ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 770/2004

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 112 din 4 februarie 2003, a condamnat inculpații: I.M.R. și C.G.N., la 2 ani și 6 luni închisoare, primul, și respectiv 5 ani închisoare secundul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul C.G.N. și art. 99 și 109 C. pen., pentru inculpatul I.M.R. A dedus din pedepsele aplicate, arestul preventiv executat de la 17 octombrie 2002 la zi. A constatat că partea vătămată Huter Constanța nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată, poreclit „R” au hotărât să sustragă geanta părții vătămate H.G., „R” furnizând informația potrivit căreia partea vătămată avea în geantă o sumă importantă provenită din încasările de peste zi de la magazinul fiicei părții vătămate. Inculpații au urmărit partea vătămată și la intrarea în blocul unde locuia, C.G.N. a ținut ușa deschisă timp în care I.M.R. a lovit-o cu pumnul în față, după care i-a smuls geanta, părăsind în fugă locul faptei. La scurt timp inculpații au fost reținuți de către organele de poliție, iar asupra inculpatului I.M.R. a fost găsit un pachet de țigări despre care a arătat că l-a găsit în geanta sustrasă.

Împotriva sentinței au declarat apel procurorul și inculpații. Prin apelul procurorului, sentința a fost criticată pentru netemeinicie și nelegalitate deoarece instanța a omis să facă în cauză aplicarea art. 103 alin. (6) C. pen. față de inculpatul I.M.R., iar pedepsele au fost greșit individualizate. Inculpații au criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepselor pe care le-au considerat exagerate. Prin decizia nr. 369/A din 30 iunie 2003, secția a II-a penală de la Curtea de Apel București a admis apelul parchetului și a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. A înlăturat circumstanțele atenuante judiciare și a majorat pedepsele de la 5 ani la 7 ani în ce-l privește pe inculpatul C.G.N.

și de la 2 ani și 6 luni la 4 ani închisoare în ce-l privește pe inculpatul minor I.M.R. În baza art. 103 alin. (6) C. pen. a revocat măsura libertății supravegheate dispusă prin sentința penală nr. 1111/2002 a Judecătoriei Sectorului 6 București, urmând ca inculpatul I.M.R. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. Prin cererile trimise din penitenciar, inculpații au declarat recurs. Au criticat decizia ca netemeinică și au cerut casarea ei pentru motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și menținerea hotărârii primei instanțe. Recursurile sunt nefondate. Verificând actele și lucrările de la dosarul cauzei se constată că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Instanța a motivat argumentat că nu se poate reține drept circumstanță atenuantă comportarea anterioară bună a inculpatului minor câtă vreme, anterior acesta a săvârșit o faptă de violență pentru care s-a luat măsura educativă a libertății supravegheate iar la scurt timp a săvârșit o tâlhărie. În ce-l privește pe inculpatul major, atâta timp cât acesta a comis fapta împreună cu un minor și o altă persoană a cărei identitate nu a putut fi stabilită, conduita anterioară bună putea fi avută în vedere la aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special dar în nici un caz la reținerea de circumstanțe atenuante. S-a mai reținut că se impunea stabilirea unor pedepse ferme, date fiind pericolul social al faptei, săvârșită de 3 persoane și în special violențele exercitate asupra victimei.

Prin lovirea cu brutalitate victima a prezentat traumatism cranio facial, fisură paramediană dreapta cu blocaj rigid intermaxilar, leziuni ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale. Așa fiind, se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală iar recursurile prin care se solicită menținerea hotărârii primei instanțe sunt nefondate. Recursurile urmează a fi respinse în temeiul art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., iar în conformitate cu art. 385 17 alin. (4) cu referire la art.383 alin. (2) din același cod se va deduce prevenția de la 17 octombrie 2002 la 10 februarie 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.M.R. și C.G.N. împotriva deciziei penale nr. 369/A din 30 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, pentru ambii inculpați, de la 17 octombrie 2002 la 10 februarie 2004. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 februarie 2004.