ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 770/2004

Asupra

recursurilor de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 112 din 4 februarie 2003, a

condamnat inculpații:

I.M.R.

și

C.G.N.,

la 2 ani și 6 luni

închisoare, primul, și respectiv 5 ani închisoare secundul, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 75 lit. c) C. pen.,

pentru inculpatul C.G.N. și art. 99 și 109 C. pen., pentru inculpatul I.M.R.

A dedus

din pedepsele aplicate, arestul preventiv executat de la 17 octombrie 2002 la

zi.

A

constatat că partea vătămată Huter Constanța nu s-a constituit parte civilă.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

Inculpații

împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată, poreclit „R” au hotărât să

sustragă geanta părții vătămate H.G.,  „R” furnizând informația potrivit căreia

partea vătămată avea în geantă o sumă importantă provenită din încasările de

peste zi de la magazinul fiicei părții vătămate.

Inculpații

au urmărit partea vătămată și la intrarea în blocul unde locuia, C.G.N. a ținut

ușa deschisă timp în care I.M.R. a lovit-o cu pumnul în față, după care i-a

smuls geanta, părăsind în fugă locul faptei.

La

scurt timp inculpații au fost reținuți de către organele de poliție, iar asupra

inculpatului I.M.R. a fost găsit un pachet de țigări  despre care a arătat că

l-a găsit în geanta sustrasă.

Împotriva

sentinței au declarat apel procurorul și inculpații.

Prin

apelul procurorului, sentința a fost criticată pentru netemeinicie și nelegalitate

deoarece instanța a omis să facă în cauză aplicarea art. 103 alin. (6) C. pen.

față de inculpatul I.M.R., iar pedepsele au fost greșit individualizate.

Inculpații

au criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepselor pe care le-au

considerat exagerate.

Prin

decizia nr. 369/A din 30 iunie 2003, secția a II-a penală de la Curtea de Apel

București a admis apelul parchetului și a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați.

A

înlăturat circumstanțele atenuante judiciare și a majorat pedepsele de la 5 ani

la 7 ani în ce-l privește pe inculpatul C.G.N. și de la 2 ani și 6 luni la 4

ani închisoare în ce-l privește pe inculpatul minor I.M.R.

În

baza art. 103 alin. (6) C. pen. a revocat măsura libertății supravegheate

dispusă prin sentința penală nr. 1111/2002 a Judecătoriei Sectorului 6

București, urmând ca inculpatul I.M.R. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Prin

cererile trimise din penitenciar, inculpații au declarat recurs. Au criticat

decizia ca netemeinică și au cerut casarea ei pentru motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recursurile

sunt nefondate.

Verificând

actele și lucrările de la dosarul cauzei se constată că instanța de apel a

făcut o justă individualizare a pedepsei cu respectarea dispozițiilor art. 72 C.

pen.

Instanța

a motivat argumentat că nu se poate reține drept circumstanță atenuantă

comportarea anterioară bună a inculpatului minor câtă vreme, anterior acesta a

săvârșit o faptă de violență pentru care s-a luat măsura educativă a libertății

supravegheate iar la scurt timp a săvârșit o tâlhărie.

În ce-l

privește pe inculpatul major, atâta timp cât acesta a comis fapta împreună cu

un minor și o altă persoană a cărei identitate nu a putut fi stabilită,

conduita anterioară bună putea fi avută în vedere la aplicarea unei pedepse

orientate spre minimul special dar în nici un caz la reținerea de circumstanțe

atenuante.

S-a mai

reținut că se impunea stabilirea unor pedepse ferme, date fiind pericolul

social al faptei, săvârșită de 3 persoane și în special violențele exercitate

asupra victimei. Prin lovirea cu brutalitate victima a prezentat traumatism

cranio facial, fisură paramediană dreapta cu blocaj rigid intermaxilar, leziuni

ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Așa

fiind, se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală iar recursurile prin care se solicită menținerea hotărârii primei

instanțe sunt nefondate.

Recursurile

urmează a fi respinse în temeiul art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc.

pen., iar în conformitate cu art. 385

17

alin. (4) cu referire la

art.383 alin. (2) din același cod se va deduce prevenția de la 17 octombrie

2002 la 10 februarie 2004.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.M.R. și C.G.N.  împotriva deciziei penale nr. 369/A

din 30 iunie 2003  a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă perioada executată în

arest preventiv, pentru ambii inculpați, de la  17 octombrie 2002 la 10

februarie 2004.

Obligă pe recurenți la plata sumei de

câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte

400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 10 februarie 2004.