ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5273/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1028 din 30 octombrie 2002, Tribunalul Timiș a respins ca prematur introdusă acțiunea reclamanților S.N. și S.V. formulată în contradictoriu cu pârâții Orașul Sânnicolau Mare, prin Primar, Ministerul Finanțelor Publice, A.P.A.P.S. și M.O. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în situația în care nu au fost încă emise deciziile în baza Legii nr. 10/2001, contestațiile împotriva acestora nu pot fi introduse la tribunal, cererea fiind prematură. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, arătând că în mod greșit prima instanță a respins cererea ca prematur introdusă întrucât au formulat contestație în baza Legii nr. 10/2001 pentru că au trecut mai mult de 60 zile de la data depunerii notificării fără a primi vreun răspuns din partea persoanei juridice notificate.

Prin decizia civilă nr. 137 din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamanți, apreciind ca temeinică și legală soluția primei instanțe, în deplină concordanță cu dispozițiile Legii nr. 10/2001. S-a mai reținut că prin Dispoziția nr. 115 și Dispoziția nr. 117 emise de Primarul orașului Sânnicolau Mare la data de 1 septembrie 2003 reclamanților li s-au acordat măsuri reparatorii, sub formă de despăgubiri bănești pentru cotele de proprietate din terenul în suprafață de 539 mp, situație în care dacă erau nemulțumiți puteau ataca aceste dispoziții în temeiul art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recurs reclamanții, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. În esență, recurenții au criticat hotărârea pentru faptul că instanța de apel, menținând sentința primei instanțe prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, mulțumindu-se doar să constate prematuritatea contestației. Intimata Primăria orașului Sânnicolau Mare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat pentru considerentele ce vor urma: Reclamanții, respectând procedura prevăzută de dispozițiile Legii nr. 10/2001, s-au adresat cu notificare Primăriei orașului Sânnicolau Mare, depunând și actele solicitate pentru completarea dosarului. Cu toate acestea, nu au primit un răspuns la notificarea adresată Primăriei Sânnicolau Mare, deși a fost depășit termenul de 60 zile prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Prin urmare, reclamanții aveau dreptul de a se adresa cu acțiune instanței de judecată, cererea lor neputând fi apreciată ca prematur introdusă. Sub acest aspect, hotărârea instanței de apel, care a confirmat soluția primei instanțe, este nelegală. În speță, însă este de reținut că acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca rămasă fără obiect, soluție care se impunea a fi pronunțată de instanța de apel. Se reține astfel că, prin Dispozițiile art. 115 din 1 septembrie 2003 și nr. 117 din 1 septembrie 2003 emise de Primarul orașului Sânnciolau Mare, răspunzând notificării nr. 144 din 16 iulie 2001 adresată de reclamanți, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru cota de 0,75/6 pentru terenul intravilan în suprafață de 539 mp situat în orașul Sânnicolau Mare.

Așadar, fiind soluționată notificarea adresată de reclamanți în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, instanța de apel trebuia să constate că acțiunea formulată de aceștia a rămas fără obiect. Dacă reclamanții ar fi fost nemulțumiți de oferta făcută, ar fi avut posibilitatea de a urma calea prevăzută de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanți, va casa decizia civilă nr. 137 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, precum și sentința civilă nr. 1028 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Timiș, iar pe fond, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de S.N. și S.V. împotriva deciziei nr. 137 din 13 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 1028 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Timiș, iar pe fond respinge acțiunea introdusă de reclamanți ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 iunie 2005.