ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8570/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 10 martie 2004, reclamanta K.B.I.I.

a chemat în judecată pe pârâții Consiliul local al municipiului Timișoara și

Municipiul Timișoara, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună anularea Dispoziției nr. 1448 din 6 august 2003 emisă de Primarul

Municipiului Timișoara și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții

pentru restituirea în natură a apartamentului nr.2, situat în imobilul din

Timișoara, înscris în C.F. nr.10369 Timișoara, nr. top 22198.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că a notificat Primăria municipiului Timișoara în condițiile Legii nr. 10/2001,

pentru restituirea în natură a apartamentului menționat, care este și în

prezent în proprietatea statului nefiind înstrăinat, ci doar închiriat, însă

notificarea i-a fost respinsă în baza dispozițiilor art. 1.4 lit. b) din

Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, dispoziții care contravin

art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Investit cu soluționarea cauzei

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 548 din 5 mai 2004 a

admis contestația și a anulat dispoziția nr. 1448 din 6 august 2003 emisă de

Primarul Municipiului Timișoara, obligându-l pe acesta să emită o nouă

dispoziție pentru restituirea în natură a apartamentului nr. 2 din imobilul

situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 10369 Timișoara, nr. top 22198,

condiționat de restituirea valorii actualizate a sumei de 19.910 lei primită ca

despăgubire conform deciziei nr. 1136 din 25 iunie 1981 a Consiliului Popular

Județean Timiș.

S-a reținut de tribunal, că

dispozițiile pe care primarul și-a întemeiat respingerea notificării respectiv

art. 4.1. lit. b) din H.G. nr. 498/2005 sunt în evidentă contradicție cu

dispozițiile Legii nr. 10/2001, care este un act normativ cu o forță juridică superioară

unei hotărâri de guvern.

Sentința pronunțată de Tribunalul

Timiș a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, care, prin decizia civilă

nr. 1649 A din 1 iulie 2004 a respins apelul declarat de Primarul Municipiului

Timișoara.

Împotriva acestei decizii, Consiliul

local al municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara au declarat recurs,

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. În acest

sens au susținut că instanța a reținut în mod greșit nelegalitatea

dispozițiilor art. 1.4. lit. b) din H.G. nr. 498/2003 de aprobare a normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 pe care s-a întemeiat respingerea

notificării, întrucât în speță, reclamanta nu plecase fraudulos din țară, ci a

făcut cerere de plecare definitivă și a înstrăinat locuința către stat, primind

despăgubiri, situație în care trecerea în proprietatea statului a fost făcută

cu titlu și nu abuziv și deci, cererea acesteia de retrocedare a imobilului nu

este întemeiată.

Recursul nu este fondat.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara prin care s-a menținut soluția instanței de fond este temeinică și

legală.

Este de menționat, în primul rând,

că în mod corect instanțele au înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 1.4 lit. b)

din H.G. nr. 498/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, întrucât acestea sunt

în contradicție cu prevederile art. 1 și art. 2 din lege.

Restituirea în natură a

apartamentului ce formează obiectul litigiului, care în prezent este închiriat

de pârâte, a fost corect dispusă prin sentința instanței de fond, menținută în

apel.

Potrivit art. 2 lit. g) din Legea

nr. 10/2001, text menținut prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, prin imobile

preluate în mod abuziv se înțelege „orice alte imobile preluate de stat cu

titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și

completările ulterioare”.

Cum imobilul în litigiu se

încadrează în textul menționat și, având în vedere și dispozițiile art. 7 și art.

9 din Legea nr. 10/2001, soluția de restituire în natură a acestui imobil se

impunea în mod evident.

În consecință, pentru considerentele

menționate, recursul declarat de pârâții Consiliul local al municipiului

Timișoara și Municipiul Timișoara urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul

Timișoara prin primar împotriva deciziei nr. 1649/A din 1 iulie 2004 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie

2005.