ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 778/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 939 din 23

octombrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpații G.M.V. și respectiv I.M., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., pentru primul cu aplicarea art. 37

lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) și art. 80 C. pen., la 6 ani

închisoare și, respectiv, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. c) C.

pen., pentru inculpata I.M. la 5 ani închisoare, ambii cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

A dedus prevenția ambilor inculpați

de la 11 iulie 2003 la 23 octombrie 2003 și a dispus prelungirea arestării

preventive pe o durată de 30 zile, de la 26 octombrie 2003 până la 24 noiembrie

2003.

A constatat că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

Au fost obligați inculpații la cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că în noaptea de 11 iulie 2003, în jurul orelor 0,45,

inculpații au deposedat-o, prin violență, pe partea vătămată A.V., în timp ce

se afla în fața scării B a blocului din Șos. Colentina, sector 2 București, de

o geantă ce cuprindea bunuri în valoare de 700.000 lei, fiind prinși în

flagrant.

Inculpații au recunoscut săvârșirea

faptei, declarațiile acestora coroborându-se cu declarațiile martorilor H.F.,

V.A.D.I. și D.Șt.A., care i-au imobilizat, precum și cu declarațiile părții

vătămate A.V.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul redozării

pedepselor sub aspectul cuantumului, arătând că acestea sunt prea mari în raport

de fapta comisă și de circumstanțele personale ale acestora.

Prin decizia penală nr. 701 din 24

noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondate, apelurile formulate de cei doi inculpați, apreciind legală și

temeinică sentința tribunalului.

Împotriva acestei decizii ca și a

hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal au declarat recurs

inculpații, care personal și prin apărător au criticat hotărârile pronunțate

pentru motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând în esență, acordarea unei semnificații sporite circumstanțelor

atenuante reținute de instanțe și coborârea pedepsei sub minimul special

prevăzut de lege.

Recursurile declarate sunt

neîntemeiate.

Examinând actele și lucrările

dosarului prin prisma motivului de casare invocat, se constată că, instanțele

au aplicat inculpaților pedepse corect individualizate în raport de criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., având în

vedere atât elementele ce circumstanțiază favorabil persoana inculpaților,

respectiv, conduita bună a inculpatei I.M. înainte de săvârșirea faptei și

atitudinea procesuală sinceră a celor doi inculpați în cursul procesului,

atunci când au stabilit pedepse orientate către minimul special prevăzut de

lege, dar, totodată, au ținut cont și de pericolul social concret al faptei

săvârșite, precum și modalitatea în care aceasta a fost comisă, de două

persoane împreună, pe timp de noapte și într-un loc public, atunci când au aplicat-o

în cuantumul arătat, așa încât, nu se identifică temeiuri noi care să conducă

la o nouă reindividualizare, în sensul reducerii acesteia, situație în care,

recursurile vor fi respinse, ca atare.

În concluzie, întrucât motivul de

recurs este nefondat, iar din analiza actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, secția

penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de

inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.M. și G.M.V. împotriva deciziei penale nr. 701 din 24

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Deduce din pedeapsă durata executată

în arest preventiv, pentru ambii inculpați, de la 11 iulie 2003 la 10 februarie

2004.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte

400.000 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2004.