ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4195/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța nr. 1681/CA/2001 din 7 decembrie 2001, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea creditoarei SC D.N. SA Târgu-Mureș, sucursala Deva și a somat debitoarea SC A.G. SA Orăștie să plătească acesteia 5.187.438.333 lei contravaloare gaze naturale, 685.650.098 lei cu titlu de T.V.A. reactualizată și 4.668.874.191 lei, reprezentând penalități de întârziere, de asemeni reactualizate cu rata inflației, la data plății efective, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a ordonanței. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile și-au însușit drepturile și obligațiile din contractul de gaze naturale (dosarul de fond).

Debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, cu referire la sumele pretinse de creditoare, având caracter cert, lichid și exigibil. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 106/2002 din 29 mai 2002, a respins acțiunea în anulare formulată de debitoare împotriva ordonanței menționate. S-a reținut că debitoarea a contestat suma de 9.856.312.524 lei, în raport de împrejurarea neefectuării unui punctaj. Totodată, aceasta a susținut că neplata sumelor datorate creditoarei este consecința neîndeplinirii obligațiilor de plată de către debitorii proprii ai SC A.G. SA, împotriva cărora a formulat plângeri penale. Debitoarea a susținut că a formulat obiecțiuni, sens în care a depus adresa din 17 martie 2000, fără a putea face dovada comunicării acestora creditoarei.

S-a încercat o recalculare a penalităților, părțile afirmând însă că aceasta nu s-a realizat. În raport de situația expusă, instanța de control judiciar a apreciat că nu au rezultat elemente care să ducă la modificarea pretențiilor creditoarei. Împotriva acestei din urmă hotărâri debitoarea a declarat recurs, reiterând motivele apelului. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din economia Codului de procedură civilă, Titlul V, Cap. I, secțiunea I, rezultă că recursul se declară împotriva hotărârilor determinate prin art. 299 pentru cel puțin unul din motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 din cod. Prin urmare, controlul judiciar provocat prin exercitarea acestei căi de atac constă în verificarea legalității hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate invocate în termen de parte.

Ori declarând recurs, debitoarea, deși a invocat cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., nu a formulat critici susceptibile a fi încadrate în acestea, cu referire la hotărârea atacată pe această cale. Pe de altă parte, pentru a respinge acțiunea în anulare, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în mod judicios, în raport de actele dosarului, prima instanță a apreciat că pretenția creditoarei îndeplinește condițiile art. 1 din ordonanța nr. 5/2001 a Guvernului României. Reexaminând cauza în raport de criticile formulate, se constată că în mod întemeiat instanța de control judiciar a stabilit că nu au rezultat elemente care să justifice concluzia modificării pretențiilor creditoarei.

Nici în această etapă procesuală nu au apărut elemente care să impună concluzia neîndeplinirii condițiilor art. 1 din actul normativ menționat. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de debitoare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC A.G. SA Orăștie, împotriva sentinței nr. 106 din 29 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 septembrie 2005.