin al

ministrului sănătății și familiei”.

În baza acestor dispoziții,

ministrul sănătății și familiei a emis Ordinul nr. 726 din 1 octombrie 2002

privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți

și se aplică măsurile de protecție specială a acestora.

Ca atare, prin lege s-a prevăzut ca

ministrul sănătății și familiei să stabilească încadrarea într-o categorie de

persoane cu handicap (adulți), ceea ce a și făcut prin Ordinul nr. 726/2002.

La poziția afecțiuni

osteoarticulare, din aceste criterii medico-sociale, se încadrează în handicap

accentuat sau grav, amputațiile contractate precoce, cu excepția celor de la

deget.

Cum recurentul are amputate degete,

nu altfel de amputații, nu se poate încadra în categoria persoanelor cu

handicap grav sau accentuat, chiar dacă amputația a intervenit în copilărie.

În ce privește boala psihică la care

face referire recurentul, comisiile de expertiză medicală nu au reținut că

acesta ar avea vreuna din afecțiunile psihice prevăzute de Ordinul nr. 726/2002,

care să-i dea dreptul de a fi încadrat între persoanele cu handicap mental.

Pentru considerentele menționate mai

sus, în baza prevederilor art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 102/1999, raportat

la art. 15 din Legea nr. 29/1990, precum și ale art. 312 C. proc. civ., se va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.I.

împotriva sentinței civile nr. 207 din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2004.