ÎCCJ, Decizia nr. 307/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 24 noiembrie 2003, D.M.L.,

parte vătămată în dosarul nr. 3677/2003 al Curții de Apel București, secția I

penală, a depus, în ședință publică, cerere de recuzare a acestei curți de apel

în întregime.

Ca urmare, dosarul a fost înaintat

la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării cererii de

recuzare.

Prin încheierea nr. 184 din 15 iulie

2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de petiționara D.M.L., cu motivarea

că aceasta nu s-a conformat cerințelor prevăzute imperativ în art. 52 alin. (5)

C. proc. pen., potrivit cărora recuzarea care privește întreaga instanță

trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care

se află fiecare judecător.

Împotriva acestei încheieri,

petiționara a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, prin alin. (7) al art. 52

C. proc. pen., abrogat prin O.U.G. nr. 55/2004, publicată în Monitorul Oficial nr.

592 din 1 iulie 2004, s-a prevăzut că „încheierea prin care s-a respins

recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul

pronunțării”.

Dar, în urma abrogării alineatului

menționat, încheierea prin care s-a respins recuzarea a rămas supusă

reglementării cu caracter general, de la art. 385

1

alin. (2) C.

proc. pen., potrivit căreia „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată

cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii,

pot fi atacate separat cu recurs”.

Așa fiind și cum prin nici o

dispoziție a legii nu se mai prevede că încheierea prin care a fost respinsă

cererea de recuzare ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul

declarat în cauză, de petiționara D.M.L., să fie respins, ca inadmisibil, cu

obligarea acesteia să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționara D.M.L. împotriva încheierii nr. 184 din 15 iulie 2004,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr.

5382/2003.

Obligă pe petiționară să plătească

statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

15 noiembrie 2004.