ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8037/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 septembrie 2003, la Tribunalul Timiș, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții W.M. și M.W. au solicitat anularea dispoziției nr. 102 din 1 septembrie 2003 emisă de primarul orașului Sânnicolau Mare, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a unui imobil-teren și construcție preluat de stat, în anul 1981, în temeiul Decretului nr. 223/1974. Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 257 din 27 februarie 2004, a admis contestația formulată de reclamanți, a anulat dispoziția menționată și a obligat Primăria orașului Sânnicolau Mare să emită o nouă dispoziție, prin care să dispună restituirea în natură a imobilului aflat în litigiu (un apartament), condiționat de restituirea părții din despăgubire aferentă imobilului, actualizată cu indicele de inflație.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul aflat în prezent în litigiu a fost proprietatea tabulară a reclamanților și a fost preluat de stat, în mod abuziv, în anul 1981, în temeiul Decretului nr. 223/1974, așa încât reclamanții sunt îndreptățiți, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1307 din 9 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Sânnicolau Mare, cu aceeași motivare dezvoltată și în considerentele hotărârii pronunțate de prima instanță.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Primăria orașului Sânncolau Mare susținând, în esență, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, deoarece reclamanții nu sunt îndreptățiți nici la restituire în natură, nici la măsuri reparatorii în echivalent întrucât au fost despăgubiți la data la care au plecat din țară, când imobilul a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 223/1974. Recursul declarat nu este întemeiat. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În sensul acestei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege, printre altele, orice imobile preluate de stat cu titlu valabil, sau fără titlu valabil, ori fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării (art.2).

Imobilul, teren și construcție, aflat astăzi în litigiu a fost proprietatea reclamanților și a fost preluat de stat, în temeiul Decretului nr. 223/1974, prin decizia nr. 2270 din 23 septembrie 1981 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului Timiș, cu motivarea că proprietarii au făcut cerere de plecare definitivă din România. Se constată că imobilul a fost preluat de stat fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, adică a fost preluat în mod abuziv. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, așa încât, în mod corect, prin decizia instanței de apel a fost confirmată hotărârea primei instanțe de obligare a pârâtului la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilului.

Împrejurarea că prin decizia administrativă de preluare a imobilului de către stat s-a aprobat plata către proprietari a sumei de 70.631 lei nu poate conduce la concluzia că preluarea nu s-a făcut abuziv, cum se susține, fără temei legal, prin recursul declarat în cauză. Dimpotrivă, restituirea trebuie făcută în natură cu respectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în situația în care persoana îndreptățită la restituire a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflației. În cauză, restituirea în natură s-a dispus în condiția rambursării de către reclamanți a unei sume reprezentând valoarea despăgubirilor primite, actualizată cu indicele de inflație, adică prin asigurarea respectării dispozițiilor art. 12 din legea amintită.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat în cauză va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria orașului Sânnicolau Mare împotriva deciziei nr. 307 din 9 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 octombrie 2005.