ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5333/2005

Deliberând asupra recursurilor de

față:

Reclamanta SC I.S. SRL Deva a

solicitat obligarea pârâtei SC D.N. SA Târgu-Mureș, sucursala Deva, la punerea

în funcțiune a furnizării gazelor naturale la sediul reclamantei, cu daune de

10.000.000 lei /zi.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că a sistat nelegal furnizarea gazelor naturale încălcând prevederile contractului

încheiat între părți.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința nr.

1910 din 30 iulie 2004 a respins excepția autorității de lucru judecat, a

admis, în parte, acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să pună în

funcțiune gazele la sediul reclamantei în 10 zile de la data când reclamanta îi

va comunica pe bază de expertiză de specialitate că instalația interioară

îndeplinește condițiile tehnice necesare conform documentației, care a stat la

baza încheierii contractului de furnizare gaze.

A fost obligată pârâta la plata

sumei de 5.000.000 lei pe zi de întârziere daune cominatorii dacă nu-și

îndeplinește obligația de reluare a furnizării gazului la termenul stabilit.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de furnizare

a gazelor naturale din 22 noiembrie 2000, pe perioada 22 noiembrie 2005 - 31

decembrie 2000, cu posibilitatea de prelungire pe încă un an. La data

încheierii contractului erau îndeplinite condițiile tehnice având în vedere acordul

de utilizare a gazelor naturale.

Pârâta a sistat la data de 21

februarie 2001 livrarea gazelor nefăcând dovada că a respectat prevederile

contractuale din art. 2.4, situație care a dus la privarea nejustificată a

reclamantei de furnizarea gazelor naturale pe o perioadă de 10 luni și 7 zile.

Existând riscul producerii și a

altor prejudicii pârâta a fost obligată să reia furnizarea gazelor în

condițiile contractului.

S-au apreciat ca îndestulătoare

daunele de 5.000.000 lei pe zi de întârziere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta susținând că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat,

iar pe fond nu se impunea obligarea sa la reluarea furnizării de gaze întrucât

reclamanta, prin modificările efectuate la instalație a produs abateri grave de

la proiectul aprobat prin avizul tehnic și a normativului.

Pârâta apreciază că față de aceste

împrejurări era îndreptățită să sisteze furnizarea gazelor pentru lipsa

contractului și pentru consum nelegal de gaze.

Referitor la daunele cominatorii,

pârâta consideră că în mod greșit a fost obligată să le plătească din moment ce

executarea sentinței este condiționată de îndeplinirea unui eveniment viitor și

incert respectiv administrarea unei expertize.

Curtea de Apel Alba, prin decizia nr.

307 din 10 decembrie 2004 a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința

și a obligat-o pe pârâtă să furnizeze gaze naturale la sediul reclamantei în 10

zile de la data comunicării expertizei care să verifice dacă instalația

interioară de gaze naturale de la sediul reclamantei este executată, conform

documentației ce a stat la baza încheierii contractului.

A fost înlăturată obligația de plată

a daunelor cominatorii și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

S-a respins cererea de suspendare a

executării sentinței și s-a dispus restituirea către pârâtă a cauțiunii de

15.000.000 lei.

Instanța de apel a reținut că

suspendarea executării sentinței putea fi dispusă doar până la data judecării

apelului.

Referitor la daunele cominatorii s-a

apreciat că au fost acordate greșit din moment ce obligația pârâtei de

furnizare a gazelor naturale nu este certă fiind afectată de o condiție

suspensivă respectiv de expertiza ce se va efectua.

Pe de altă parte pârâta și-a

exprimat clar refuzul de furnizare a gazelor naturale la sediul reclamantei,

astfel că aceasta trebuia să solicite direct despăgubiri pentru prejudiciul

produs.

Cu privire la excepția autorității

de lucru judecat s-a apreciat că nu există identitate de părți, obiect și cauză

nefiind îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ.

Decizia a fost atacată cu recurs de

ambele părți.

Reclamanta critică decizia pentru

motive ce se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că există neclarități și

falsuri privind identitatea pârâtei și trebuia luată în considerare expertiza

extrajudiciară care demonstrează că instalația interioară de gaze naturale de

la sediul reclamantei este conformă proiectului avizat de însăși pârâtă.

Este criticată decizia și cu privire

la modul de acordare a daunelor reclamanta considerând că pârâta trebuia să

execute de bună voie chiar sentințele civile nr. 1392/2000 și nr. 314/2000 ale

Tribunalului Hunedoara, prin care s-a respins acțiunea de reziliere a

contractului și cea prin care s-a dispus repunerea în funcțiune a furnizării

gazelor.

Pârâta invocă dispozițiile

Ordonanței nr. 60/2000, privind reglementarea activității în domeniul gazelor

și normativul, Legea gazelor nr. 351/2004 și Ordinul nr. 58/2004 considerând că

abaterile de la proiectul autorizat sunt de natură să anuleze acordul de

utilizare fiind necesar un nou acord, conform cu normele cuprinse în Ordinul

nr. 58/2004.

Se mai susține și că nu mai sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 942 și art. 948 pct. 2 C. civ., deoarece

contractul și-a încetat valabilitatea odată cu sistarea furnizării gazelor, iar

între părți nu a intervenit nici un acord de voință cu privire la prelungirea valabilității

nici până la 31 decembrie 2001 și nici după această dată.

Recursurile părților sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul

reclamantei se constată că obiecțiunile acesteia referitoare la calitatea de

societate pe acțiuni nu întrunesc condițiile unei excepții privind lipsa

calității procesuale.

Nici critica privind ignorarea

raportului de expertiză nu este întemeiată, deoarece la fond s-a dispus ca

pârâta să pună în funcțiune în 10 zile de la data când reclamanta îi va

comunica pe bază de expertiză de specialitate îndeplinirea condițiilor tehnice

conform documentației ce a stat la baza încheierii contractului. Prin urmare

expertiza trebuie comunicată pârâtei și nu se discută în cauză această

expertiză.

Cu privire la daunele cominatorii

este neîntemeiată susținerea reclamantei că acestea trebuiau acordate de la

data respingerii acțiunii de reziliere a contractului întrucât ele s-au cerut

în prezenta cauză și corect a apreciat instanța de apel că obligația de reluare

a furnizării gazelor este condiționată de expertiza ce trebuie comunicată

pârâtei nefiind certă, motiv pentru care a fost respins capătul de cerere

referitor la daune.

Și recursul pârâtei este nefondat.

Referirile generice la actele

normative înșiruite de pârâtă nu demonstrează greșita aplicare a acestora și

este eronată susținerea pârâtei că reclamanta trebuie să solicite un nou acord

de utilizare.

Pârâta a fost obligată să repună în

funcțiune furnizarea de gaze în condițiile vechiului contract și nu poate

pretinde pe parcursul litigiului să fie obligată reclamanta să îndeplinească

alte condiții decât cele avute în vedere la data încheierii contractului.

Și critica privind inexistența unui

contract între părți este neîntemeiată, pârâta neputând invoca întreruperea

gazelor ca motiv de încetare a contractului mai ales că o acțiune a sa în

rezilierea contractului a fost respinsă. Așadar nu se pune în discuție

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 942 și art. 948 pct. 2 C. civ.

Negăsindu-se întemeiate motivele de

recurs formulate de părți, vor fi respinse ca nefondate ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta SC I.S. SRL Deva și pârâta SC D.N. SA, sucursala Deva,

împotriva deciziei nr. 307/ A din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.