ÎCCJ, Decizia nr. 307/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 noiembrie 2003, D.M.L., parte vătămată în dosarul nr. 3677/2003 al Curții de Apel București, secția I penală, a depus, în ședință publică, cerere de recuzare a acestei curți de apel în întregime. Ca urmare, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării cererii de recuzare. Prin încheierea nr. 184 din 15 iulie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de petiționara D.M.L., cu motivarea că aceasta nu s-a conformat cerințelor prevăzute imperativ în art. 52 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora recuzarea care privește întreaga instanță trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător.

Împotriva acestei încheieri, petiționara a declarat recurs. Recursul nu este admisibil. În adevăr, prin alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., abrogat prin O.U.G. nr. 55/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 592 din 1 iulie 2004, s-a prevăzut că „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunțării”. Dar, în urma abrogării alineatului menționat, încheierea prin care s-a respins recuzarea a rămas supusă reglementării cu caracter general, de la art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căreia „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.

Așa fiind și cum prin nici o dispoziție a legii nu se mai prevede că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul declarat în cauză, de petiționara D.M.L., să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea acesteia să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara D.M.L. împotriva încheierii nr. 184 din 15 iulie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5382/2003. Obligă pe petiționară să plătească statului suma de 400.000 lei cheltuieli judiciare în recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi, 15 noiembrie 2004.