ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2437/2003

La data de 21 mai 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr.5 din 16 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 21 mai 2003, care face parte integrantă din prezenta iar pronunțarea s-a amânat la 5 iunie 2003. CURTEA, Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parohia Romano Catolică Sf. Mihai a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Casa municipală de cultură Cluj pentru a se constata nulitatea actului de preluare în favoarea statului a imobilului situat în Cluj Napoca str.Maramureșului nr.187 înscris în C.F.

nr.22670 Cluj Napoca cu nr.top. 19547-19549/II reprezentând apartament cu 2 săli, 1 cameră și trotuar, urmând a se dispune radierea înscrierilor din C.F. nr.22670 efectuate în faza încheierii de C.F. nr.1167/30.V.1951 și alipirea corpului funciar înscris din această carte funciară la corpul funciar înscris în C.F. nr.22669 Cluj Napoca ser. A+2, 19547 – 19549/III în favoarea reclamantei. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că apartamentul în discuție face parte dintr-un imobil cu mai multe apartamente înscris în C.F. nr.2367 Cluj Napoca și a fost preluat de stat în baza Decretului nr.176/1948 privind naționalizarea bunurilor școlare.

Dar, potrivit actului normativ menționat, erau supuse naționalizării „bunurile mobile și imobile ce au aparținut bisericilor, congregațiilor, comunităților religioase, asociațiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ și în general particularilor persoanelor fizice sau juridice și au servit funcționării școlilor de învățământ trecute, conf. art.35 din legea învățământului public la stat”. Or, imobilul în litigiu nu a fost niciodată destinat vreunui scop didactic, el făcând parte dintr-un ansamblu de clădiri cu destinație clericală romano catolică, împrejurare ce rezultă cu evidență din cercetarea cărților funciare. În susținerea acțiunii reclamanta a invocat și dispozițiile art.6 alin.2 și 3 din Legea nr.213/1998 cu privire la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr.317/11.IX.2001 a admis acțiunea și a constatat nulitatea preluării de către Statul Român a imobilului situat în municipiul Cluj Napoca, str.Maramureșului nr.187, înscris în C.F. nr.22670 Cluj Napoca cu nr.top. 19547-19549/II reprezentând apt. nr.2 compus din 2 săli, o cameră și trotuar. S-a dispus rectificarea C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al statului, înscris sub B1 în C.F. nr.22670 Cluj Napoca cu nr.top19547-19549/II și al reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei Parohia romano-catolică Sf.Mihai Cluj Napoca. S-a dispus alipirea corpului funciar de sub A+1 din C.F. nr.22670 Cluj Napoca cu nr.top. 19547-19549/II la corpul funciar de sub A+2 din C.F.

nr.22669 Cluj Napoca cu nr.top. 19547-19549/III și sistarea în consecință a C.F. nr.22670 Cluj Napoca. Instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil întrucât nu a fost inclus în anexa la Decretul nr.176/1948 și nu se încadra nici în categoria imobilelor menționate în art.2 din decret ca fiind naționalizate in rem, neavînd niciodată destinația de școală sau vreo altă destinație conexă, nefiind folosit în scop didactic, ci ca loc de întîlnire, recreere și desfășurare a unor activități culturale în special de enoriașii bisericii romano-catolice. Capetele de cerere privind rectificarea C.F. în sensul alipirii parcelelor într-un singur corp funciar și radierea dreptului de proprietate al statului au fost considerate întemeiate în raport de dispozițiile art.36 pct.1 și art.44 din Legea nr.7/1996 a Cadastrului și publicității imobiliare.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr.5/16.I.2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Casa municipală de cultură Cluj Napoca împotriva sentinței nr.3171/11.X.2001 a Tribunalului Cluj, secția civilă pe care a menținut-o cu aceeași motivare. În contra acestei decizii a declarat recurs Consiliul local al municipiului Cluj Napoca invocând motivul de casare prev. de art.304 pct.3 C. proc.civ. și susținând în esență că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil respectiv art.1 și 2 din Decretul nr.176/1948 care prevedeau naționalizarea unor categorii de unități de învățământ ca grădinițe, licee industriale, colegii, deci toate formele de învățământ atât preuniversitar, cât și universitar.

Înscrierea statului în C.F. s-a făcut în baza Încheierii Tribunalului popular al orașului Cluj, secția cărților funciare nr.1167/1951. S-au mai invocat și dispozițiile art.2,3 și 6 din Legea nr.213/1998. La termenul din 21.V.2003 s-a pus în discuție incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr.94/19.06.2000 privind retrocedarea unor bunuri mobile care au aparținut cultelor religioase din România, respectiv temeiul juridic în virtutea căruia reclamanta își poate îndrepta pretențiile împotriva pârâților și susține acțiunea. Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Reclamanta Parohia Romano-Catolică Sf.Mihai a investit instanțele judecătorești cu soluționarea unei acțiuni având trei capete de cerere.

Primul viza constatarea nulității actului de preluare de către stat a imobilului situat în Cluj Napoca str. Maramureșului nr.187 înscris în C.F. nr.22670 Cluj Napoca cu nr.top. 19547-19549/II invocîndu-se aplicarea eronată a dispozițiilor Decretului nr.176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional. Al doilea viza radierea înscrierilor efectuate în baza încheierii de C.F. nr.1167/30.V.1951 din C.F. nr.22070 Cluj Napoca. Al treilea solicita alipirea corpului funciar înscris în C.F. nr.22669 Cluj Napoca nr.ser A+2, nr.top 19547-19549/III în favoarea reclamantei.

Prin scopul urmărit de reclamantă, respectiv redobândirea în proprietate a imobilului înscris în C.F. nr.22670 Cluj Napoca acțiunea este una reală imobiliară și petitorie. Potrivit art.1 din O.U.G. nr.94/29.06.2000 (publicată în Monitorul Oficial, partea I nr.308/4.07.2000) astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.501/11.07.2002, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945 – 22.XII.1989, altele decât lăcașele de cult, compuse din consatrucții împreună cu terenul aferent, existente în natură, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe.

Conform art.3 alin.1 din ordonanță, în toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prev. de art.1 se pot depune la comisia specială de retrocedare, iar potrivit art.4 alin.6 din acest act normativ, deciziile Comisiei Speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr.29/1990. În speță, acțiunea a fost pronunțată direct la instanța de judecată la 31.I.2001, după intrarea în vigoare a menționatei ordonanțe (4.07.2000).

Pe cale de consecință și în raport de obiectul cererii în justiție, instanța avea obligația de a judeca litigiul în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, chiar dacă în cuprinsul acțiunii s-au invocat alte temeiuri juridice. În acest scop era necesar să se pună în discuția părților temeiul juridic care poate duce la dezlegarea pricinii, respectiv incidența dispozițiilor O.U.G. nr.94/2000 având în vedere că acțiunea a fost promovată posterior intrării ei în vigoare. Astfel fiind, recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunțate în cauză și a trimitre dosarul pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr.5 din 16 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința nr.317 din 11 septembrie 2001 a Tribunalului Cluj – Secția civilă și trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 iunie 2003.