ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5273/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1028 din 30

octombrie 2002, Tribunalul Timiș a respins ca prematur introdusă acțiunea

reclamanților S.N. și S.V. formulată în contradictoriu cu pârâții Orașul

Sânnicolau Mare, prin Primar, Ministerul Finanțelor Publice, A.P.A.P.S. și M.O.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că, în situația în care nu au fost încă emise

deciziile în baza Legii nr. 10/2001, contestațiile împotriva acestora nu pot fi

introduse la tribunal, cererea fiind prematură.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții, arătând că în mod greșit prima instanță a respins

cererea ca prematur introdusă întrucât au formulat contestație în baza Legii

nr. 10/2001 pentru că au trecut mai mult de 60 zile de la data depunerii notificării

fără a primi vreun răspuns din partea persoanei juridice notificate.

Prin decizia civilă nr. 137 din 13

octombrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de

reclamanți, apreciind ca temeinică și legală soluția primei instanțe, în deplină

concordanță cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut că prin Dispoziția

nr. 115 și Dispoziția nr. 117 emise de Primarul orașului Sânnicolau Mare la

data de 1 septembrie 2003 reclamanților li s-au acordat măsuri reparatorii, sub

formă de despăgubiri bănești pentru cotele de proprietate din terenul în

suprafață de 539 mp, situație în care dacă erau nemulțumiți puteau ataca aceste

dispoziții în temeiul art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel au declarat recurs reclamanții, invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În esență, recurenții au criticat

hotărârea pentru faptul că instanța de apel, menținând sentința primei instanțe

prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, nu a intrat în

cercetarea fondului cauzei, mulțumindu-se doar să constate prematuritatea

contestației.

Intimata Primăria orașului

Sânnicolau Mare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce vor urma:

Reclamanții, respectând procedura

prevăzută de dispozițiile Legii nr. 10/2001, s-au adresat cu notificare

Primăriei orașului Sânnicolau Mare, depunând și actele solicitate pentru

completarea dosarului.

Cu toate acestea, nu au primit un răspuns

la notificarea adresată Primăriei Sânnicolau Mare, deși a fost depășit termenul

de 60 zile prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Prin urmare, reclamanții aveau

dreptul de a se adresa cu acțiune instanței de judecată, cererea lor neputând

fi apreciată ca prematur introdusă.

Sub acest aspect, hotărârea

instanței de apel, care a confirmat soluția primei instanțe, este nelegală.

În speță, însă este de reținut că

acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca rămasă fără obiect, soluție care se

impunea a fi pronunțată de instanța de apel.

Se reține astfel că, prin

Dispozițiile art. 115 din 1 septembrie 2003 și nr. 117 din 1 septembrie 2003

emise de Primarul orașului Sânnciolau Mare, răspunzând notificării nr. 144 din

16 iulie 2001 adresată de reclamanți, s-a dispus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, pentru cota de 0,75/6 pentru terenul intravilan în

suprafață de 539 mp situat în orașul Sânnicolau Mare.

Așadar, fiind soluționată

notificarea adresată de reclamanți în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

instanța de apel trebuia să constate că acțiunea formulată de aceștia a rămas

fără obiect.

Dacă reclamanții ar fi fost

nemulțumiți de oferta făcută, ar fi avut posibilitatea de a urma calea

prevăzută de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanți, va casa decizia civilă

nr. 137 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, precum și sentința

civilă nr. 1028 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Timiș, iar pe fond, va respinge

acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de S.N. și S.V.

împotriva deciziei nr. 137 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 1028 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Timiș, iar pe

fond respinge acțiunea introdusă de reclamanți ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 16 iunie 2005.