ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 387/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă

nr. 3611 din 27 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

cererea de revizuire formulată de D.N.M. cu privire la decizia nr. 1645 din 10

mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca tardivă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că prin Decizia nr. 1645

din 10 mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă D.N.M.

împotriva sentinței civile nr. 678 din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost

respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantei, reținându-se, în esență, că nu

există un refuz nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantei,

în condițiile în care reclamantei i s-a comunicat faptul că, fiind absolventă a

Facultății de Drept din cadrul Universității Ecologice din București, trebuie

să susțină examenul de licență la această facultate.

Sesizată cu cererea

de revizuire formulată de D.N.M., instanța de control judiciar a constatat că,

potrivit art. 324. alin. (1) pct. 1 teza finală C. proc. civ., termenul de

revizuire este de o lună și se socotește de la pronunțarea hotărârii atacate în

cazul în care aceasta a fost pronunțată în recurs de Înalta Curte, iar în

cauză, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată de Înalta Curte la data de

10 mai 2006, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la instanță la data

de 5 ianuarie 2007, fiind întemeiată excepția tardivității acțiunii.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat contestație în anulare reclamanta D.N.M., întemeiată pe dispozițiile

art. 318 C. proc. civ., susținând în esență, că decizia nr. 3611 din 27

septembrie 2007 este rezultatul unei greșeli materiale, “întrucât obiectul

cauzei era anulare proces verbal de contravenție în stadiul procesual

revizuire-fond, iar decizia atacată cu revizuire privea însă anulare act

administrativ elaborat de către Academia de Poliție”.

Înalta Curte de

Casație și Justiție analizând motivele contestației în anulare formulate în

raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge

contestația în anulare ca nefondată, pentru considerentele ce urmează.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru

care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C.

proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 din acest cod, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot

fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau casare”.

Înalta Curte a

constatat că în cauza de față contestatoarea nu invocă o greșeală materială,

adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății, ci critică

faptul că prin Decizia nr. 3611 din 27 septembrie 2007 pronunțată în dosarul

3971/1/2007-dosar având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - a

fost examinată cererea de revizuire privind Decizia nr. 1645 din 10 mai 2006 – decizie

care privește „anularea act administrativ”, invocând dispozițiile art. 318

alin. (1) C. proc. civ.

Noțiunea de „greșeală

materială” folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie

interpretată altfel decât în sensul textului legal.

„Greșelile

materiale”, conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente și involuntare

cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural care au dus la

pronunțarea unei soluții eronate; ele nu sunt greșeli de judecată și nu se

referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în

care instanța a apreciat probele sau a înțeles să interpreteze o dispoziție

legală.

Verificarea unei

astfel de greșeli materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea

fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare

tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine

făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Or , aceste aspecte,

așa cum s-a arătat, exced noțiunii de „greșeală materială” în sensul

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Pentru considerentele

arătate, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

de D.N.M. împotriva deciziei nr. 3611 din 27 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2010.