ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 893/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 14 februarie 2006 reclamantul S.V. a chemat în judecată C.L.M.C.N. și A.O.R.V.F.C.,

solicitând obligarea primului pârât la încheierea unui contract de

vânzare-cumpărare a apartamentului din Cluj-Napoca, anularea hotărârii și a

protocolului prin care celei de a doua pârâte i-a fost retrocedat apartamentul

respectiv, pe care îl deține în calitate de chiriaș. Ulterior a fost introdusă

în cauză și Comisia de retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase.

În motivarea acțiunii

reclamantul susține că, după apariția Legii nr. 112/1995, a cumpărat

apartamentul în cauză, motiv pentru care C.L.M.C.N. în mod abuziv l-a restituit

pârâtei.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 454

din 30 octombrie 2006 a respins ca tardivă acțiunea față de Comisia specială de

retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut unor culte religioase și a

respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere în contradictoriu cu pârâții

C.L.M.C.N. și A.O.R.V.F.C.

Instanța a apreciat că, față

de dispozițiile Legii nr. 29/1990 aplicabile în speță, acțiunea reclamantului

este tardivă, deoarece a fost formulată abia la data de 14 februarie 2006.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs reclamantul S.V., susținând în esență că instanța de fond i-a

încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității dezbaterilor.

În ce privește excepția de

tardivitate a introducerii acțiunii, recurentul arată că aceasta nu operează,

față de dispozițiile Decretului nr. 167/1958, care stabilește că nulitatea unui

act juridic poate fi invocată oricând într-un termen general de prescripție de

3 ani.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 307 din 24

mai 2004, Comisia de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut

cultelor religioase din România, a dispus retrocedarea în natură a imobilului

în care recurentul-reclamant deține un apartament închiriat, în favoarea A.O.R.V.F.C.

În conformitate cu

prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/200, aprobată prin Legea nr.

501/2002, „deciziile comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu

contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială

este situat imobilul solicitat în termen de 30 de zile de la comunicarea

acesteia”.

Decizia în cauză a fost

emisă la 24 mai 2005 și nu a fost comunicată recurentului-reclamant, întrucât

acesta nu era parte a acelui raport juridic, însă la data respectivă erau în

vigoare dispozițiile Legii nr. 29/1990. În speță nu sunt aplicabile prevederile

Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Potrivit dispozițiilor art.

5 alin. ultim. al acestei legi, termenul de introducere a acțiunii prin care se

solicită anularea unui act administrativ individual este cel mult un an de la

data primirii răspunsului sau după caz, de la data emiterii actului și nu de 6

luni cum greșit apreciază instanța de fond.

Așa fiind, acțiunea

reclamantului înregistrată abia la data de 14 februarie 2006 este cu mult peste

termenul prevăzut de lege.

Având în vedere cele mai sus

expuse, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.V. împotriva sentinței civile nr. 454 din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.