ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9924/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 271 din 6 decembrie 2005, emisă de

Primarul comunei Teremia Mare, județul Timiș, în baza Legii nr. 10/2001,

a fost respinsă notificarea prin care petenta B.V. a solicitat restituirea,

în natură, a imobilului înscris în C.F., top 150-151 al

localității Nerău, compus din casă, curte și

grădină, în suprafață de 5755 mp, cu motivarea că

imobilul nu a fost preluat abuziv de către stat.

Succesorii petentei, B.V.C. și F.V.M. au formulat contestație

împotriva dispoziției emisă de primar, iar prin sentința nr. 505/PI

din 6 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția

civilă, a fost respinsă contestația, reținându-se că

imobilul nu a fost trecut abuziv în proprietatea statului, ci i-a fost

înstrăinat acestuia de către fosta proprietară tabulară, C.M.,

mama petentei și respectiv, bunica contestatorilor.

Apelul declarat de contestatori împotriva sentinței tribunalului a

fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 172 din 23 mai 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs contestatorii,

încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 1, 4, 7 și 9 C. proc. civ.

și susținând, în esență, că decizia atacată este

lovită de nulitate datorită neparticipării procurorului la judecată,

că au fost depășite atribuțiile puterii

judecătorești, că hotărârea nu a fost motivată,

că imobilul ce formează obiectul litigiului nu a fost în proprietatea

C.A.P. și că a fost făcută o greșită aplicare a

prevederilor Legii nr. 10/2001.

Recursul este nefondat.

Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziția

motivată emisă de primar, prin care a fost respinsă notificarea

sau cererea de restituire în natură poate fi atacată de persoana care

se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului

în a cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare, dispoziții legale în raport de care nu se poate

susține că instanțele au depășit atribuțiile

puterii judecătorești.

Prin nici un text din Legea nr. 10/2001 nu este prevăzută

participarea obligatorie a procuratorului în cauzele ce au acest temei juridic.

Motivarea instanței de apel, chiar dacă nu este amplă,

cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

judecătorilor, în sensul prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

În ceea ce privește fondul litigiului, instanțele au stabilit

temeinic situația de fapt, raportat la care au făcut o corectă

aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, în sensul că reclamanții

nu au calitatea de „persoane îndreptățite”, conform

dispozițiilor acestei legi.

Astfel, prin sentința civilă nr. 7394 din 28 octombrie 1991,

pronunțată de Judecătoria Timișoara, rămasă

definitivă urmare respingerii recursului, prin decizia civilă nr. 336

din 5 martie 1992 a Tribunalului Timiș a fost respinsă acțiunea

formulată de autoarea contestatorilor, B.V., a fost admisă cererea

reconvențională formulată de pârâta C.A.P. Nerău, s-a

constatat că aceasta din urmă a cumpărat de la mama reclamantei,

C.M., în anul 1963, au prețul de 110.000 lei, ce a fost achitat, imobilul

situat în comuna Nerău, înscris în C.F. Nerău, nr. top 150-151,

hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare din 9 septembrie

1992, Comisia de lichidare a C.A.P. Nerău a vândut acest imobil,

revendicat de contestatori, numitei S.E.

Toate schimbările privitoare la titularii succesivi ai dreptului de

proprietate au fost înscrise în cartea funciară (filele 23-28 din dosarul

tribunalului).

Prevederile Legii nr. 10/2001 privesc regimul juridic al unor imobile

preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Or, imobilul a cărui restituire au solicitat-o contestatorii nu a

fost preluat abuziv, ci a fost înstrăinat de autoarea acestora, prin

vânzare cumpărătoarei C.A.P. Nerău.

În atare situație, se constată că instanțele au

făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, stabilind

că acestea nu sunt incidente în privința imobilului ce formează

obiectul litigiului.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții B.V.C. și F.V.M. împotriva deciziei civile

nr. 172 din 23 mai 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2006.