ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1033/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 2350 din 11 noiembrie 2004, Primarul Municipiului Timișoara a respins notificarea prin care H.A. solicita acordarea măsurilor reparatorii constând în restituirea în natură și respectiv despăgubiri bănești pentru imobilul din Timișoara, cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat, întrucât nu a depus actele doveditoare solicitate, în termenul prevăzut de lege. La 28 noiembrie 2004, H.A. a contestat această dispoziție, învederând instanței că a depus toate actele care atestă dreptul său la acordarea măsurilor reparatorii, situație în care, cu încălcarea legii, notificarea a fost respinsă.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 2314/P.I. din 30 septembrie 2005, a admis acțiunea și anulând dispoziția a obligat entitatea notificată, să emită în favoarea reclamantului, dispoziție de restituire în natură pentru cota de ½ din spațiile comerciale ale imobilului situat în Timișoara înscris în C.F. 9345 Timișoara, respectiv din apartamentele nr. 12A, 12B, 12C, 12D, 12E și F și 1C, etaj I, plus cota de ½ din terenul construit și neconstruit, identificat topografic sub nr. 17068 și să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru cota de ½ din apartamentele înstrăinate. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamantul și-a dovedit, cu actele de stare civilă depuse la dosar, calitatea sa de moștenitor al fostei proprietare tabulare H.T., care a deținut cota de ½ din imobilul în litigiu.

Tot astfel, se mai arată, cum potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 dovada calității de moștenitor poate fi făcută și cu acte de stare civilă, cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii, neimpunându-se depunerea în cauză a certificatului de moștenitor, pentru a se face dovada calității de persoană îndreptățită. Ca atare, în mod greșit notificarea a fost respinsă, măsurile reparatorii în echivalent, corespunzătoare părților din imobil ce nu se pot restitui în natură, trebuind circumscrise noilor reglementări impuse prin dispozițiile art. 7 din Titlul nr. I al Legii nr. 247/2005. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 39 din 2 februarie 2006 a respins, în esență cu aceeași motivare, apelul declarat în cauză, de Primarul Municipiului Timișoara.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, Municipiul Timișoara, prin primar care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. susține că anulând dispoziția, instanța a dat o greșită interpretare prevederilor legale aplicabile în cauză și probelor administrate care atestă că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și respectiv a dreptului de proprietate invocat, întrucât nu a completat dosarul cu actele doveditoare, până la soluționarea notificării în faza administrativă. Totodată, se mai arată, în mod greșit s-au acordat despăgubiri pentru cota de ½ aferentă apartamentului nr. 12G din imobil, în condițiile în care această unitate locativă nu exista la data preluării, fiind ulterior construită de către Statul Român.

Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis în limitele și pentru considerentele ce succed. Este adevărat că o cotă de ½ din imobilul în litigiu, preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950, a aparținut T.H., mama reclamantului, care se încadra în categoria persoanelor exceptate de la naționalizare. Din conținutul dosarului administrativ ce a stat la baza finalizării procedurii necontencioase instituită prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, rezultă cu prisosință calitatea de moștenitor al reclamantului față de fosta proprietară tabulară a unei cote de ½ din imobil, instanțele reținând corect că, potrivit legii, cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii, în acest context depunerea certificatului de moștenitor nefiind o condiție sine qua non pentru dobândirea calității de persoană îndreptățită.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, ori, după caz, ale calității de asociat ori acționar al persoanei juridice, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, pot fi depuse până la data soluționării notificării. Or, așa cum s-a arătat, din conținutul dosarului administrativ a cărui copie a fost depusă în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada calității sale de moștenitor al fostei proprietare tabulare a cotei de ½ din imobil. Ca atare, critica vizând neîndreptățirea reclamantului la măsurile reparatorii prevăzute de lege, nu poate fi primită. Este însă pertinentă critica referitoare la greșita reținere de către instanțe a dreptului reclamantului la despăgubiri pentru toate spațiile din imobil, care nu pot fi restituite în natură.

Astfel, în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, necontestat de reclamant, se reține în mod explicit că, din cele 28 de apartamente ce compun imobilul, doar 27 au fost trecute în proprietatea Statului Român, apartamentul nr. 12G (parter) fiind edificat ulterior preluării, de către stat, și vândut chiriașului în baza Legii nr. 112/1995. Pentru aceste considerente, acest spațiu nici nu a făcut obiectul evaluării, de către expert. (fila 93, dosar 9479/C/2004 al Tribunalului Timiș, secția civilă).

Din actele cauzei rezultă de asemenea că, urmare autorizației de construire nr. 446/S/XII/1971 apartamentul a fost edificat în curtea imobilului, în anul 1971, inițial cu destinația de centrală termică, pentru ca ulterior să fie dezafectat, repartizat ca anexă și închiriat potrivit contractului nr. 2241 din 13 martie 2001. Totodată, la 20 iulie 2002, Primăria Municipiului Timișoara a solicitat Judecătoriei Timișoara, Serviciul de carte funciară, rectificarea destinației imobilului, din spațiu comercial, în apartament cu destinația de anexă locuință (a se vedea în acest sens, fila 140 și 141-145, dosar fond). Așa fiind, recursul urmează a se admite cu consecința admiterii apelului și a schimbării în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul celor ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 39 din 2 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2314/PI din 30 septembrie 2005 a Tribunalului Timiș, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru apartamentul 12 G din imobil. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, 6 februarie 2007.