ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4397/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de

19

noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanții B.G., B.B.S., B.B.A., B.B.Z.,

B.B.E.M. și B.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S.W.C. SRL

Sânnicolau Mare, să se dispună anularea dispoziției din 30 octombrie 2009 emisă

de pârâtă în procedura Legii nr. 10/2001, dispoziție prin care li s-a respins

cererea de restituire în natură a terenului situat în Sânnicolau Mare, înscris

în CF.

Prin sentința civilă nr. 1.299 din 21 mai 2010, Tribunalul

Timiș

a admis acțiunea, a dispus anularea

dispoziției contestate și a obligat-o pe pârâtă la emiterea unei noi dispoziții

de restituire în natură a imobilului, în favoarea reclamanților.

În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut

că, prin notificarea din 10 august 2001, reclamanții au solicitat retrocedarea în

natură a imobilului situat în orașul Sânnicolau Mare, constând în casă de locuit

și teren în suprafață totală de 2.547 m.p.

Prin dispoziția din 08 octombrie 2007 a Primarului Orașului

Sânnicolau Mare s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a casei precum

și terenului evidențiat, iar pentru terenul de 1.304 m.p., evidențiat în CF Sânnicolau

Mare, s-a propus acordarea de despăgubiri în acord cu procedura prevăzută de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, întrucât acest teren a trecut în proprietatea SC S.W.C.

SRL.

Dispoziția primarului a fost contestată de către reclamanți

în instanță, iar Tribunalul Timiș, prin decizia civilă nr. 1.971 din 23 aprilie

2008, rămasă irevocabilă, a stabilit că entitatea competentă să soluționeze notificarea

reclamanților în ceea ce privește terenul de 1.304 m.p., evidențiat în CF Sânnicolau

Mare este actuala pârâta SC S.W.C. SRL.

În consecință, procedura administrativă pentru terenul

de 1.304 m.p. a fost reluată de către SC S.W.C. SRL, care a emis dispoziția din

30 octombrie 2009 și prin care a respins cererea reclamanților de retrocedare în

natură a terenului, cu argumentul că pârâta este o societate integral privatizată

și că deținea acest imobil în patrimoniu și în proprietate anterior apariției Legii

nr. 10/2001 (ca urmare a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 18

august 2000, prin care pârâta a cumpărat toate acțiunile deținute de stat la respectiva

societate).

Tribunalul a respins această apărare a pârâtei reținând

că problema momentului la care a fost privatizată SC S.W.C. SRL a fost decisă în

mod irevocabil prin decizia civilă nr. 1.971 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului

Timiș în Dosar nr. 8.223/30/2007, prin care s-a constatat că pârâta a cumpărat de

la stat un număr de 50.381 de acțiuni dintre cele 50.382 de acțiuni deținute de

stat, Statul Român devenind astfel acționar minoritar (păstrând 1 acțiune), perfectarea

acestei tranzacții realizându-se la data de 13 iunie 2001, adică la aproximativ

4 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În aceste condiții, în raport de dispozițiile art. 1.201

C. civ. și art. 21 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a constatat că, la momentul

adoptării și intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (februarie 2001), statul era

încă acționar unic la actuala societate pârâtă, aspect reținut irevocabil și cu

autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1.971 din 23 aprilie 2008 a

Tribunalului Timiș, astfel că această pârâtă este obligată să restituie în natură

către reclamanți terenul în suprafață de 1.304 m.p.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC S.W.C.

SRL Sânnicolau Mare,

invocând greșita aplicare

a prevederilor art. 1.201 C. civ. și art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 935 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă, s-a respins apelul pârâtei, ca nefondat.

În considerentele acestei decizii, instanța de apel a

reținut că primul motiv de apel, legat de inaplicabilitatea în cauză a excepției

autorității de lucru judecat, este lipsit de fundament juridic, în condițiile în

care se poate remarca fără echivoc existența triplei identități: de părți, de cauză

și de obiect între prezentul dosar și Dosarul nr. 8.223/30/2007, în care s-a pronunțat

decizia irevocabilă nr. 1971/2008 a Tribunalului Timiș.

În privința părților, instanța de apel a constatat că

SC S.W.C. SRL a figurat în ambele dosare în calitate de pârâtă, astfel că decizia

civilă nr. 1.971/2008 îi este opozabilă.

Sub aspectul cauzei juridice, s-a reținut că aceasta are

ca fundament dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, în ambele cauze, determinat

de faptul că reclamanții - intimați au contestat în ambele dosare dispozițiile motivate

emise de către unitățile deținătoare cu privire la imobilul (unul și același) revendicat

de aceștia.

În sfârșit, în privința obiectului, Curtea a constatat,

de asemenea, existența identității. În acest sens, instanța de apel a reținut că

reclamanții, printr-o notificare unică, au revendicat unul și același imobil, constând

în casă de locuit și teren în suprafață totală de 2.547 m.p., cu singura diferență

că respectiva notificare a fost „divizată", în condițiile în care o parte din

imobilul revendicat și care anterior naționalizării a reprezentat o proprietate

compactă se afla în posesia Orașului Sânnicolau Mare, respectiv casa și terenul

de 1.243 m.p. evidențiate, în timp ce terenul de 1.304 m.p., evidențiat în CF Sânnicolau

Mare, se afla în posesia SC S.W.C. SRL.

S-a mai reținut, de către instanța de apel, că decizia

civilă nr. 1.971/2008 a Tribunalului Timiș are o relevanță esențială pentru dezlegarea

actualei pricini, întrucât, prin această decizie s-a constatat irevocabil și cu

putere de lucru judecat, în raport cu toate părțile implicate în cele două litigii,

că Statul Român a devenit efectiv acționar minoritar la SC S.W.C. SRL abia la data

13 iunie 2001, aceasta fiind data la care s-a perfectat contractul din 18

august 2000, încheiat de pârâtă cu fostul Fond Proprietate de Stat, potrivit rezoluției

din 13 iunie 2001 a judecătorului delegat la O.R.C. Timiș, care a confirmat modificarea

structurii acționariatului, în urma plății celor 50.381 de acțiuni din totalul celor

50.382 de acțiuni deținute de stat, de către cumpărător.

În aceste condiții, Curtea a constatat că s-a tranșat

deja irevocabil prin decizia civilă nr. 1.971/2008 a Tribunalului Timiș, că la data

de 14 februarie 2001 Statul Român era încă acționar majoritar la SC S.W.C. SRL Sânnicolau

Mare, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta SC S.W.C. SRL, invocând motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel a interpretat în mod greșit

actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de privatizare, ignorând împrejurarea

că dreptul de proprietate asupra acțiunilor societății a fost transferat și, implicit

structura acționariatului s-a schimbat la data de 18 august 2000, iar nu în 2001,

data înscrierii acestui contract la O.R.C. Timiș.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de apel a încălcat

prevederile art. 1295 C. civ. privind caracterul consensual al vânzării de acțiuni

și momentul transferului dreptului de proprietate, a încălcat prevederile art. 98

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 21

2

alin. (1) (fostul art. 20)

din Legea nr. 10/2001, reținând în mod greșit că statul mai avea calitatea de acționar

majoritar la data intrării în vigoare a acestei legi. înscrierea noilor acționari

la O.R.C. produsă după intrarea în vigoare a legii nu a avut efecte constitutive

de drepturi.

Recurenta mai susține că, prin obligarea sa la restituirea

terenului în natură sunt afectate drepturile acționarilor societății, care au cumpărat

în mod legal acțiunile și le-au achitat integral, la un preț care includea și terenul

retrocedat, deși spiritul Legii nr. 10/2001 este acela ca restituirea în natură

să se facă prin diminuarea valorică a participației statului în societatea obligată

la restituire.

Prin retrocedarea terenului acționarii rămân cu proprietatea

de valoarea diminuată, deși au achitat o proprietate de valoare mai mare, ceea ce

naște o răspundere pentru evicțiune mai mare, ceea ce legiuitorul a voit a evita

atunci când a condiționat retrocedarea în natură de existența statului ca acționar

majoritar.

Recurenta critică și reținerea autorității de lucru judecat,

susținând că nu este îndeplinită cerința identității de obiect, că împrejurarea

că în procesul anterior s-a respins printr-o „rezoluție" excepția privind lipsa

calității sale procesuale pasive nu are nicio înrâurire asupra litigiului de față

și că prin hotărârea judecătorească anterioară nu a fost obligată la nicio conduită

juridică, nefiind un act apt de a intra în puterea lucrului judecat.

Prin întâmpinarea formulată în raport de motivele de recurs,

intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând deciziei recurată, prin prisma motivelor de

recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

Considerentul pentru care, în litigiul anterior, prin

sentința civilă nr. 1.971 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș, s-a admis acțiunea

formulată de reclamanți și s-a dispus anularea în parte (în ceea ce privește terenul

deținut de pârâtă) a dispoziției din 18 octombrie 2007 emisă de Primarul Orașului

Sânnicolau Mare, a fost acela că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

statul era acționar unic la SC S.W.C. SRL și că, potrivit prevederilor art. 21 din

Legea nr. 10/2001, cu privire la acest teren, notificarea trebuia soluționată de

această societate comercială, în calitate de unitate deținătoare. Calitatea de acționar

a statului la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 a fost reținută de

instanță din conținutul relațiilor comunicate de O.R.C. Timiș.

În motivarea prezentului recurs, pârâta SC S.W.C. SRL

invocă interpretarea greșită a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, precum

și încălcarea unor principii și norme de drept referitoare la momentul transferului

dreptului de proprietate asupra acțiunilor, solicitând să se constate că data la

care statul și-a pierdut calitatea de acționar nu este cea a înscrierii la registrul

comerțului, ci cea a încheierii actului.

Înalta Curte constată că instanțele de fond și de apel

în prezentul litigiu nu au interpretat în niciun fel contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni, pentru a se putea reține incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și

nici nu au aplicat dispozițiile legale pretins a fi încălcate, prin determinarea

unei anumite date a transferului dreptului de proprietate, pentru a se putea susține

greșita interpretare și aplicare a legii, în sensul motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanțele au reținut că această problemă de drept a fost

irevocabil tranșată în litigiul anterior, în care pârâta din prezenta cauză a avut

calitatea de parte. Argumentele sale privind momentul în raport de care trebuia

stabilit transferul dreptului de proprietate, cu consecință directă în ceea ce privește

unitatea obligată să soluționeze notificarea, trebuiau invocate în calea de atac

împotriva sentinței civile nr. 1.971 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș.

Împrejurarea că cele două litigii au avut ca obiect anularea

unor dispoziții diferite de soluționarea a notificării (în cadrul primului litigiu

instanța a fost învestită cu anularea parțială a dispoziției din 18 octombrie 2007

emisă de Primarul Orașului Sânnicolau Mare, iar în prezenta cauză se solicită anularea

dispoziției din 30 octombrie 2009 emisă de pârâta SC S.W.C. SRL), nu poate justifica

înlăturarea celor statuate în litigiul anterior și reanalizarea unor probleme de

drept irevocabil tranșate.

Potrivit art. 1.200 pct. 4 și art. 1.202 alin. (2) C.

civ., puterea de lucru judecat este considerată o prezumție legală, ca manifestare

pozitivă, ceea ce presupune că o constatare jurisdicțională (în sensul de soluție

a raportului litigios dedus judecății), făcută printr-o hotărâre judecătorească,

este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă printr-o altă hotărâre.

Faptul că în dispozitivul sentinței civile nr. 1.971

din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș nu s-a menționat obligația SC S.W.C. SRL

de a emite dispoziție de restituire a imobilului nu înlătură puterea de lucru judecat

a aspectelor tranșate prin considerentele acestei hotărâri judecătorești, considerente

decizorii în lipsa cărora nu s-ar mai fi justificat soluția de anulare parțială

a dispoziției inițiale emise de primar.

Fiind stabilit în litigiul anterior că la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001 imobilul se afla în patrimoniul SC S.W.C. SRL, societate

la care statul era unic acționar, în mod corect instanțele de fond și de apel din

prezentul litigiu au reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „imobilele - terenuri și construcții - preluate

în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în

vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională,

o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice

centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă

sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei

îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a

organelor de conducere ale unității deținătoare".

Faptul că prin această soluție se diminuează patrimoniul

societății și întinderea drepturilor asociaților nu poate constitui un argument

pentru respingerea cererii de restituire în natură, în condițiile în care sunt îndeplinite

condițiile legale pentru adoptarea acestei măsuri reparatorii, iar recurenta nu

invocă alte impedimente legale care să justifice refuzul restituirii în natură și

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Răspunderea statului față de recurentă sau față de asociații

acesteia nu formează obiect de analiză în prezentul litigiu, astfel încât criticile

din recurs, pe acest aspect, nu pot fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC S.W.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 935 din

9 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.