ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7900/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 aprilie 2004 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanții S.E., B.E., P.I.G. și H.A. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Timișoara pentru anularea dispoziției nr. 563 din 8 martie 2004 emisă de acesta cât privește respingerea notificării nr. 94 din 7 februarie 2002. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că antecesorul său, S.A. a avut în proprietate mai multe imobile. Un prim imobil, întabulat în C.F. inițial Timișoara, cu nr.top 23588 și 23589 actual devenit nr. 18055, deși a fost revendicat în temeiul Legea nr. 18/1991 nici până în prezent nu a fost retrocedat.

Acest teren, fiind extravilan, reclamanții au fost de acord că procedura revendicării își urmează calea de soluționare prevăzută de Legea nr. 18/1991. Un al doilea imobil, întabulat în C.F. Timișoara, în prezent nr. 23587, ca fiind în proprietatea antecesorului lor, M.Ș., imobil compus dintr-un teren de 2140 mp și o casă, astăzi demolată, a fost preluat abuziv de către stat în 1966. Reclamanții, pentru acest din urmă imobil, au considerat că sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru casa demolată chiar și în situația în care în C.F. a rămas înscris dreptul de proprietate al antecesorului lor, pentru că statul nu și-a întabulat proprietatea preluată abuziv. Pretențiile și le-au întemeiat în drept pe dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea 10/2001.

Ulterior introducerii acțiunii reclamanții au formulat precizări arătând că plângerea este îndreptată împotriva Dispoziției nr. 563 din 6 iunie 2004 cu privire la notificările nr. 94 din 7 februarie 2002 și, respectiv 108 din 11 februarie 2002. Prima notificare vizează imobilul casă, curte și fânaț de 2140 mp în Seliște, înscris în C.F. nr.top 23587 iar a doua notificare privește terenurile de 50570 mp cu nr.top 23588 și de 1 ha și 2624 mp cu nr.top 23589 înscrise inițial în C.F. Timișoara dar transnotate în C.F. Timișoara. Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1006 din 10 septembrie 2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea. S-a reținut că decizia Primarului este corectă și legală, imobilul inclus în C.F.

Timișoara este și în prezent proprietatea antecesorului reclamanților M.Ș., nefiind niciodată proprietate de stat. Cât privește imobilele înscrise în C.F. nr.top 23588 și 23589 acestea sunt situate în extravilanul municipiului Timișoara și, ca urmare, reglementarea lor juridică nu intră sub incidența Legea nr. 10/2001 ci în aceea a Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000. Curtea de apel Timișoara prin decizia 593 din 14 martie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți. Pentru a pronunța această soluție Curtea de apel a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a Legea nr. 10/2001 care în art. 8 alin. (1) prevede în mod expres că nu intră sub incidența sa de reglementare terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991 și de Legea nr. 1/2000.

S-a constatat că terenurile în discuție se află în extravilanul orașului Timișoara și chiar antecesorul reclamantelor a formulat o cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate asupra terenurilor pretinse prin acțiunea de față, în temeiul Legea nr. 18/1991. Împotriva acestei soluții reclamanții au declarat în termen legal recurs. În motivarea recursului a fost invocat pct. 9 art. 304 C. proc. civ., și s-a arătat în esență că în mod greșit s-a respins recursul pe împrejurarea că statul nu și-a întabulat dreptul de proprietate, în realitate fiind operată o preluare faptică a terenului care în prezent este reprezentată de o pășune. S-a mai spus că Legea nr. 10/2001 asimilează preluarea faptică cu preluarea fără titlu [art. 2 alin. (1) lit. h)]. Reclamanții au mai considerat nerelevant faptul că cererea de despăgubiri nu a fost făcută în cadrul notificărilor 94 și 108/2002 ci ulterior, câtă vreme au făcut precizările de acțiune pe parcursul procesului.

S-a mai arătat că suprafețele de teren pretinse și care au făcut obiectul notificărilor 94 și 108/2002 se situează în intravilanul localității și nu în extravilan, așa cum rezultă din individualizarea pe care o face însăși înscrierea în C.F. Recursul este întemeiat și se va admite pentru următoarele considerente. De esența acțiunii în revendicare este determinarea în sens de individualizare în concret a bunului revendicat. Părțile în proces: reclamanții petiționari și Primarul orașului Timișoara care, prin dispoziția 563 din 8 martie 2004, a respins notificările 94/2002 și 108/2002 au poziții contrare cu privire la terenurile revendicate. Reclamanții susțin că acestea se află în intravilan, ultima susținere a reclamanților în acest sens fiind făcută privind motivele de recurs.

Pârâtul, din contră se referă la aceste terenuri, când își motivează respingerea revendicării, ca fiind situate în extravilan. Susținerile într-un sens sau altul sunt făcute fără să existe dovezi cu privire la această situație. Nici în notificării, nici în dispoziția 563/04 atacată, nici în argumentarea soluțiilor pronunțate în cauză nu există elemente care să conducă al individualizarea obiectului revendicării. În cauză instanțele nu s-au preocupat nici cu privire la calificarea naturii juridice actuale a imobilului . Pentru a putea aprecia dacă soluția de respingere a instanței de fond este în concordanță cu dispozițiile Legea nr. 10/2001 este fără îndoială necesar ca mai întâi să se determine obiectul acțiunii în revendicare.

În lipsa unei asemenea individualizări analiza aplicării sau nu a Legea nr. 10/2001 este lipsită de obiect. Hotărârea curții de apel care apreciază că nu se aplică Legea nr. 10/2001 în virtutea dispozițiilor art. 8 al acestei legi nu se referă la natura juridică a imobilului pentru a argumenta neaplicarea legii în discuție. Pe cale de consecință constatând cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va admite recursul. Constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă în lipsa elementelor menționate mai sus, fiind necesară administrarea de probe noi, se va casa decizia curții de apel, și ca urmare, se va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1006 din 10 septembrie 2004 a Tribunalului Timiș pe care o desființează și observând dispozițiile art. 314 C. proc.

civ., va trimite cauza spre rejudecarea fondului, aceluiași tribunal. Cu ocazia rejudecării instanța va analiza probele existente în dosar cu eventuala completare a acestora, referitoare la identificarea bunului revendicat (ex. g. amplasare, adresă, vecinătăți) pentru ca în raport de aceasta să se aprecieze dispozițiile legale aplicabile revendicării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții S.E., B.E., P.I.G. și H.A. împotriva deciziei civile nr. 593 din 14 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, pe care o casează. Admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1006 din 10 septembrie 2004 a Tribunalului Timiș pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2005.