ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5332/2006

Asupra recursului declarat în cauza

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificările înregistrate la

executorul judecătoresc sub nr. 129 și respectiv 140 din 16 iulie 2001,

reclamanta S.N., în nume propriu și ca mandatară a fratelui său S.V. a

solicitat Primăriei orașului Sînnicolau Mare, în temeiul Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a cotelor de 0,25/6 parte fiecare din imobilul înscris în

C.F. Sînnicolau Mare, nr.top.2437, casele nr. 138 și 1893 cu teren de 745 mp,

imobil ce a aparținut bunicii lor S.S. (născută Z., căsătorită W.) și care a

fost preluat de stat.

Primăria nu a răspuns celor două notificări, astfel

că, la data de 4 iunie 2002, reclamanta S.N., în nume propriu și ca mandatară a

lui S.V. a formulat o acțiune, înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.

7016/2002.

Prin acțiune, reclamanta a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții orașul Sînnicolau Mare și M.O., să se

constate că imobilul menționat în notificări a fost preluat abuziv și fără

titlu de către stat, să se constate că succesorii proprietarei tabulare W.S. au

fost S.V. (tatăl reclamantei și al fratelui său) și M.O. (mătușa lor), să se

constate că reclamanții sunt succesorii tatălui lor pentru o cotă de câte

0,25/6 parte fiecare din cota de 1/6 a bunicii lor, să se dispună restituirea

în natură a acestor cote, să se dispună întabularea în C.F. a dreptului lor de

proprietate, cu cheltuieli de judecată.

Acțiunea reclamanților a fost

respinsă ca prematură, prin sentința nr.1030/PI din 30 octombrie 2002 a

Tribunalului Timiș, secția civilă, cu motivarea că nu s-a emis încă dispoziția

motivată, ca răspuns la notificările acestora iar reclamanții au posibilitatea

să se adreseze instanței cu o acțiune pentru obligarea primarului să emită

dispoziția, care apoi poate fi contestată în temeiul art. 24 alin. (7) din

Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 30 din 7

martie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. S-a reținut legalitatea

și temeinicia soluției pronunțate, precum și inaplicabilitatea dispozițiilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în prezenta cauză.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Recurenții susțin că instanțele

le-au încălcat dreptul liberului acces la justiție, că au dat eficiență culpei

pârâtului constatând în neîndeplinirea obligației sale legale de a emite

dispoziția motivată și au încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001

care le dă dreptul reclamanților la acțiunea de față.

La data de 8 martie 2004, Primăria

orașului Sînnicolau Mare a depus o întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului, cu motivarea că, la data de 3 martie 2004 s-au emis

două dispoziții, respectiv nr. 31 din 3 martie 2004 și nr. 32 din 3 martie

2004, prin care s-a răspuns la cele două notificări ale reclamanților în sensul

admiterii cererilor de restituire în natură a cotelor pretinse din imobilul

revendicat.

Ca urmare, la data de 8 iulie 2004,

reclamanții au depus la dosar o petiție prin care au confirmat emiterea celor

două dispoziții și au solicitat să se constate că acțiunea lor a rămas fără

obiect. Această petiție nu cuprinde însă o declarație autentificată a

recurenților reclamanți privind renunțarea la judecată și nici un alt element

din care să rezulte că exprimă poziția certă a acestora, astfel că instanța de

recurs nu poate lua act de conținutul ei și va proceda la judecarea recursului

în raport de actele și lucrările dosarului.

Recursul reclamanților este fondat

pentru considerentele ce urmează.

Este cert că reclamanții au

notificat Primăria orașului Sînnicolau Mare, conform art. 21 din Legea nr.

10/2001 pentru restituirea în natură a cotelor lor de proprietate din imobilul

ce a aparținut antecesorilor lor, imobil preluat abuziv și fără titlu valabil

de stat.

Primăria era obligată, potrivit

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Lege să se pronunțe prin dispoziție

motivată asupra cererii de restituire.

Lipsa răspunsului legal la

notificările reclamanților echivalează cu un refuz de restituire, ceea ce

deschide acestora accesul în justiție. În caz contrar s-ar ajunge la

nesocotirea finalității legii prin amânarea fără termen a rezolvării cererilor,

încălcându-se astfel dreptul la măsuri reparatorii.

Ca urmare, soluția de respingere a

acțiunii ca prematură este nelegală.

În temeiul art. 304 pct. 9, art. 312

alin. (1), (5) și art. 313, art. 315 C. proc. civ. se va admite recursul, se

vor casa ambele hotărâri și se va trimite cauza spre rejudecare instanței de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții

S.N. și S.V. împotriva deciziei nr. 30 din 7 martie 2003 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția civilă, și împotriva sentinței nr. 1030/PI din 30

octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, pe care le

casează și trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2006.